3,370 matches
-
multe ori. Am fost aproape șterși de pe fața pământului. De asta avem nevoie de Israel, a zis. „Uri, după toate lucrurile prin care am trecut, avem nevoie de un loc al nostru.“ Asta a spus. Ceva anume, se gândea Maggie nerăbdătoare, depunând eforturi pentru a rămâne fidelă propriei reguli: știa că uneori e bine să lase pur și simplu oamenii să vorbească, să lase frazele să curgă până când ieșeau la iveală cuvintele esențiale. Mi-a povestit despre părinții lui, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
punându-i un deget pe buze. Însă înainte ca ea să scoată un cuvânt, gurile lor se întâlniseră deja. Sărutul lui fu tandru la început, cum fusese și noaptea trecută, dar asta nu dură mult. Se transformă curând într-unul nerăbdător, impulsionat parcă de un curent electric ce venea dinspre ea. Îl sărută cu nesaț, buzele și limba ei căutându-i cu disperare gura. Ferocitatea dorinței ei o surprinse, dar nu putea face nimic să o oprească. Fusese zăvorâtă atâta vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie păși în lift și, numai în momentul în care ușile se închiseră, își dădu seama. Bineînțeles. Asta voise să spună Shimon Guttman. Ticălosul ăla bătrân și viclean! Cum putuse să nu-și dea seama până acum? Haide, haide, spuse, nerăbdătoare să se întoarcă și să-l trezească pe Uri. Se uită în sus, la cifrele luminoase, numărând etajele. Șapte, opt, nouă. Ieși încet din lift, pentru eventualitatea în care umbra ei, bărbatul sau bărbații care o urmăreau Dumnezeu știe de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
văzu afișe care făceau reclamă la un concert și la o conferință de presă a unei companii de software -, unele doar simple petice de pământ ale unor proprietari particulari. Nici una nu părea să aibă legătură cu Shimon Guttman. Maggie devenea nerăbdătoare; asta era singura lor pistă. Haide, spuse Uri. Zboară în continuare. Dacă e aici, o s-o găsim. Maggie menținu avionul în aer, cotind și coborând peste albastrul versiunii Second Life a lacului Geneva. Făcu asta aproape un minut, în liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cerul era de un albastru-pal de dimineață, soarele destul de puternic ca să lumineze această priveliște aridă, nisipoasă: dealurile, desfășurându-se în trepte, punctate de măslini izolați. Viguroși, neclintiți, cumva încăpățânați, i se păreau lui Maggie niște bărbați scunzi, îndesați: puternici și nerăbdători. Un amănunt din acea priveliște îi întări hotărârea. Va găsi tăblița aia nenorocită, chiar dacă ar fi ultimul lucru pe care l-ar face. O va găsi de dragul lui Uri și, de asemenea, de dragul mamei și al tatălui său. Oricine i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
numit-o Staulul Măgarului. Asta probabil din cauză că această cameră a fost folosită odată în acest scop - sau poate doar arată așa. Se auzi râsul politicos al celor care nu fotografiau cu camera de la telefonul mobil. Maggie începu să cerceteze pereții, nerăbdătoare să vadă dacă exista vreun fel de deschizătură, un loc unde Shimon Guttman ar fi putut să-și ascundă prețioasa descoperire. — Asta ne dă șansa de a spune câteva lucruri despre locul în care ne aflăm. Suntem acum foarte aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
lui. De data asta Uri a răspuns și, nu la mult timp după aceea, a primit un mesaj. Uri a avut grijă să nu spună multe, ci doar că avea informații legate de moartea lui Ahmed Nour și că era nerăbdător să i le împărtășească. Cei doi fii orfani, israelian și palestinian, au stabilit să se întâlnească la hotelul American Colony, situat în partea de est, deci cea arabă, a liniei invizibile care despărțea Ierusalimul. Aveau să ajungă acolo în câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
te pot ajuta să organizezi o filială aici în nord. Te rog, ieși din casă, Ignatius și alătură-te lumii din jurul tău. Sunt îngrijorată pentru viitorul tău. Ai fost întotdeauna unul dintre cele mai importante proiecte ale mele și sunt nerăbdătoare să știu în ce condiție psihică te afli acum. Te rog deci, ridică-te dintre perne și scrie. M. Minkoff Ceva mai târziu, cu pielea lui trandafirie numai cute, învelit într-un halat de flanelă pe care un ac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
da’ nu cumva să-i spui vrodată lui Ignatius, dacă vrei să nu ne sară-n cap. Doamna Reilly puse degetul pe buze ca să indice că pierderea cărții trebuia să rămână secretă. — Bine, dă-mi haina ta, dragă, spuse Santa nerăbdătoare, smulgând aproape de pe doamna Reilly vechea jachetă de lână violetă. Era hotărâtă să nu lase fantoma lui Ignatius J. Reilly să-i bântuie sindrofia, așa cum se întâmplase în multe seri la popicărie. — Ai casă frumoasă, Santa, spuse cu respect doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-i cu orfanu’, chem eu singur poliția. M-am scârbit și mi s-a făcut lehamite să lucrez aci-n bordelu’ ăsta și plătit sub salaru’ minim ș-amenințat to’ timpu’. — Ei, copii, n-aud nici o muzică, se auzi vocea nerăbdătoare a lui Darlene. Ce poți tu dovedi curcanilor? îl întrebă Lana pe Jones. — Hei! Care va să zic’ nu-i lucru curat cu orfanii? Ăău! Am mirosit-o eu de la-nceput. Dacă ai de gân’ să chemi un polițai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
telefon, zbieră domnul Levy. — Nu! se răsti domnișoara Trixie, lovind cu palma teancul de cărți și ținându-l bine cu unghiile proaspăt vopsite. Dacă ți le dau le pierzi. Găsesc eu numărul corect. Trebuie să vă spun că prea sunteți nerăbdători și iritabili. Stând în casa voastră am pierdut zece ani din viață. De ce nu-l lăsați pe bietul Reilly în pace? L-ați dat degeaba afară. Domnul Levy formă al doilea număr pe care i-l dădu ea. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aranjeze mai bine hârtia prinsă în pioneze pe ușa de lemn cu vopseaua jupuită. Pe ea scria: PACE OAMENILOR DE OMENIE. Toate semnele indicau în sus. Roata sa se învârtea spre cer. Doisprezece Se stârnise un val de agitație. Fluieratul nerăbdător al poștașului, pufăitul camionetei poștale oprite pe Constantinopole Street, strigătul emoționat al mamei sale, domnișoara Annie reproșându-i poștașului că fluieratul său o speriase - toate acestea întrerupându-l pe Ignatius care se îmbrăca pentru reuniunea de start. Semnă adeverința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să ne scape din mână. Am încercat o dată sau de două ori să fac ordine, dar s-ar părea că spiritele zboară tot mai sus. Sper că n-ai făcut nimic care să le răcească elanul, spuse grav Ignatius, lovind nerăbdător cu sabia în poarta de fier. Observă destul de supărat că Dorian venea spre el cu pași cam șovăielnici. Nu se așteptase la așa ceva. Ce mai petrecere, spuse Dorian, pe când deschidea poarta. Fiecare pare gata să-și dea poalele peste cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stat la taifas și nici sugestii pentru succes în carieră. Spune-mi dacă a început domnișoara O’Hara. — Începe-n câteva minute. Intră-năuntru și așează-te chiar lângă scenă. Ț-a rezervat chelneru’ șef acolo masa. — Serios? întrebă Ignatius nerăbdător să intre. Sper că proprietăreasa aia nazistă e plecată. — A zburat în California az’ după-masă. Zice că Harla O’ Horror i-așa de bună că ea poa’ să plece să-și scalde fundu-n ocean și să lase un timp baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Tolman părăsise Cambridge-ul. Agentul de răcire nu avea să dureze la nesfârșit. Iar dacă embrionii se dezghețau, deveneau inutili. Așa că acum, cu excepția cazului în care Tolman avea un mod de a-și reface provizia de azot lichid, acum era probabil nerăbdător să își recupereze containerul și să îl predea cumpărătorului său. Iar asta trebuia să se întâmple curând. În mai puțin de o oră. Vasco era sigur. — Bineînțeles, oamenii vor încerca să obstrucționeze progresul, spunea Watson, de pe podium. Chiar și cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
timp, prin frunzișul de deasupra treceau vreo zece macaci, legănându-se printre crengi și îndreptându-se spre nord. Unul dintre englezi se întoarse spre Hagar. — Unde este cimpanzeul? — Urangutanul, spuse Hagar. — N-are a face. Unde este? Avea o voce nerăbdătoare. — N-are o agendă pentru întâlniri, zise Hagar. — Aici e locul unde stă de obicei? Da? Putem să punem niște mâncare pentru el, ceva care să-l atragă? Să scoatem niște sunete de împerechere? — Nu, spuse Hagar. — Adică nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se întoarse în cabina de probă, cu capul sus. Ellis își deschise telefonul rabatabil și sună la birou, ca să spună că întârzie. Capitolul 21 La Micul Dejun cu rugăciune dedicat Biotehnologiei de la Congresul American, în Washington, dr. Robert Bellarmino aștepta nerăbdător ca cel care-l prezenta să termine. Congresmanul Henry Waters, renumit ca „vorbă lungă“, turuia în continuare: — Îl cunoaștem cu toții pe dr. Bellarmino ca pe un doctor cu conștiință, un savant și un bun credincios, un om cu principii într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
știi ce presupune cererea pentru faza întâi. Un vraf de date de cercetare și un teanc de formulare de trei metri înălțime. Asta doar ca să începi procesul. Și ar trebui să oferim un grafic de dezvoltare ... Rick flutură din mână, nerăbdător. — Știu. Am spus doar să o anunțăm. — Adică, să o anunțăm, chiar dacă nu o facem? — Nu. Să anunțăm că o vom face. — Dar exact asta voiam să spun, zise Josh. Ar trece luni de zile, înainte să depunem cererea. — Reporterilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
femeia s-a lovit la nas, când a căzut. — Sunteți divorțată, doamnă Burnet? — Da. — De cât timp? — Cinci ani. — Deci nu este ceva recent. — Deloc. — Iar relația cu fostul ... — Foarte cordială. Discută cu poliția alte câteva minute, în timp ce Jamie aștepta nerăbdător. Alex avu impresia că, în mod ciudat, polițiștii nu voiau să se implice. Erau detașați și păreau să aibă senzația că interveniseră peste o problemă privată, de genul unei certe conjugale. — Depuneți o plângere? — Am s-o fac, dar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
că poți să-mi spui orice ... — Mamă, o să întârzii la școală din cauza ta! Am test la franceză! Nu avea nici un rost să insiste în acel moment. Oricum, telefonul începuse să sune. Fără îndoială, era clientul din New York. Clienții erau mereu nerăbdători. Se așteptau ca agenții imobiliari să fie la dispoziția lor în orice moment al zilei. Se duse în cealaltă cameră ca să răspundă la telefon și deschise documentul, ca să examineze cifrele. Cinci minute mai târziu, fiica ei strigă: — Pa, mamă! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Ieși de pe autostradă la San Clemente și începu să caute un motel. Era ciudat de dezorientată de faptul că nu putea să o vadă pe Lynn. Nu realizase cât de mult se bazase pe asta. Unde mergem, mamă? întrebă Jamie, nerăbdător. — Vom sta la un motel. — La ce motel? — Acum caut unul. Jamie o privi lung. — Știi unde este? — Nu, Jamie. Caut. Trecură pe lângă unul, un Holiday Inn, dar era prea mare și părea expus. Găsi un Best Western care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
E mâncare pentru pui. Nu e nimic rău. Ei o mănâncă. — Ai legume proaspete? Puștiul râse. — Ești amuzant. Parcă ai fi englez. Cum te cheamă? — Gerard. O portocală? Ai o portocală? Țopăia într-o parte și în alta pe stâlp, nerăbdător. Îmi plac portocalele. — Cum de vorbești așa de bine? Aș putea să te întreb același lucru. — Știi ceva? O să te arăt tatălui meu, spuse copilul. Întinse mâna. — Ești îmblânzit, nu-i așa? Fir-aș al naibii! zise Gerard și păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
se înălțau mult deasupra lui și la oamenii care țipau, din mașinuțele lor. Ce mai montagne rousse! Mighty Kong! Având o pantă de coborâre de peste o sută douăzeci de metri, oferea oamenilor toate motivele să țipe. Coada posesorilor de bilete nerăbdători fremăta în anticipație. Brad așteptă, așa cum îi era obiceiul, până ce la coadă se așezară două fete foarte drăguțe și tinere. Erau copile din localitate, crescute cu lapte adevărat, sănătoase și cu pielea rozalie, cu sâni mici și fețe dulci. Una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Așa că Încep una nouă. Armanoush a clipit, fără să-și dea seama cât de frumoasă părea În lumina palidă a soarelui la asfințit. Și-a așezat rucsacul pe fotoliul bunicii și s-a apucat să-l golească asemeni unui copil nerăbdător să vadă o grămadă de jucării noi. Cărțile curgeau una după alta: El Aleph și Alte Povestiri, Conjurația imbecililor, Un Joc Numai Al Său, Administrarea Durerii, Opere Complete de Borges, Narcis și Gură-de-Aur, Regii Mambo Cântă Cântece de Dragoste, Peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mână. S-a aplecat spre ea, cu pieptul lui păros lipit de trupul ei; a deschis gura, asemeni unui pui de pasăre orb, gata să fie hrănit. I-a suflat fuiorul de fum direct În gură; ea l-a tras nerăbdătoare În piept de parcă ar fi băut Însetată apă. Articolul Nouă: Dacă prăpastia dinăuntru te fascinează mai mult decât lumea dinafară, poți foarte bine să te prăbușești În ea, să te prăbușești Înlăuntrul tău. Au repetat scena, el trimițând fumul direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]