2,429 matches
-
era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi fost din Sfânta Scriptură. Ba chiar nu eram întru totul convins că Robert Strickland nu le împărtășește iluzia. Nu știu de ce mi-am amintit deodată de fiul lui Strickland și al Atei. Aftalsem că e un tânăr vesel și nepăsător. Cu ochii minții îl vedeam pe goeleta pe care muncea îmbrăcat doar cu o pereche de pantaloni de doc. Iar noaptea, când corabia înainta lin, mânată de o briză ușoară, iar matrozii se strângeau pe puntea superioară în timp ce căpitanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oraș. ― Așadar, te iubea? ― Sigur că da, mi-a răspuns cu un gest de cochetărie. Altfel m-ar fi cerut? ― Și l-ai fi luat, am descusut-o mai departe, dacă nu erai în situația aceea? A ridicat din umeri, nepăsătoare. ― Nu știu! Se prea poate! Auzi, colo, asta găsise să-mi răspundă tocmai în ajunul casătoriei noastre, i-am luat brutal mîinile: ― Îți dai seama ce spui? Începu să râdă, veselă, degajată: ― Nu înțeleg de ce te temi de omul acela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
cârnățăreasă, și din nou mă copleșea bucuria. Auzi colo: cîrnățăreasă! Cu cât repetam cuvântul acela de total dispreț, cu atât mă simțeam mai bine. ― Cîrnățăreasă! Cîrnățăreasă! Acum râdeam cu hohote, pradă unei voioșii fără seamăn, uitând tot ce se întîmplase, nepăsător de ce va mai fi, agățîndu-mă ca un deznădăjduit de unicul colac de salvare apărut în cale. ― Cîrnățăreasă! .. .Reluam în închipuire subiectul nuvelei La Grandiflora citită nu de mult. Într-un oraș de provincie, tânărul Manaru își prinde soția înșelîndu-l. Nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu se întîmplă nimic ciudat. Ce înseamnă ciudat? Când spui: s-a petrecut ceva ciudat, înseamnă că faptul, purtând o haină nouă, care-i schimbă înfățișarea, iese din ordinea firească. Și te oprești la această constatare (cum fac cei mai mulți) ridicând nepăsător din umeri. Există însă o explicație pentru cine știe s-o caute. Dacă scrutezi sub înveliș, dacă înnozi întîmplări din trecut de altele actuale, dacă analizezi efectele și le legi de cauză, vei descoperi fără îndoială resortul care a declanșat
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
iei, dar răspuns, pace nici că primești. -Și dacă tot stai așa supărat, crezi că ai să găsești un răspuns? l-a mai întrebat Crângul. -Dar ce să fac? spune tu, că eu voi face precum spui. -Să fii mai nepăsător, că Dumnezeu este mare, și într-o zi va avea ochi și pentru tine. -Nu te contrazic, poate ai dreptate, dar până atunci, ce pot să fac? a întrebat cu o oarecare disperare în glas, Omul ... Să țip, să urlu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
înțeleg ce se întâmplă cu tine? -Ești supărat că a-i mâncat bătaie la table? l-a întrebat la rându-i Costică. -Nu, despre altceva vreau să discutăm, a zis Fănică iscodindu-și prietenul. -Te rog, prietene, l-a invitat nepăsător Costică. Nu au continuat discuția, pentru că pe cărare, din partea opusă venea o familie pe care Fănică i-a abordat imediat: -Bună ziua, bună ziua, ce mai faceți? Ce s-a întâmplat de nu mai veniți la biserică? -Am fost plecați la
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
credeam în iubirea femeii, care m-a zăpăcit cu totul. În brațele ei ademenitoare, de aceea, m-am și lăsat comod, crezând că am să mă îmbăt de un neasemuit nectar, însă n-am făcut altceva, decât să mă arunc nepăsător în ea, așa cum se aruncă cel mai mare imbecil în apa adâncă, fără să știe deloc a înota. În scurt timp, m-am înecat. De parcă ar fi fost cu adevărat vina mea... Nu, n-a fost, căci toate tainele universului
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
dau seama încă din tinerețe de amăgirile pe care viața li le pune dinainte, alții își dau seama de ele pe parcursul ei, mai devreme, sau mai târziu, iar alții nu-și dau seama niciodată și mor precum s-au născut: nepăsători. Amăgirea Adrianei o reprezenta, de bună seamă, serviciul ei, care, prin natura lui, o subjugase pe femeie necurmat. Totuși, nimic nu era prea clar încă pentru ea. Adriana se mai îndoia în privința aceasta și era curioasă și confuză încă, căci
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu dispreț și cu regret la propria-i viață, atunci când ar ști și ar simți clipă de clipă că baza ei este alcătuită numai din tristețe și dintro totală lipsă de sens? Cred că nici măcar cel mai ignorant și mai nepăsător dintre muritori nu s-ar putea împăca vreodată pe deplin cu un astfel de trai. Așa stând lucrurile, Adriana știa că nu face altceva, decât că, din cauza serviciului ei banal și mărunt, aproape prostesc și enervant, duce o existență infernală
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-o c-o privire cât o mie de înjurături, lucru care o făcu pe femeie să turbeze aproape și mai tare. - Minți, afurisitule, minți, întotdeauna m-ai mințit! Te cunosc și știu mult prea bine ce poamă-mi ești! Minți nepăsător și cu nerușinare! Zi-mi, ție chiar nu-ți este rușine, deloc-deloc nu-ți este? Tonul vocii ei devenea parcă ciudat, vorbea din ce în ce mai greu, mai sugrumat, gâfâia din ce în ce mai apăsat; ambii băgară de seamă amănuntul acesta. Totuși, ea continuă: în aceste
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Prostiile se plătesc. E foarte modern, se pare, să cauți remedii cât mai radicale împotriva plictiselii. De aici și nevoia tot mai mare de viteză care se extinde și asupra sentimentelor. Don Juan, azi, nu mai are răbdare să fluiere, nepăsător, între două nopți de dragoste. Se suie în mașină, grăbit, și apasă pe accelerator. Se teme de plictiseală mai mult decât de bărbații femeilor seduse. Și nu vrea nici să riște. Despărțirile tergiversate creează probleme. Intervin reproșuri, explicații. De ce să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
dezvăluie înainte de a fi prea târziu. Ca mai înainte, începu prin deplasarea cablului și zise: - Ce se întâmplă cu copiii prezicătorilor pentru care nu există loc în centrele de educare? Yanar dădu din umeri. - Cresc și trăiesc în insule. Așezat, nepăsător, de parcă nu și-ar fi dat seama că tocmai lăsase să se înțeleagă că numai copiii transportați în centre deveneau prezicători. Nepăsarea lui declanșă o altă serie de reflexii în capul lui Gosseyn. Fusese foarte atent, dar îl frapa ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
de sânge închegat, câteva pene negre, și în el înfipt un topor. Împrejur, pe iarba grasă, sute de pui aleargă sprinten, ciugulesc, ciripind. Păsări nebune, oameni imbecili... În fiecare clipă avem prilejul să surprindem neantul, și totuși continuăm a trăi nepăsători, ne bucurăm sau ne supărăm pentru lucruri neînsemnate. Cei mai inteligenți își găsesc o scuză: cultul energiei. La furnici se pare că înmormîntările se petrec cu mai multă grandoare și nu se trec cu vederea ca printre păsări. Când omori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Miki, erau inamicii cu care se lupta nemijlocit ambiția lui Nobunaga. În seara aceea, Hideyoshi hotărî, pe neașteptate, să aprindă un foc de tabără și tocmai alunga frigul nopții, când se întoarse pentru a-i vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi, cu tot frigul din Luna Întâi, și făceau zarvă pentru ceva ce părea să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
castelului Obi. Și tu? — Eu sunt fiul lui Yoshimasu. Nobunaga era amuzat în chip straniu. Privindu-l pe acel tânăr impertinent și fermecător, educat în grădina de flori a culturii creștine, nu putea decât să-și închipuie chipul mustăcios și nepăsător al tatălui, Ito Yoshimasu. Cetățile de pe litoralul insulei Kyushu, în Japonia de apus, erau conduse de seniori ca Otomo, Omura, Arima și Ito. În ultima vreme, deveniseră tot mai influențați de cultura europeană. Nobunaga accepta, cu recunoștință, tot ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând. La scurt timp după ce Katsuyori se mutase în castelul din noua capitală, bobocii albi și roșii ai perilor din grădină înfloriseră. Katsuyori și unchiul său, Takeda Shoyoken - nepăsători față de cântecele păsărilor din tufișuri - se plimbau prin livadă. N-a venit nici măcar la sărbătorile de Anul Nou. A spus că e bolnav. Nu ți-a trimis nici o veste, Unchiule? întrebă Katsuyori. Vorbea despre vărul său, Anayama Baisetsu, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Castelul Takamatsu cât mai curând posibil, îi spuse Hideyoshi lui Kanbei. Mă îndoiesc că veți avea vreo problemă când o să vă întâlniți cu Generalul Muneharu și veți vorbi cu el, dar, dacă se întâmplă ceva, cred că nu va rămâne nepăsător la vederea sigiliului. Hideyoshi părea optimist, însă ceilalți doi nu-i puteau împărtăși încrederea. Chiar credea că Shimizu Muneharu avea să-și trădeze stăpânii, clanul Mori, numai din cauza acelei declarații, sau poate Hideyoshi se gândea la altceva? Călătoria din Okayama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că Seniorului Ieyasu i s-a părut ciudat că înaltul funcționar însărcinat cu banchetul fusese schimbat, pe neașteptat, și am auzit că l-a întrebat pe Seniorul Nobunaga de ce dispăruse Seniorul Mitsuhide. Seniorul Nobunaga n-a făcut decât să răspundă, nepăsător, că-l trimisese înapoi în provincia lui de origine. Toți cei care auziră această relatare își mușcară buzele. Shinshi le spuse, în continuare, că majoritatea vasalilor superiori ai clanului Oda păreau să vadă în necazul lui Mitsuhide propriul lor noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar fi fost să-l întreb pe Mu Ch’i în persoană. Nobunaga era tot mai bine dispus. Și, cu toate că valeții veniseră să taie feștilele lumânărilor de mai multe ori, nu făcea decât să bea apă și să continue petrecerea, nepăsător față de trecerea timpului. Era o noapte de vară, iar obloanele și ușile templului erau toate deschise. Din acest motiv poate, flăcările lămpilor pâlpâiau încontinuu, învăluite în aureolele ceții nocturne. Dacă în lumina lămpilor din seara aceea s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
influență a câștigat în ultima vreme, ai zice că Seniorul Hideyoshi e succesorul Seniorului Nobunaga. Criticile adresate lui erau, într-adevăr, zgomotoase. Dar, ca întotdeauna în asemenea cazuri, identitățile acuzatorilor rămâneau necunoscute. Indiferent dacă auzea sau nu zvonurile, Hideyoshi era nepăsător. Nu avea timp să-și plece urechea la bârfe. În Luna a Șasea, Nobunaga murise; la jumătatea lunii următoare, avusese loc lupta de la Yamazaki; în Luna a Șaptea, se ținuse conferința de la Castelul Kiyosu; la sfârșitul aceleiași luni, Hideyoshi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Ora Calului. Războinicii erau osteniți după luptele intense și lungul marș care începuse în noaptea trecută. După ce-și mâncară merindele, însă, începură să fie mândri de mâinile și picioarele lor scăldate în sânge; ici și colo se legau conversații nepăsătoare, iar oboseala fu uitată. Se dădură ordine, iar ofițerilor li se spuse să le transmită de la o companie la alta. — Dormiți! Dormiți! Închideți un timp ochii. Nimeni nu știe ce se va întâmpla la noapte! Norii de pe cer erau văratici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vizitez personal provincia, pentru a determina problema hotarelor. Prin urmare, este foarte important să fiți discreți și aveți mare grijă să nu mă provocați. Fără voie, Kazumasa aruncă o privire spre Hideyoshi și se minună de cutezanța acestuia. Lângă el, nepăsător, Hideyoshi dicta niște cuvinte de o rară franchețe, aproape ca și cum ar fi stat cu picioarele încrucișate în fața corespondentului său, la o șuetă amicală. Era oare arogant sau numai naiv? — Atât clanul Hojo, la răsărit, cât și clanul Uesugi, la miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ar trebui să-ți mai și vorbesc, din când în când. — Ăsta-i motivul pentru moxa? râse Hideyoshi. — Nu te gândești nici o clipă la grijile ei. Lipsa ta de stăpânire și îndulgența față de sine te-au transferat într-un fiu nepăsător. Când am fost eu nestăpânit? — N-ai făcut un mare tărăboi pentru ceva întâmplat în camera Doamnei Sanjo, până-n zori, acum două nopți? Slujitorii și actorii care beau în camera alăturată se prefăceau a nu auzi rara - sau, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]