2,751 matches
-
Henric o sumă de bani. Wilhelm Roșcatul, însă, era un despot mărginit, care a provocat repede revolta baronilor, murind, dealtfel, asasinat. Henric i-a urmat la putere sub numele de Henric I Beauclere, nu fără a fi făcut, însă, concesii nobilimii. Dispariția sa, în 1135, a fost urmată de o lungă criză a succesiunii, care a slăbit regatul și care n-a luat sfîrșit decît în 1154, cînd coroana regatului îi revine fiului contesei Mathilda, nepoată a Cuceritorului și a unui
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
atît în Germania, cît și în Anglia sau Franța de Nord ori Est. Contrar unei idei preconcepute și mult timp susținute pentru rațiuni ideologice evidente, orașul nu se opune satului, ci trăiește în comuniune cu acesta. "Burghezia" nu-i smulge "nobilimii" independența și libertățile pentru că ambele categorii sociale sînt părți active într-un proces care tinde să păstreze puterea municipală în mîinile celor bogați; și în centrul acestui proces, cei ce au inițiativa nu sînt negustorii, ci aristocrația funciară. Cucerirea unei
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
lege, iar cînd, în 1235, noul suveran ajunge la majorat, se vede obligat să confirme clauzele Cartei. Va căuta, la scurt timp după aceea, să se elibereze de aceasta. Înconjurîndu-se de seniori poitevini și provensali, el încearcă să sfârîme rezistența nobilimii engleze și ridică, fără să o consulte, grele impozite. Rezistența este neiertătoare. Grupați în jurul unuia dintre ei, Simon de Montfort, unul din fiii conducătorului cruciadei albigenze, baronii îl constrîng pe Henric III să accepte "Prevederile de la Oxford", care stabilesc controlul
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
regele nu poate preleva impozite fără știrea lor. În 1265, Simon de Montfort, care a învins trupele regale și a stabilit, timp de un an, o adevărtă "dictatură", permite să intre în consiliul numit deja Parlament, pe lîngă reprezentanții înaltei nobilimi, și pe cei ai micii nobilimi, pe membrii clerului și burgheziei orășenești. Simon de Montfort este învins și ucis un an mai tîrziu, însă Henric III, a cărui domnie se încheie în haos, nu va mai avea cum reveni asupra
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
știrea lor. În 1265, Simon de Montfort, care a învins trupele regale și a stabilit, timp de un an, o adevărtă "dictatură", permite să intre în consiliul numit deja Parlament, pe lîngă reprezentanții înaltei nobilimi, și pe cei ai micii nobilimi, pe membrii clerului și burgheziei orășenești. Simon de Montfort este învins și ucis un an mai tîrziu, însă Henric III, a cărui domnie se încheie în haos, nu va mai avea cum reveni asupra reformelor acceptate. Cu Eduard I (1272-1307
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
de controlor al fiananțelor și al administrației. La începutul secolului al XIV-lea, el se împarte în două camere: de o parte membrii de drept, prelați și baroni, constituind Camera Lorzilor, pe de altă parte membrii aleși, reprezentanți ai micii nobilimi și ai orașelor, formînd Camera Comunelor și transmițîndu-și părerile Camerei Lorzilor prin intermediul unui orator (speaker). Acest sistem nu numai că nu slăbește monarhia, ci îi asigură, dimpotrivă, un fundament și un "consens" în rîndul elitelor, consens precar, desigur, dar care
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
an de a muri, fără a fi reușit să împace partidele. Papalitatea și aliații săi italieni triumfă în urma unei lupte care va fi durat două secole și jumătate, în timp ce în Germania puterea imperială începe să se descompună. Orașele imperiale și nobilimea Imperiului dobîndesc privilegii care fac din ele adevărate entități autonome, putînd încheia între ele ligi și acorduri de pace. Un astfel de exemplu îl reprezintă muntenii celor trei cantoane, Uri, Schwyz și Unterwalden, care, în 1291, se unesc pentru a
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
ciuntesc puțin cîte puțin drepturile regale. La moartea suveranului, în 1196, cei doi fii ai săi își dispută succesiunea și, pentru a-și asigura fideli, împart pămînturi și privilegii. Victoria lui Andrei II este cea a unui monarh dezarmat în fața nobilimii. Conjurațiile se înmulțesc și, în 1222, nobilii unguri, grupați în jurul fiului suveranului Bela, îi impun o "Bulă de Aur", adevărată renunțare a regelui asemănătoare "Marii Carte" engleze în fața pretențiilor seniorale. Bela IV, venit pe tron în 1235, încearcă zadarnic să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
secolului al XIII-lea, regatul sîrb al Ncmanizilor devine o putere balcanică. Soarta Bulgariei, în ciuda trecutului său glorios, seamănă cu cea a Serbiei. Zdrobirea de către Vasile II a Imperiului lui Samuel nu a pus capăt și dorinței de independență a nobilimii. Moartea Bulgaroctonului, exacțiunile fiscale ale guvernului bizantin și stîngăciile comise față de autoritățile religioase bulgare au suscitat în 1040 o revoltă generală împotriva grecilor, înăbușită în anul următor, dar care pune în lumină eșecul eforturilor de asimilare întreprinse de basileu. Trebuie
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
mai tîrziu, Jean de Meung îi va compune o continuare, într-o perspectivă cu totul diferită, amestecînd preocupările enciclopedice cu satira feroce a moravurilor și superstițiilor vremii. El își bate joc de morala curtenească și de cultul femeii, neagă superioritatea nobilimii de sînge și pune rațiunea în centrul viziunii sale despre lume. Odată cu el, literatura trece către o nouă etapă care anunță criza secolului al XIV-lea și îndrăzneala timpurilor moderne. Pînă atunci, însă, în timp ce literatura de curte continuă să producă
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
II, București, 1987; Maurice Leblanc, Misterul eșarfei purpurii (Confidențele lui Arsène Lupin), București, 1991, Contesa de Cagliostro, București, 1992, O crimă în pași de dans, București, 1992, Domnișoara cu ochii verzi, București, 1992; Pierre de Coulevain, Obsesia iubirii, București, 1991, Nobilimea americană, București, 1998, Triumful Evei, București, 2000; Archibald Joseph Cronin, Doamna cu garoafe, București, 1991; Hermann Sudermann, Puntea pisicii, București, 1993; Guy de Téramond, Banda așilor de pică, București, 1994; Frumoasa cu plete de aur. Basme clasice franceze, București, 1997
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288902_a_290231]
-
anterioare izbucnirii revoltei și culminând cu supliciul conducătorului răscoalei, textul se înscrie în tipul de poveste de aventuri, cu psihologii sumare și lineare. De interes documentar sunt surprinderea spiritului epocii, imaginea orașelor medievale (Cluj, Sibiu), mediul specific alcătuit din meșteșugari, nobilime, țărani liberi. Umorul și caricatura, folosite în creionarea unor personaje, individualizează când și când personajele care au, cel mai frecvent, psihologii rudimentare. După aceeași formulă epică este scris și romanul Horea, rex Daciae (I-III, 1982-1985), care evocă răscoala din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
reprezenta aceasta pentru proprietate au apropiat cele două tradiții pînă la confundarea lor. II. Tipologia partidelor patrimoniale Maurice Duverger a descris traseul clasic care a permis diferențierea istorică a partidelor care susțin interesele capitaliștilor. La început, partidele conservatoare, apărătoare ale nobilimii, se opuneau liberalilor, purtători de cuvînt ai burgheziei. Apariția partidelor muncitorești a creat "dilema liberalilor". Trebuia oare să se facă corp comun cu adversarul de ieri pentru a evita pericolul nou sau trebuia să se alieze noilor veniți pentru a
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
se alieze noilor veniți pentru a combate dușmanul istoric? Cei care au optat pentru prima strategie sînt liberalii, în timp ce a doua strategie a fost aleasă de către radicali. 1. Partidele conservatoare. În secolul al XIX-lea, partidele conservatoare erau purtătoarele speranțelor nobilimii și ale Bisericii. Ele s-au format pentru a lupta împotriva principiilor Revoluției franceze și pentru apărarea vechiului regim, reprezentînd dreapta istorică. Clericalismul care le-a adus sprijinul Bisericii altădată se spunea că Biserica anglicană era partidul conservator care se
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mobiliza lumea rurală, ca și o bună organizare, le-a permis să supraviețuiască democratizării, să se mențină în mod onorabil și uneori chiar să obțină majoritatea absolută. A) Partidele majoritare. Anumite partide conservatoare apărătoare ale puterii regale și dominate de nobilime s-au adaptat votului universal mai bine decît adversarii lor liberali, pînă la punctul de a se substitui lor ca mediatori principali ai lumii industriale și de afaceri. Ostilitatea lor față de burghezie i-a făcut adesea pe conservatori să mobilizeze
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a apărut ca un caz special în țările care n-au cunoscut feudalitatea Norvegia, Suedia, Finlanda, Islanda, Elveția protestantă grație unei țărănimi libere sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
grație unei țărănimi libere sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste. I. Contra-mobilizarea antiproductivistă Revoluția industrială și stabilirea unei economii reglată de piață s-a făcut simțită și pe teritoriul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau din cauza instalării tardive a unei "a doua iobăgii". În acest caz, mobilizarea s-a făcut împotriva nobilimii (aspect tratat în partea a doua a lucrării de față). Nu vom reține aici decît cazul țărilor fără nobilime sau cu o nobilime strict războinică. Vom face deosebirea dintre contra-mobilizarea împotriva pieței și apariția unui contra-atac lansat în numele valorilor productiviste. I. Contra-mobilizarea antiproductivistă Revoluția industrială și stabilirea unei economii reglată de piață s-a făcut simțită și pe teritoriul național. Industrializarea și capitalismul
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
împăratul la gară, eu cu kronprințul. Toți principii sunt de față la despărțire. Wilhelm von Württemberg și Hanno Weimar pleacă de asemenea. După-amiază promenadă și la papa, unde e și Albert de Saxonia. Ora 6 mare dineu, la care vine nobilimea șvabă, principele și principesa Wrangel, baronul și baroana Ulm, Hornstein etc. Se cinează în salonul întunecat, care e iluminat electric. 120 persoane. După aceea soirée dansante, dansăm toți cadriluri și carillon până la ora 11. Fumat în cazemata dinspre Dunăre până la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
de oră înaintea plecării trenului au venit Stefanie și Rudolph, rămas-bun călduros. Ora 8 plecarea. Vremea frumoasă. Ora 1 sosirea în Pesta. Împăratul în ținută de gală, gardă de onoare, fanfara cântă imnul românesc. Miniștrii Tisza și Szaprach, cu notabilitățile, nobilime etc. Primire călduroasă din partea împăratului, prezentări. Eu merg cu împăratul, Elisabeta cu Romalo. Publicul ne salută cu ilehen. Mers la burgul din Ofen. Împăratul îmi propune să ne tutuim. Împărăteasa ne primește cu arhiducesa Valerie și prințesa Amelie von Bayern
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
a Prusiei și membru în Consiliul General al Ordinelor din Prusia. Ca istoric, a publicat mai cu seamă lucrări despre trecutul casei de Hohenzollern (Alterthümer und Kunstdenkmale des Hauses Hohenzollern, 1838; Monumenta Zollerana, 1840-1842 etc.), dar și o carte despre nobilimea din Silezia (Beiträge zur Geschichte des schlesischen Adels, 1864). S-a aflat în relații apropiate cu tatăl regelui Carol I, principele Carol Anton de Hohenzollern Sigmaringen, căruia pare să-i fi inspirat ideea cedării către regele Prusiei a drepturilor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Propaganda catolică desfășurată prin intermediul regatului polonez va avea urmări directe în răsăritul european. În ultimele decenii ale secolului al XVI-lea, ea va pune la grea încercare Ucraina și Kievul, aflate sub această dominație. În 1596, o parte din clerul, nobilimea și credincioșii ortodocși a semnat actul de unire cu Roma la Brest-Litowsk, în Polonia. Cu toate acestea, cea mai mare parte a poporului a rămas statornică vechii credințe, fapt care va crea, în prima jumătate a veacului al XVII-lea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai mare autoritate cercului cosmopolit de la Alba-Iulia. Colegiul academic și biblioteca sunt mărturii nicicând contestabile ale atmosferei inspirate parcă de conceptele lui Erasmus și, iată, reflectate și în documentul conceput la Cluj în anul 1623. Câteva decenii mai târziu, dieta nobilimii transilvane reia discuția privitoare la soarta evreilor, hotărând o măsură restrictivă: să nu poarte haine militare ungurești! Gheorghe RĂkoczi al II-lea va reveni personal asupra problemei, remarcând (în 1653) faptul că (în conformitate cu Approbata Constitutio, V, paragraful 72) ei pot
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
alte ierarhii politice și religioase, un sistem de învățământ înnoit. Banatul realizează încă de la începutul guvernării austriece o comunicare directă cu experimentele politice de la Viena, cu sistemul reformelor economice și sociale promovate de cercurile conducătoare din capitala Imperiului Habsurgic. Absența nobilimii în această regiune, altminteri o particularitate a societății bănățene din primele decenii ale secolului al XVIII-lea, deci absența unui factor de opoziție, al celui mai conservator dintre ele (prezent în celelalte provincii ale monarhiei) are drept consecință promovarea mai
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
remarcabil: încurajarea artiștilor și a oamenilor de știință din Sibiu. Era acolo o atmosferă de entuziasm, o efervescență spirituală meritorie pe care, așa cum am văzut, cancelarul Teleki de la Târgu-Mureș o prețuia cum se cuvine, o apreciau și clericii, parte din nobilimea transilvană, dar mai ales intelectualii conștienți că în acest mod erau salvate și conservate părți însemnate din tezaurul de tradiții ale Transilvaniei. Nu este de prisos să spunem că în acest cadru istoriografia va cunoaște o oarecare dezvoltare; că științele
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]