3,633 matches
-
bune. Ce-i drept, luminile ei m-au ajutat deseori, însă numai în lucruri mărunte, de suprafață. Pe cele importante, marile răscruci și cotituri ale vieții, e neputincioasă să le rezolve. Îți dă numai iluzia că le-a rezolvat. E neputincioasă prin însuși rostul funcțiunii, pentru că se află în serviciu comandat, slujind acelui uriaș inconștient unde se fermentează orice gând și faptă, unde se face legătura cu morții și, pe deasupra lor, ou însăși soarta omenească. Dacă inteligența mea se dovedea mai
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
e-mail, de la telefonul fix la mobil, de la buzunarul vanitos la carduri, de la cămăruța de bloc la dea lul cu mesteceni vâlceni, de la vacanța prahoveană la cea lisboetă, florentină ș.a.m.d. Booon - am încasat castana și am ricanat cu fiere, neputincios la replică! Pe urmă, a venit valul apusenilor, adică al prietenilor francezi din Lille, pe care ni i-am făcut grație lui Mitterrand în primele luni ale lui 1990, când cu acțiunea „Offrez un livre à un ami Roumain“. Orice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
2010, pp. 294 ș.urm. Am citat cu (amarnică) voluptate, fiindcă rezumă starea multora dintre noi, atât în ceau șism, cât și - oroare! - în prezentul cel mai concret. Oare nu retrăim tot mai acut senzațiile de umilință, stupoare și furie neputincioasă, de resemnare larvară și exasperantă inutilitate, încercate atunci!? Oriunde umblu și discut cu unii și alții, prin piață, magazine, redacții, metrou, în vizite banale ori simandicoase, la țară sau în edituri, corul lamen tațiilor mă proiectează direct pe mormanul lui
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Șerban la Institutul Cultural Român. Numai că, din păcate, ceea ce a fost până la un punct o pură plăcere paseistă, dată fiind construcția meseriașă a albumului, avea să se transforme în cele din urmă într-un amestec de ulu ială, furie neputincioasă și resemnare. Ei da: avem tradiție în războiul cu statuile! Încă în iunie 1848, România deliverată, un C.D. Rosen thal, cu Justiția și Dreptatea, adusă de pe Câmpia Filaretului și amplasată cam pe locul CEC-ului de azi, era dărâmată din
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
observ că biletul e moft și că tot ce contează e forța mârlăniei, presiunea ghiolbanului și tratarea animalică a spectatorului ovin. Cu tristă resemnare, Dan C. Mihăilescu Acesta e(ra) textul mailului pe care, chiar a doua zi după furia neputincioasă, adică vineri 4 noiembrie, i l-am expediat lui Grigore Cartianu, în speranța că l va publica în Adevărul. Numai că zeii spectacolului au decis altfel: după alte două zile m-am trezit cu mesajul îndărăt: nu’ș’ce failure
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
câteva străvechi reverii editoriale. Prietenii din branșă le știu de mult: iertare de tocarea măruntă, dar încăpățânarea e un specific măgăresc la care cu onor consimt. Și pe hârtie le-am pus nu o dată, spre extazierea - iute transformată în lamento neputincios (economicește) - a celor responsabili. Dragii moșului, oare de ce nu găsește nicăieri Măria Sa Acneicul valah un raft de librărie, subțirel-dar vioi, cu marile lecturi ale moralismului dintotdeauna? De ce mă lăsați umilit în FNAC-urile din Paris, Bruges, Lille, Geneva și Zürich
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de dezvoltat și pe tot atâta de armonios spiritul comunitar la Câșlița. Calendarul marilor întâlniri ale sătenilor era bine construit și pentru iarnă. După ieșirea din postul Crăciunului sfatul bătrânilor hotăra ziua, locul și tot programul de “vânătoare comunală”. Doar neputincioșii și copiii mici, alături de ei păzitoarele cuptoarelor intrate în lucru, nu participau. Până și cavalerii familiei Brumă erau notați pe hârtia gonacilor. Se vânau iepuri, baza mesei vânătorești de la primărie. Și nu lipsea aproape nimeni. Dea Domnul să nu se
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
lipit aripi. Și nici n-a atins ținta. Numai tatăl său a ajuns pe coasta siciliană. Fiul, cuprins de o bruscă "nebunie", de a se apropia de soare, s-a prăbușit. Căldura a topit ceara și bietul Dedal a asistat neputincios la căderea fiului său. Dar cine își mai amintește de zborul lui Dedal? De la greci încoace, se discută numai despre cel ce, nesocotind și legile naturii și sfaturile tatălui său, a transformat o reușită sigură într-o sinucidere. O nebunie
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pentru noi? Dacă sunt în stare să fac asta? Aș vrea să fiu, voi fi în stare. Da, vom fi cu toții în stare într-o zi, și atunci vom fi mântuiți. Dar nu-i ușor, căci prietenia e uitucă sau neputincioasă. Vrea, dar nu poate. Sau nu vrea de-ajuns? Poate nu iubim îndeajuns viața? Ați observat că numai moartea ne trezește simțămintele? Cât de mult ne iubim prietenii ce tocmai ne-au părăsit, nu-i așa? Cât de mult ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
oficiale. La Prundeni, Lică găsise pe buna Lina instalată și îi pusese chestiunea Siei, cu care nu știa ce să facă. Lina însă trebuise să apeleze la Lenora Hallipa, ce refuzase net. Mânia lui Lică, firește, căzuse asupra Linei, care, neputincioasă, își vârâse capul între umeri. Lică își spusese atunci păsul domnișoarei directoare, care propusese să oprească pe Sia pe lângă ea. Cum timpurile se anunțau grele, fata îi va ține de urit și o va ajuta. Oferta era făcută delicat și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Era, de altfel, vinovat sau nu era? Fusese bolnav! Nu atâta cât să nu poată plecai De ce nu plecase? Tot timpul acela avusese regrete și un fel de grijă ce se putea chema remușcare. Urâse dușmanul cu dinții strânși, clar neputincioși. Firește că din alte mobile ca cei de dincolo, clin acțiune, și o altfel de ură ca cea de pe câmpul de luptă! Nimeni nu dorise mai mult ca el pacea și victoria. Pentru că ele aveau să-i asigure din nou
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
așa cum Maxențiu nu credea că va avea curajul. își închisese deci singur drumul. Acum, când îi era interzis, Leysins îi părea tot mai mult singura lui salvare. Nu mai era locul necesar dar ponosit, ci un paradis pierdut. Era însă neputincios. Ada, orfană și majoră, se măritase cu avere proprie și, din delicateță, Maxențiu nu ceruse act dotai. Fără delicateță, Acla deschisese la început credit larg prințului, știind că 1-a luat ca să-1 plătească. Averea o administra însă ea, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
25. N-ai auzit că Eu de mult am pregătit aceste lucruri, și că le-am hotărît din vremurile vechi? Acum însă am îngăduit să se împlinească și să prefaci cetăți întărite în mormane de dărîmături. 26. Locuitorii lor sunt neputincioși, îngroziți și înmărmuriți; au ajuns ca iarba de pe cîmp și ca verdeața fragedă, ca iarba de pe acoperișuri și ca grîul care se usucă înainte de a-i da spicul. 27. Dar știu cînd stai jos, cînd ieși și cînd intri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
în limba română. E doar o părere personală a noastră și nu avem pretenția de a o impune. La o oră târzie sunt la curent cu demersurile făcute, cu prilejul incinerării ce a avut loc la Paris. Ce mici și neputincioși suntem noi, oamenii, în fața Destinului! Dar n-avem ce face, fiindcă asta e legea Firii și trebuie să ne supunem! În ziua următoare (25 septembrie), aflându-mă în oraș pentru rezolvarea unor probleme personale, în apropierea Biroului de voiaj CFR
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fie utilizat. Nu-i cum? Nu-i! Ba nu. Căci, oameni cu inițiative, cu idei și cu puteri supranaturale, ai zice, se găsesc, chiar și pe asemenea timp. Iată. Un polițist, aflat în misiune, a detectat chemarea lehuzei. Și a neputincioșilor din preajma sa. Cum să facă? Ce să întreprindă? Nu stă mult la gânduri, ci, reorientează mașina-i grea, de teren, rezistentă și la astfel de încăerări cu natura dezlănțuită, găsește, pe loc, o soluție. Lasă totul deoparte și pleacă după
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a fost înghițit de adâncuri. Oamenii, marea lor majoritate, scăpaseră cu fuga. Nevasta și copiii, care-l așteptaseră la maxi - taxi, s-au adunat împrejurul său. Au sărit, toți, pe versantul opus șoselei. Acum, cu mâinile către cer, se întrebau, neputincioși: ce ne facem? Ce ne facem, de-acuma, doamne, ce ne facem? Dar, de nicăieri - nici un răspuns. În timp, ce, pe locul fostei lor așezări, pământul căpătase o nouă față. Apocaliptică. STAȚIA OCNĂ Generalul a fost, ca întotdeauna, scurt și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
seama că nu eram singur. Mergeam în spatele cuiva. Un bărbat, cu siguranță. Nu-i vedeam decât picioarele, deoarece era mult mai înalt decât mine. Era o zi urâtă, umedă, cu cer mucegăit, din care se scutura o ploaie măruntă, rară, neputincioasă. Bărbatul din fața mea pășea cu grijă, căutând locurile unde era mai puțin noroi, evitând băltoacele, și, în timp ce-l urmam, am priceput, uimit, că era tatăl meu. Aveam șapte ani, era prima zi de școală. Mergeam cu ochii în pământ, preocupat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
au reapărut ciorile. Mâine, mă reinternez. Probabil, voi afla, în sfârșit, ce mă așteaptă. Cum zicea Nietzsche? Orice adevăr care nu mă omoară mă face mai puternic. Aceste vorbe care mi-au plăcut enorm, cândva, îmi provoacă acum un zâmbet neputincios. 58. Julius intenționa de mult timp să meargă la o prezicătoare de care-i vorbise doctorul Luca. Pentru a ajunge acolo, trebui să treacă printr-un cartier pestriț și zgomotos, cu străduțe strâmte, legate între ele de ganguri întunecoase, unde
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care trebuie să o considerăm o dată sfântă. De ce? Fiindcă, atunci s-a născut cel care a înmuiat condeiul în Luceafăr și a scris file din literatura noastră autentică. Fără el, am fi fost mai săraci în cuget sau simțiri, mai neputincioși în fața neajunsurilor culturale. Dacă nu s-ar fi născut la Botoșani și n-ar fi copilărit la Ipotești, ar fi avut obârșia în Alba Iulia, Râmnicu Vâlcea ori Timișoara. Dacă nu l-am fi avut deloc, l-am fi inventat
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
1. Cînd a auzit Sanbalat că zidim iarăși zidul, s-a mîniat și s-a supărat foarte tare. Și-a bătut joc de Iudei, 2. și a zis înaintea fraților săi și înaintea ostașilor Samariei: "La ce lucrează acești Iudei neputincioși? Oare vor fi lăsați să lucreze? Oare vor jertfi? Oare vor isprăvi? Oare vor da ei viață unor pietre înmormîntate sub mormane de praf și arse de foc?" 3. Tobia, Amonitul, era lîngă el, și a zis: "Să zidească numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85121_a_85908]
-
chiar așa de mulți. Că, dacă grămada-i mare, e bine, nu zic nu, însă mai e nevoie să te menții destul de lucid și în putere. Să n-ajungi, ferească Dumnezeu!, să dai în mintea copiilor sau să fii un neputincios care nu e în stare nici măcar să se hrănească singur. Ori, chiar, amândouă la un loc. Asta ar fi foarte grav. Că ajungi o povară pentru cei de lângă tine. Oricât de mult te-ar iubi ei, tot îi determini să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să se termine mai repede.Ținutul acesta avea totuși ceva misterios pentru mine, iar eu nimerisem acoloîntr-un moment al hazardului care mă acaparase cu promisiunea unei bucurii civilizate. Încercam mereu să-mi alung din memorie propunerea lui Costash, dar deveneam neputincios parcă. -Fusesem ales deci, după cum bine se exprimase el. Dar dacă aș fi refuzat să plec? Ce se putea întâmpla? La urma urmei eram un hacker destul de bun, puteam “fura” informații destule și în țară la mine, fără a fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
singuratice ale unei ferme. Sunetul se înălța și cobora în valuri. După câteva clipe, înțelese: un cerc de rugăciune, pentru altă victimă, adusă imediat după Mark. Un serviciu penticostal improvizat, care să ajungă acolo unde bisturiele, medicamentele și laserele erau neputincioase. Darul limbilor cobora asupra cercului de bărbați, ca sporovăiala de la o reuniune de familie. Acasă e locul de unde nu scapi niciodată, nici măcar în coșmaruri. Stabil. Norocos. Cuvintele astea o ajutară pe Karin să reziste până la prânz. Dar când traumatologul veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cumpătul. Dar noaptea, singură cu Daniel, își hrănea cele mai negre temeri. — Am renunțat la slujbă. M-am întors într-un oraș de care nu pot scăpa, în casa fratelui meu și trăiesc din economii. Săptămâni întregi am stat aici, neputincioasă, și am citit povești pentru copii. Și acum zice că eu nu sunt eu. Parcă m-ar pedepsi pentru ceva. Daniel se mulțumea să încuviințeze și să-i încălzească mâinile. Îi plăcea asta la el: dacă nu era nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
doctorului Hayes și ale lui Karin. Dar femeia asta era singura care-l vedea constant pe Mark, fără vreo implicare care s-o influențeze. Se așeză în hol, la capătul unei canapele din vinilin de culoare închisă, în fața unei femei neputincioase, puțin mai tânără decât el, prinsă într-o luptă de proporții epice cu fermoarul jachetei sale inutile. Voia s-o ajute, dar știa că mai bine se abține. Simțea un neastâmpăr straniu în timp ce-o aștepta pe Barbara, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]