7,995 matches
-
ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! Autor: Maria Cozma Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului Atunci când ne vom trezi la acest răspuns, ne vom apropia de Lumină. Până atunci va trebui să ne mai târâm în neputința întunecimii neromânească, gândindu-ne la nevoia de „reacție” a retoricii culturii, prin ochiul vigilent al genezei, astfel încât să ștergem orice „manifestare bruscă” a perpetuării politicii prin incultură. Ochiul genezei, este „Intelectualul”, care spune Mircea Eliade, „nu se bagă în politică
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
cu o cerneală amorfă a genezei. Altfel, infernul politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că se vor găsi suficienți mizantropi care să sfarme surghiunul ticăloșiei încropită în noi, ce ne-a prins pașii în necuvântare, regăsindu-ne din ce în ce mai mult printre necuvântătoare. Căci distanța dintre înțelepciune și instinct se măsoară cu introspecția rătăcirii
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
definiții imaginare de trăire a entității-om, la un moment dat: Dincolo e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
e tăcere. / Numai, / Tărâm Divin / Dar mai mereu / Finit ... . Un moment când semenii, cu dorințe arzătoare de distrugere a inteligenței creatoare, se interpun creării artei supreme printr-o neputință scârbavnică a înțelegerii lumii ideilor și a materializării imaginarului. În fapt, neputința profanului duce la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
la distrugerea creației în sine, autonimicirea frumosului din urât. Profanul distruge frumosul prin însăși existența sa, faptul deusian este cel care îl apleacă, îl obligă uneori să-și limiteze scârbavnicele pofte sodomice în contra artei. El nu dă valoare creației din neputință, pentru că viața lui, lipsită de importanța timpului viitor, e nonvaloare. Este un consumator al prezentului și un îngrășământ împuținat al teluricului veșnic, distrus odată cu pierderea umbrei sale cenușii: Dihănii negre / ne adulmecă din urmă / și blânde mâncă țărna / unde am
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
Autorului Cum poți să zbori, când aripile-s frânte. Cum poți să plângi, când lacrimi nu mai sunt. Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute, Doar tu știi asta. Frumosule cuvânt. Tu știi să mângâi și suflet și durere, În fața neputinței nu te pleci. Păduri de vise legeni în tăcere, Dând amintiri curate, gândurilor reci. Tu poți să faci iubirea să ne cânte, Tu poți să dai durerii un alint. Doar tu cuvânt, născut din vorbe mute, Doar tu știi asta
MĂRIRE ŢIE... FRUMOSULE CUVÂNT. de MARIN BUNGET în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360842_a_362171]
-
superbă. O adevărată minunăție. Și o înzestrase cu de toate: rarități de tot felul, tablouri, mobilier, covoare... Se invitau prietenii, colegii, să i-o admire. Nu-i refuza. Îi plăcea să iasă din comun, să stârnească uimire, iar invidia cu neputință de ascuns a unora îi picura ca un balsam pe inimă. O băutură fină și o muzică bună. Asta le oferea de obicei. Și ce muzică!... Ce aparatură!... Ce acustică!... Laudele nu mai conteneau. Ba chiar se întâmpla uneori să
RECVIEM DE MOZART de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360850_a_362179]
-
proprii evoluției sale în timp. Pronunția cuvintelor este un rezultat al culturii acelei entități, la perioada de timp istoric când și-a creat-o, și reprezintă trăsăturile specifice ale caracterului, ale puterii de evoluție rapidă dar și de resemnarea în neputință. Studiul limbii unui popor a însemnat, întotdeauna, noi descoperiri științifice în domeniul caracterologic al acelei entități, un domeniu utilizabil de cercetare antropologică. În continuarea studiului vom da exemple de discursuri, ale unor personalități politice, din timpul istoric al lumii, și
DISPENSIA NEUROLINGVISTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360894_a_362223]
-
divin, adversarul lui Iov/ Omului nu mai apare ca atare la sfârșit și este resorbit în misterul lui Dumnezeu. Părintele Dumitru Ichim se desparte, în mod firesc, de predecesori (Arghezi, Blaga, Rilke etc.) în transfigurarea angoasei credinciosului = reacție traumatică la neputință, „stare sufletească originară”, sentiment „fără obiect”. Pot fi distinse în scriitură două tipuri de angoasă (sau angoasa dublă, în terminologia lui Jaspers) coexistente în metafizica autorului Psaltirea apocrifă ...: angoasa de așteptare și angoasa reală, în mod esențial și întotdeauna în
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
pentru ea, învățând necesitatea libertății, necesitatea alegerii. În creștinism, lasă să se înțeleagă Psaltirea apocrifă ..., manifestarea evidentă și imediată este existența individuală, subiectivitatea. Realitatea etică, individuală este unica realitate, susținea Kierkegaard, care profitând de libertate, de liber arbitru, poate depăși neputința angoasantă. Poezia volumului este dovada înaltei posibilități care există în noi de a comunica cu Divinitatea, iar străbaterea tăcerii lui Dumnezeu de către Iov nu poate fi redusă la o simplă încercare, așa cum susține exegeza iudaică. Ideea eternei reîntoarceri, omniprezentă, nu
IOV, OMUL LOVIT DE CEL RĂU de PETRE ISACHI în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/360933_a_362262]
-
Andrei, Episcopul Aradului, care timp de 20 de ani a trăit și a muncit în nemijlocită apropiere și în cea mai strânsă colaborare cu fericitul în Domnul Episcop Roman. Atmosfera este însă plină de atâta pietate încât îmi este cu neputință mie care am luat în mână cârja de păstor al acestei eparhii să nu smulg și eu din sufletul meu o mărturisire. Preasfințitul Andrei a făcut pomenire de două comandamente din testamentul moral al Episcopului Roman a căror îndeplinire îmi
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
și Farmacie din Cluj, medic primar psihiatru, șef de secție: Apar semnele clinice. Apare inhibiția, care într-un limbaj mai comun se traduce prin oboseală. Apare frica, anxietatea, apare insomnia, lipsa de chef și apoi tot cortegiul de deznădejde, îngrijorare, neputință. Prof.Dr.Iosif Țon, teolog: Așa s-a întâmplat cu Ilie. ?n loc să fie o trezire spirituală, s-a trezit că Izabela, regina, îi spune: "Așa cum le-ai făcut tu la preoții lui Baal, așa am să-ți fac și
DUREREA SUFLETULUI. UNDE SE POATE GĂSI ELIBERARE ŞI PACE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360844_a_362173]
-
meu preaiubit!/ Cât de crunt m-ai făcut/ să-nțeleg!/ Cât de crunt m-ai trezit!” (Nirvana, 11). [5] V (Despre libertatea Poetului), p. . [6] „Cea mai sigură/ cale către/ cunoaștere/ e suferința.” (Moartea tatălui). [7] „N-a fost cu neputință. N-a fost greu./ Aseară am vorbit cu Dumnezeu./ La fel de clar, de simplu, de senin,/ Cum ai tăifăsui cu un vecin.../ E drept că El tăcea. Sau, mai curând,/ Iradia în fiecare gând,/ În fiecare șoaptă și impuls,/ În fiecare
PREFAŢĂ LA VOLUMUL „ETERN, ÎNTR-O ETERNĂ NOAPTE-ZI” de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360926_a_362255]
-
În făurar, în vise, Ivindu-se doar mirilor Novici în prag de nuntă Și-n tainele iubirilor Pe care toți le-nfruntă Le-a arătat și i-a-nvățat Să aibă iscusință, Să aibă bărbăție-n pat Și leac la neputință. Or, ei, în schimb, prin jurământ Păstrau în ei secretul Cât timp în traiul pe pământ Îmbătrânind cu-ncetul Nu ajungeau la centenar Și la purificare, Cum se petrece tot mai rar, Primind-o nu oricare... Și după ani și
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
Maria era preferata lui. Îi plăcea îndârjirea ei, dar mai ales a fost impresionat de felul cum și-a apărat iubirea pentru rusul ei. E drept că ar fii vrut să își refacă viața, nu i-ar fii fost cu neputință, era foarte frumoasă și pe deasupra harnică și inteligentă, ar fii găsit un bărbat bun, chiar dacă avea un copil. Dar i-a respectat dorința și încerca să o ajute cu ce și cât putea, lucru nu prea ușor din cauza Mariei lui
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
mă prindeau chiar dedesupt, în stradă, mă paralizau. Spaima n-am uitat-o... nu mă puteam elibera din acel spațiu terifiant, energii nefaste mă încorsetau și-mi opreau suflarea, ritmul ucigător al roților înfiorau întreaga-mi ființă, un sentiment de neputință mă stăpânea cum nicăieri în alte împrejurări nu simțeam, era un alt tărâm de care-mi aduc aminte cu strângere de inimă, uneori visez sonoritățile unui colos ale cărui roți țăcăne monstruos deasupră-mi și a cărui respirație mă-nfioară și acum
INTERSECTĂRI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364151_a_365480]
-
Și Crăciunul se apropia...simțeai asta văzând pregătirile făcute de cadrele medicale care se străduiau din răsputeri să aducă în acel loc o fărâmă de bucurie. Dar toate acele decorațiuni de Crăciun nu-și găseau locul acolo, unde plânsul, jalea, neputința, și...moartea își găseau locul. Primisem cu câteva zile înainte de Crăciun vestea că fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
decorațiuni de Crăciun nu-și găseau locul acolo, unde plânsul, jalea, neputința, și...moartea își găseau locul. Primisem cu câteva zile înainte de Crăciun vestea că fetița mea nu va mai trăi decât câteva zile. Cu brațele ridicate spre cer, a neputință, cu glasul stins, profesorul îmi dăduse acea veste...vestea morții, într-un spital ce se pregătea de sărbătoare...Nu am acceptat nicio secundă aceea veste. De Crăciun se naște un prunc, al meu nu putea să moară. Și totuși...Moartea
DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364165_a_365494]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu se neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
acestei relații. Înzestrat de Creator cu aspirația spre comuniune, omul simte nevoia să comunice și altuia viața sa interioară. A dialoga cu altul despre lucruri exterioare, nu-l mulțumește, ci simte dorința de a-și comunica gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce e bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
gândurile, sentimentele, înclinațiile sau neputințele sale interioare. Acest fapt implică și un efort deosebit atunci când prin spovedanie se înțelege nu destăinuirea a ceea ce e bun în ființa sa, ci dimpotrivă, descoperirea a ceea ce este negativ, a ceea ce constituie piedică, deficiență, neputință sau izvor al unor fapte și gânduri rele” - potrivit afirmațiilor făcute de Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, care amintește și de faptul că: „două sunt ispitele care îl opresc pe creștin de la spovedanie. Este vorba de rușinea și teama că păcatele
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
Vasile, este bolnav din punct de vedere moral. El descrie păcatul ca boală fiind o sufletească, pe păcătos ca bolnav sufletește , iar purificarea sufletului de păcat, ca terapie sau tămăduire . Misiunea principală a pastoralei comunității este terapia bolilor, slăbiciunilor și neputințelor sufletești care se datorează păcatului. Păcatele distrug curățenia sufletului, care este fructul comuniunii cu Dumnezeu. Sfântul Vasile spune că „toate faptele ranchiunoase infectează într-un fel curățenia sufletului și împiedică viața sfântă.” Intrarea păcatului în natura umană și însoțirea cu
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
de către păstor și în principal pentru catalogarea corectă a faptei, lucrare foarte dificilă, ce presupune cunoaștere profundă a sufletului uman și a psihosintezei lui de către păstor . Păstorul, de asemenea, trebuie să folosească îndeosebi arma rugăciunii, care-l ajută să unească neputința și nedesăvârșirea lui cu atotputernicia lui Dumnezeu . Sfântul Vasile cel Mare recomandă încă și consacrarea la anumite perioade de timp a unui sinaxă al duhovnicilor, urmând să schimbe opinii asupra modului de confruntare a cazurilor complicate și dificile a bolilor
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
însuși responsabilităților care decurg din grija pentru conștiința turmei sale. Păstorul duhovnicesc care nu se neglijează și își amintește cele ce se cuvin lui, aflându-se într-o adunare, nicidecum nu se va lepăda caracterul cuviincios, fiindcă acesta este cu neputință de îndepărtat de la el, deoarece nu îi îngăduie aceasta însăși vrednicia preoțească, care este nedespărțită de cuvioșie. Chipul preoțesc de neschimbat îl constrânge pe preot să se armonizeze cu multă luare aminte și atenție cu relațiile din obștea lui și
PĂRINTELE DUHOVNICESC – INIMA CARE POATE DUCE MĂDULARELE TRUPULUI BISERICII LA CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364100_a_365429]
-
pesemne în alte brațe! În ultimii ani de viață, maestrul Gică Petrescu nu a mai rămas cu nimeni în jurul său dintre cei care-l înconjurau când era ocupantul jilțului scenei! Gloria nu i-a mai bătut niciodată la ușă după ce neputințele l-au învins pe maestru. În apartament, ca și în suflet, locuia cu maestrul numai singurătatea, ca o monstruozitate vie! Amintirile eșuau muribunde în memoria unui artist îmbătrânit și singur, se-ngrămădeau în inima lui umbre! Așa e și azi
GICĂ PETRESCU. ÎN URMA MAESTRULUI, DOAR O UŞĂ ÎNCUIATĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363038_a_364367]