2,101 matches
-
văzut și Îți dai seama... Și când am ajuns acasă, a zis tata către mine: „Mă, ce-ai făcut, mă? Ce au avut, mă, cu tine?”. „N-am făcut nimic! N-am făcut nimic, da’ ăștia sunt comuniștii matale, niște nenorociți!” „Păi nu sunt nici ai mei, fir-ar ai dracu’ să fie!” Adică bătrânul și-a revenit, și-a dat seama imediat. El era secretar de partid, dar nu a fost din convingere... N-avea pe cine să pună acia
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost c-au fost profesori universitari care nu știa cum arată porumbu’ mic sau sfecla..., cum a fost profesoru’ universitar Musceleanu din București, profesoru’ Enache de la Iași, care avea studiile făcute la Sorbona, profesoru’ Muscă de la Galați... Îi bătea nenorociții ăștia de gardieni cu parele (sic!), domnule. Bine, am luat și eu bătaie... La izolare v-au băgat În Balta Brăilei? Da’, io am făcut izolare În Balta Brăilei de mi s-a urât... Am stat o lună de zile
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aerisire, nu era puțuri de aerisire... A fost foarte greu și acolo și să accidenta mulți... Și a fost multe zile că ne-au bătut la carceră. Aia era cât o sobă de mică, doar cât Încăpea omu’... și un nenorocit de milițian a băgat sârmă ghimpată Înăuntru, că mai adormeai și te rezemai de perete... Și nu puteai să te mai rezemi, că te Înțepa sârmele alea ghimpate și trebuia să stai numa’ așa... Nu era ușor... Care făcea câte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
8 te prezinți la postul de miliție!”. Și ne duceam de dimineață și veneau doi-trei ofițeri de ăștia. Întreba că ce mai este, ce se mai face, cu cine mai vorbiți, ce ai făcut... Că mai erau și dintre noi nenorociți care, dacă mă contraziceam oleacă cu el, scria: „Uite, Burlui a spus cutare, ăla a spus cutare”. De aia... Știați cine era turnătorul? Îi știam, sigur, că aflam pe urmă... Și ultima dată când m-a chemat aicea ne-a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un bătrîn și o bătrînă, iar chipurile lor se șterg ca într-o fotografie de demult. Filmul mi-a amintit de două cărți: Pentru pîine de H. Sienkiewicz și Prăpădul Solobodei de Eusebiu Camilar. Inevitabil, m-am gîndit și la nenorocitul de bunicu-meu, și el emigrant. *Am fost la Complexul Ovin din Răcăciuni să particip la darea de seamă anuală. Sediul e de partea cealaltă a gării. În sală, cincisprezece oameni îmbrăcați gros, așezați la niște mese soioase. Tavanul, spre care
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
interogatoriul de mai sus am aflat că „emigrase la America”, împreună cu alți bucovineni, în 1912, lăsînd de izbeliște soția și patru copii între 10 și 2 ani, fără ca ulterior să mai încerce să ia legătura cu ei. Eșuase, îngroșînd rîndurile nenorociților veniți acolo din toată lumea, dar supraviețuise pînă la începutul anilor ’50. După unii ar fi devenit un fel de vagabond, după alții s-ar fi căsătorit și ar fi avut copii.) Comandantul a închis dosarul și mi-a spus că
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din str. Nicolae lorga nr. 25 nu au înțeles, se pare, că acești oameni sunt neclintiți în hotărârea pe care au luat-o, că ar trebui să li se acorde, dacă nu ca un drept al lor, măcar ca premiu, nenorocitul de pașaport pentru răbdarea pe care au avut-o până acum. Au fost, bineînțeles, chemați la vestitul sector de partid, unde tovarășii membri au căutat să aducă pe drumul cel bun oile rătăcite. Nu au reușit și, părăsind tonul blând
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
te mai uiți degeaba? Cu uitatul ai să rămâi! Asta nu este pentru noi, căci noi nu avem nici mărci, nici dolari. (La schi nautic era afișat că plata se face numai în mărci sau în dolari.) Noi suntem niște nenorociți, mă , niște nenorociți , suntem niște milogi, mă la noi acasă. Aici, străinii au mai mult drept decât noi. Hai să mergem, că banii noștri nu sunt buni! Cei doi au plecat, iar eu, după ei Era atâta durere și descurajare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
degeaba? Cu uitatul ai să rămâi! Asta nu este pentru noi, căci noi nu avem nici mărci, nici dolari. (La schi nautic era afișat că plata se face numai în mărci sau în dolari.) Noi suntem niște nenorociți, mă , niște nenorociți , suntem niște milogi, mă la noi acasă. Aici, străinii au mai mult drept decât noi. Hai să mergem, că banii noștri nu sunt buni! Cei doi au plecat, iar eu, după ei Era atâta durere și descurajare în glasul tânărului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se va alege de ea, biata productivitate a muncii în comerțul exterior? Indicatorul productivitatea muncii a fost, de la bun început, o aberație tot atât de flagrantă ca productivitatea muncii în Securitate și miliție. Numai că, la nevoie, ofițerul convoacă în loc de zece, doisprezece nenorociți în aceleași ore de muncă, ca să-i frece pentru că au chiulit de la demonstrație sau pentru că au stat de vorbă la Eforie Nord cu un suedez, fără a face raport scris. Dar ce să facă bietul funcționar de la o întreprindere de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
oprisem din mers, paralizat de stenica perspectivă. - Nu vezi Încotro se Îndreaptă sistemul? Totul e distrus, faliment absolut. Când va fi să ne plătim datoria, o pereche de pantofi uzați va costa exact milionul pe care l-am adunat noi, nenorociții, din Împrumuturile noastre de scriitori. Viziune fabuloasă, În stilul acelui realism magic latinoamerican cu care scrisul lui Bănulescu a fost comparat uneori. Nu-mi trecea prin minte atunci că magicul nu era decât prevestirea realității care va să vină curând
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de puterea de a-și susține propria libertate morală. El nu este, cu siguranță, un susținător al libertății În societate.” Ba este, bietul de el! Este, a fost, cu siguranță, și a rămas. Un visător, susținător al libertății, ăsta este nenorocitul. Elogierea simbolului „revoluționar”, Întruchipat În sălbatica maladie „Înnoitoare” a rinoceritei? Inculparea anti-eroului Bérenger? Studenta răsturna, cu o calmă candoare, premisa dragă autorului și admiratorilor săi și lectorului rătăcit În acea toamnă și sală de curs americană. Renunța cu greu, trebuia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Sara, frustrată și plăpândă, care vrea să se mărite cu Spino cu orice preț, să fie chiar femeia pe care am văzut-o Însoțindu-l pe Tabucchi Într-o cafenea din Sottoripa. În cele din urmă, Spino, personajul funebru, bietul nenorocit pierdut În labirintul străduțelor din Genoa, era chiar Tabucchi... care a trecut totul asupra persoanei mele. O josnicie. I-am scris o scrisoare la care nu a răspuns. La universitate, mi s-a spus că ceruse detașarea și locuiește la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a coborât Orfeu. În timp ce scotoceam prin chiuvetă, m-am tăiat într-un ciob la degetul mijlociu de la mâna dreaptă. Am privit o vreme cum picură sângele pe o etichetă de sticlă de whisky. După rana pe care mi-o făcuseră nenorociții ăia, ce mai conta o tăietură mică? N-a murit nimeni din așa ceva. Am lăsat sângele să picure mai departe. Eticheta s-a înroșit de tot. Văzând că nu mi se oprește sângerarea, mi-am șters degetul cu un șervețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pecetluită și abia situația extremă în care mă aflam a reușit să scoată cârligul și să o tragă la suprafață. Forță neștiută? Cauza a fost cu siguranță operația pe creier pe care am suferit-o pentru a putea face permutări. Nenorociții mi-au furat amintirile. Au pătruns înăuntru și-au furat tot. Îmi era limpede că fusesem jefuit. Am început să mă enervez. N-avea nimeni dreptul să facă așa ceva. Nimeni nu are voie să fure amintirile altuia. E ca și când i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea nu mai simțisem o asemenea groază. Nu o puteam asemui cu nimic. O groază ce izvora din infernul nenorociților care nu urmăreau decât să ne strivească. Aveam impresia că se condensaseră toată bezna și mizeria existentă într-o halcă mare ce atârna deasupra capului nostru. Nu mi-am dat niciodată seama că spaima putea apăsa atât de greu. — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al lui Hugo sau Dumas tatăl. "Fio avea o teorie despre Zora. Sfîrșise prin a ajunge la concluzia că prietena ei purta În ea ura tuturor nenorociților. Tone de maici Tereze și de organizații se fac purtătoare ale săracilor pentru bani, dragoste, prietenie, educație..." Există În orice opțiune estetică a scriitorului o refulare pe care literatura este chemată s-o descarce : literatura, În lipsă de altceva... Romanul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
făcea așa o coloană și când ajungeau la mine deținuții îmi spuneau: "Felicitări, domnule!" Drept să vă spun felicitările lor m-au dezgustat enorm. Dacă voi, o coloană întreagă, o armată de oameni, vă lăsați călcați în picioare de către un nenorocit de genul ăsta, veniți să mă felicitați... pentru ce? Doar n-am făcut-o pentru voi, am făcut-o pentru mine! Și mi s-a dat izolare cu regim sever. C. I.: Ce însemna izolare cu regim sever? S. Ț
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
bătut cu cizma până i-a rupt coastele și acesta a decedat. Și la scurt timp a venit și pachetul cu haine. Să faci 20 de ani de detenție sub comuniști și să supraviețuiești și să fii ucis de un nenorocit este de neînțeles, nu se mai poate vorbi de un destin, este ceva fără niciun fel de explicație. C.I.: Mai țineți minte numele deținutului omorât în bătaie de către locotenentul Curea? S. Ț.: Asta nu. Eram foarte mulți deținuți în acele
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Orășenești și Regionale. Mă gândeam că voi găsi o breșă, să mă angajez, tot așa, muncitor necalificat. Când m-am dus la I.C.O.R. să mă angajez, am vorbit cu directorul general unde era și șeful de cadre, un nenorocit pe nume Podașcă, la fel cu studii multe, o clasă-două. Am spus că am fost deținut politic, că mi-am făcut pedeapsa, la care Podașcă a replicat către director: "Tovarășe director, are situația dosarului de cadre foarte grea, nu putem
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
apropiere, nu mai știu cum se cheamă - deși știam, că mă informasem exact asupra denumirii localităților din zonă -, m-au dezbrăcat, mi-au luat banii, mi-au luat tot, am rămas în chiloți!" "Bată-i Dumnezeu să-i bată, de nenorociți!" " Domnule, unde este Kladovo că am acolo niște cunoștințe să le cer bani, să-mi cumpăr ceva de îmbrăcat?" Mi-au dat indicații, le-am urmat și am intrat în Kladovo. Pe mâna dreaptă, în fața unei case care avea niște
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
afară vreo câțiva care păzeau casa ca nu cumva să fugim. Cei care erau pe afară erau comuniștii de prin sat, de la partid. Că securiștii au venit la autorități și aceștia i-au condus la noi acasă. În fine, niște nenorociți. C. I.: Mai țineți minte numele comuniștilor din sat care stăteau atunci pe afară? Vă rog să-mi spuneți numele lor. R. R.: Îi știu. Erau unul Ștefan Rusu, care a și murit în perioada în care am fost deportați
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
Ca să fiu mai apropiat de adevăr, am scris în jur de 30 de cărți. Multe dintre ele se referă la anii de pușcărie, nu numai la ai mei, ci și la situații similare ale altor foști deținuți politici și alți nenorociți din perioada bolșevismului românesc. Înainte de 1989 am publicat 11 începând de prin 1973-1974. Am avut și piese de teatru, dar le era groază celor care-mi puneau în scenă piesele de teatru să spună cine este autorul. Eu ca fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
25 de bice la scara boierească; am văzut cu ochii cum țăranii erau bătuți cu harapnicul de către surugiii boierești pentru că nu putuseră da în lături la timp înaintea butcei boierului; am fost față de multe ori la sălbatica priveliște a unui nenorocit dus între doi slujitori, condamnat de a primi bice la principalele colțuri ale orașului; am văzut tainița de sub pământ unde se țineau arestații în prevenție, lungiți pe pământ, cu un picior petrecut într-un inel de fier bătut cu butucul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Comunității, Beno Beer XE "Beer, Beno" , care a fost introdus În curte În jurul orei 9 dimineața, a găsit-o plină până la refuz, „căldură Înăbușitoare, pe poartă intră mereu grupuri mari de evrei, bătrâni, tineri, femei, copii, ologi purtați de alți nenorociți plini de sânge, crunt bătuți pe drum de apărătorii ordinei - sergenți de stradă și ostași români”. Beer XE "Beer, Beno" a observat că În fiecare grup era un evreu care ținea În mâini o bucată de pânză roșie „care cu
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]