10,298 matches
-
este cetățean al cerului, pune în centrul recomandărilor sale preocuparea constantă pentru viața veșnică. Asumând această atitudine, osteneala existentă în practicarea virtuților este motivată, întrucât cunoștința ca expresie a virtuții nu este trecătoare. Sfântul Vasile cel Mare îi îndeamnă pe nepoții săi (cei cărora se adresează prin Omilia către tineri) să aibă în vedere educația structurată pe adevărul viu care propovăduiește viața veșnică și virtutea. El mărturisește: „Pentru această viață veșnică v-aș îndemna să strângeți merinde, mișcând, după cum spune proverbul
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
patrologul I. G. Coman menționa: „Sfântul Vasile are pasiunea lucrurilor folositoare și fundamentale. Educatorul nostru enunță limpede principiile educației creștine. Munca, răbdarea, virtutea, înțelepciunea, domnia sufletului asupra trupului, viața trăită în perspectiva nemuririi, iată, în câteva cuvinte, ce îndeamnă pe nepoții săi Arhiepiscopul Cezareei. Educația preconizată de Sfântul Vasile urmărea folosul practic, exercițiul neîntrerupt pentru atingerea scopului și monarhia absolută a spiritului. Este tocmai ce trebuie mai mult timpului de față”. Omilie la Psalmul 1 Binele este împlinit prin credință, nu
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
cei trei capi de familie, care aveau aceleași nume și chiar prenume, erau verișori de-a patra și a cincea spiță, deci, practic, nu mai erau rude. Apoi, lângă Borțosu și Tia lu’ Laie-n Dungă se află gospodăria unui nepot de-al Crăciunei Frântu, născută Teșcuț. De aseme-nea, mai jos de gospodăria lui nea Ilă, după intrarea Pe Mal și pe poteca ce coboară La Șipot (Izvoru’ lu’ Voica, La Roman), se află gospo¬dăriile altor doi frați Teșcuț - Oprea
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
aflat mai jos de gospodăria lui Neluț Sima, a fost pe vremuri stăpânit de o soră a lui Oprea Teșcuț, măritată cu Gheorghe Ureche, zis Turcu, deci cu același nume, Teșcuț, înainte de măritiș. Pe acel loc sunt astăzi gospodăriile unor nepoți de-ai lui Turcu. Continuitatea acestui teren întins, aflat pe vremuri în stăpânirea unui anume Teșcuț, este întreruptă doar de locul pe care cu ani în urmă se afla gospodăria tatălui lui Zemțer - Ștefan Cojocaru, zis Ficu. Această gospodărie a
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
pe vremuri în stăpânirea unui anume Teșcuț, este întreruptă doar de locul pe care cu ani în urmă se afla gospodăria tatălui lui Zemțer - Ștefan Cojocaru, zis Ficu. Această gospodărie a fost cumpărată cu mulți ani în urmă de către un nepot de-al lui Niculaie Cojocaru, zis Cam sau Cămulete, fără nicio legătură de rudenie cu Ficu. Acest loc se află peste drum de gospodăria lui nea Ilă și între cele ale lui Neluț Sima și Găzaru, ultima fiind despărțită de
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (II) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366404_a_367733]
-
copași, nu șî pi acoperișuri! Asta era prea de tot, îi freca un țânc așa cum voia el!... Nu l-au bătut nici de data asta, le era prea drag, dar au intrat în panică: dacă, Doamne ferește, se întâmpla ceva cu nepotul lor, era jale!... După ce au ajuns acasă, s-au sfătuit ce să facă: - Fă, Oară, ce ne facem cu drăcușoru’ ăsta de copil, că ne dă de belea? - Ia, ce să facem, îl facem pachet și-l ducem înapoi la
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 550 din 03 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Uneori nu-mi aud inima bătând. Alteori, aleargă nebunește. De fiecare dată îmi sunteți unicul argument! Inima mea sfidează încă trecerea timpului Să prindă din urmă, nepoții! Referință Bibliografică: Fiilor mei / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 550, Anul II, 03 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioana Voicilă Dobre : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
FIILOR MEI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 550 din 03 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366493_a_367822]
-
tare frumos cu toți copiii. Până la vârsta de 3 ani, Sebastian, pri- mul meu copil, născut în 1982, n-a prea stat cu noi, a crescut mai mult la socrii mei, într-un sat de pe lângă Hârlău. Tata-socru ținea enorm la nepotul lui, asta și pentru că fratele nevesti-mii avea... patru fete! Ba, la un moment dat, a apărut și o mică divergență între noi - ai mei, cel puțin, au sărit în sus ca arși -, pentru că „bădia Sandu” - așa i se spunea acolo
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
înaltă specializare în cercetarea istoriei artei, să închege o școală, N-a reușit din cauza comunismului care așa cum bine știm punea preț pe „originea sănătoasă” nu pe erudiție, pe elite. Pentru a putea sprijini totuși elitele - Sorin Ullea pentru Orientul creștin (nepotul mareșalului Palatului, Octav Ullea, sub regii Carol al - II-lea și Mihai, care a părăsit țara odată cu regele Mihai), a fost sfătuit de profesor să renunțe la al doilea l din numele de familie pentru a preveni alăturarea imediată a
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
1989, reprezintă democrația „originală” al cărei lucid creator e fostul președinte Ion Iliescu, democrație care asigură „simpatizanților”, întocmai ca în comunism, funcții importante, fără pregătirea profesională corespunzătoare postului ocupat. Cu trecerea anilor vechii activiști au fost înlocuiți de copiii și nepoții lor la conducerea țării și ei, fără cultură și fără meserie, dar avizi de posturi înalte și îmbogățire, cu doctorate plagiate. Aceasta este - cu rarisime excepții - noua noastră clasă politică, indiferent de partidul politic din care face azi parte. Firesc
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
sau, mai exact - Maladia Little. Eram prea mic atunci pentru a sesiza contradicția dintre faptul că neamul nostru provine din Țara Făgărașului și acela că tot noi descin¬deam din Mihai Viteazul. Este drept, pe când trăia, ne tot spunea nouă, nepoților, că Mihai Viteazul s-a cununat în bisericuța veche din Proieni, că doamna Stanca era din Făgăraș, că pe tatăl lui îl chema Pătrașcu cel Bun și că acesta fusese ban al Craiovei și domn al Țării Românești. Acum sunt
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume mai există în sat văduva unui alt verișor de-al meu. În fine, în Râmnicu Vâlcea locuiește un nepot de-al lui tata Laie Șchiopu, necăsătorit. Dacă fiul meu nu va avea cel puțin un băiat, numele Pătrașcu va dispărea din neamul nostru, fiindcă dintre descendenții de sex masculin doar eu sunt căsătorit și cu un urmaș băiat, toți
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
-i spusese. Uimit, a întrebat-o la ce-i folosește o astfel de hârtie. „Domnule dragă, mi-a răspuns femeia, eu nu-s de pe-aici; eu îs răzășoaică din malul Nistrului, de pe lângă Orhei și mă tot întreabă copiii și nepoții: „mămucă, unde sunt voievozii noștri ceia vechi?” Eu îs o femeie proastă și nu știu să le spun, iar ‘soveticii’ nu le dau drumu’ încoace peste Prut și nici nu le dau voie să învețe la școală lucruri de-ieste
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (2) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366392_a_367721]
-
resturile menajere în căutarea publicațiilor de toate felurile. Deșeurile de hârtie le duce la centrul de recuperare a materialelor reciclabile, iar cu banii primiți cumpără vată și spirt pentru îngrijirea rănilor unui bolnav părăsit de lume. Bătrânul poartă lavalieră, căreia nepotul său, fiu de judecător respectabil, îi spune „basma cu buline”, are pălărie scumpă și baston sculptat, cu pietre sclipitoare. Sunt semne certe că omul vine din lumea bună, că a intrat în rândul scormonitorilor prin gunoaie în urma unor întâmplări tragice
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
în ample lucrări de cercetare științifică aflăm în pagini scrise alert, în cuvinte meșteșugite. Dincolo de incitanta țesătură epică, romanul lui Traian Gh. Cristea conține viață în cele mai importante esențe ale ei. Caietele de însemnări ale bătrânului, precum și discuțiile cu nepotul său, căruia aveam să aflăm în final că îi este, „părinte biologic și spiritual”, sunt extraordinare pilde de existență umană, ingredientate cu expresii celebre ale marilor învățați ai lumii. Faptul că fiecare capitol cuprinde un amplu eseu (despre viață, destin
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
după ce l-ai citit cu sufletul la gură, ești tentat să revii si să-ți notezi idei cutezătoare spuse în cuvinte memorabile. Și câte n-ar fi de notat! Ne rezumăm să notăm cuvântul de final al lui Toma Danieluic, nepotul bătrânului, ca pe o rugăciune de izbăvire: „ A fost marea mea șansă, dragul nostru, să te cunosc și să-mi dăruiești înțelepciune. Caietele tale m-au înălțat ca om, convorbirile cu tine mi-au picurat lumină în minte și mi-
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
să-mi dăruiești înțelepciune. Caietele tale m-au înălțat ca om, convorbirile cu tine mi-au picurat lumină în minte și mi-au întregit caracterul; toate ale tale povețe mi-au călăuzit trecerea prin viață.” Apare firească, în context, întrebarea nepotului celui pentru care trecerea prin lume a luat un curs neobișnuit: „Dacă a știut atâtea despre viață, de ce fizicianul a ajuns pe drumuri?” Răspunsul ar fi că n-a știut să transforme cunoștințele teoretice în călăuza vieții sale, poate de
DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 958 din 15 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366554_a_367883]
-
personaj și într-un poem din volumul „Nistrul din oase”, de Dumitru Velea, motiv care mă îndreptățește să afirm că dramaturgul și poetul Velea și-au creat un univers din drama trăită de familie, ce a marcat, până astăzi, pe nepot. Piesa este o construcție alegorică, în spatele ei descoperim elemente ale istoriei imediate, chiar dacă universul imaginativ coagulat de autor în „Podul umblător” și personaje sau vin din „preistoria existenței”, motiv pentru ca „deformare fiziologică” a unor personaje, incertitudinea trăirii vieții, mereu sub
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
altul”. Și așa au făcut! „Cu ăsta înveți cea mai formidabilă meserie!” Profesorul Ionescu, un alt refugiat bucureștean care era împreună cu nea Mitică în închisoarea din Panciova, l-a întrebat într-o zi: „Măi Mitică, dar cum ai devenit tu nepotul lui Nichita, tu din Transilvania iar el din București?”. „Păi el m-a făcut nepotul lui", i-a răspuns zâmbind prietenul meu. Atunci profesorul a început să-i dezlege câteva din misterele ce-nvăluiau personalitatea celui cu care, parcă îi
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
alt refugiat bucureștean care era împreună cu nea Mitică în închisoarea din Panciova, l-a întrebat într-o zi: „Măi Mitică, dar cum ai devenit tu nepotul lui Nichita, tu din Transilvania iar el din București?”. „Păi el m-a făcut nepotul lui", i-a răspuns zâmbind prietenul meu. Atunci profesorul a început să-i dezlege câteva din misterele ce-nvăluiau personalitatea celui cu care, parcă îi era hărăzit să se reîntâlnească mereu de-atunci înainte, pe traiectoria pe care nea Mitică
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
treceau zilnic pragul, iar ea îi ținea în poală și le dădea de mâncare. „Bunica era ca o sfântă”, adaugă el. Bunicul după tată, își amintește că era un om blajin, îl numeau „nenea Niculiță”. Acesta își lua în brațe nepoții și le cânta. Nenea Niculiță a stat lângă patul de moarte al mamei lui nea Mitică, nora sa, și a văzut-o cât s-a zbătut înainte să-și dea sufletul. Nu vroia să moară! La vremea aceea, bunicul a
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
se duce să o vadă la spital, bucuros că are un urmaș care-i va duce mai departe numele. Aici, doctorul îl întâmpină cu vești rele: „Bucuria-i mică, omule, căci copilul s-a născut orb!”, îi spune proaspătului bunic. Nepotul lui Ion Vulc a învățat, totuși, o brumă de carte, știe să scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi inventat de Louis Braille), și mai știe să cânte la acordeon. Drama lui Ion Vulc încheie întâlnirea noastră de
TREI INSTANTANEE CU COPII, PĂRINŢI ŞI BUNICI DIN ROMÂNIA, LA ÎNCEPUT DE SECOL XX de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366694_a_368023]
-
căror înțeles aici nu mai au semnificațiile din dicționar - când știe că timpul avut la dispoziție e numărat, că vrei să cuprinzi totul cu bani puțini și programe artistice sau de divertisment de calitate pe care să le povestești și nepoților și astea, în condițiile date, lipsesc aproape cu desăvârșire, mai prinzi câte-o “pomană” dacă ești pe “fir” sau te nimerești, dar astea sunt rarisime, numai întâmplătoare și numai la anumite casinouri care au proprietari sau interpreți mai generoși și
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
ci oricare alt popor civilizat. Limba scrisă ține de un patrimoniu național, patrimoniu care se păstrează în biblioteci și se transmite generațiilor viitoare. Că nu degeaba spunea marele poet latin Vergiliu, în lucrarea să Bucolica: Carpent tua poma nepotes - adică, nepoții tăi vor culege roadele.”. Sau dacă nu ei, măcar să încercăm să lăsăm ceva bun în urma noastră. Răspunsul la întrebare am să-l dau reproducând din versurile scrise de doi regretați poeți, Alexandru Mateevici: „Limba noastă-i o comoară/ În adâncuri înfundata
DE VORBA CU GEORGE ROCA de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366708_a_368037]
-
copilași și tot ce-n urmă am lăsat. . . E-n 28 și tu soția mea frumoasă, Mă ocrotești și mă iubești ca altădat! Mă rog mereu la Dumnezeu și pentru tine, Încă pe-atâția ani să mai trăim! S-avem nepoți iar tu, lipită strâns de mine, La fel ca-n prima zi, să ne iubim! Înaintăm, rămâne-n urmă ,,dimineața”, Încet, încet tot adunăm, dar scade viața, E-n 28 și-s 28 de ani cu mine, E-n 28
SUSPIN de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366774_a_368103]