2,731 matches
-
formată. Armata Xiang a fost un hibrid de miliții locale și o armată permanentă. Acesta a primit o de formare militară profesionistă, dar a fost finanțată din vistieria regională și fondurile pe care comandanții săi - majoritatea membri bogați ai micii nobilimi chineze - puteau să le strângă. Armata Xiang și succesoarea acesteia, armata Huai, creată de către colegul și discipolul lui Zeng Guofan, Li Hongzhang, au fost numite în mod colectiv "Yong Ying" (Tabăra Viteaza). Zeng Guofan nu a avut nicio experiență militară
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
granițelor, în mare parte în Asia de Sud-Est, în căutarea activităților de comerț și a altor oportunități economice. Conform statutului, societatea Qing a fost împărțită clase sociale rigide. Acestea pot fi împărțite în cinci categorii. În afară de la clasă socială a funcționarilor, mica nobilime, si Erudiții-Funcționari. A existat și o împărțire între chinezii de rând: oamenii obișnuiți și persoanele cu statut inferior. Aceștia au fost împărțiți în două categorii: oamenii "de rand" buni și oameni josnici. Cea mai mare parte a populației a aparținut
Dinastia Qing () [Corola-website/Science/313238_a_314567]
-
un număr mare de nobili au renunțat la scopul inițial, cucerirea Ierusalimului, dorința de a-și însuși pământul cucerit, de a-și creea seniorii fiind mai puternică. Dacă cruciada a continuat, aceasta s-a datorat maselor de pelerini înrolate, micii nobilimi, dar mai ales, țărănimii participante la expediție, care crezuse în caracterul ei sfânt și în visul dreptății sociale, ce avea să se înfăptuiască la Ierusalim. Maselor populare, hotărâte să continue drumul și pe cale de a-și elabora o ideologie proprie
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
la expediție, care crezuse în caracterul ei sfânt și în visul dreptății sociale, ce avea să se înfăptuiască la Ierusalim. Maselor populare, hotărâte să continue drumul și pe cale de a-și elabora o ideologie proprie, în acest scop, precum și micii nobilimi, li s-au alăturat unii mari feudali nemulțumiți de ceea ce li se oferise până atunci printre ei numărându-se Raymond de Saint Gilles, Tancred de Sicilia și dârzul Godefroy de Bouillon. Aceștia au preluat conducerea cruciadei și, în 1099, în
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
cu aceștia prin legături de rudenie: Melissenos, Angelos, Ducas, Paleologos. Treptat (pînă la sfârșitul sec XII), în mâinile acestui "clan al Comnenilor" se concentrează comanda armatelor. Străvechile neamuri aristocratice, cum erau Argyros, Phokas, părăsesc, puțin câte puțin, scena, iar restul nobilimii putea spera doar la funcții secundare în armată sau la cariera civilă. Complicatul sistem birocratic al administrației s-a simplificat. Numărul departamentelor aparatului de stat ("secrete") s-a redus, un număr imens de funcționari au fost nevoiți să-și caute
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
și-au construit palate și case de locuit elita societății basarabene de atunci: Iorgu Balș, Victor Sinadino, D. Krupensky, Hartingh, Ralli, Dimitrie Russo, Gafencu, V. Hertza, Theodosiu, etc. S-au construit: Catedrala "Nașterea Domnului" cu "Porțile Sfinte", biserica "Luterană", Clubul Nobilimii, Gimnaziul pentru Băieți nr. 2 cu biserica "Sf. Împărați Constantin și Elena", Camera Fiscală, biserica "Sf. Nicolae" — capela Spitalului Orășenesc, Spitalul de Boli Contagioase, fondat de medicul Toma Ciorbă, Banca Orășenească, Duma Orășenească, Casa Eparhială, hoteluri și multe case de
Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfînt din Chișinău () [Corola-website/Science/313839_a_315168]
-
și de dispariția unor soli. Amenințarea mongolă a ajuns la porțile Ungariei într-o perioadă de tumult politic. În mod tradițional, baza puterii regelui o constituiau întinsele domenii regale, dar sub Andrei al II-lea donațiile de pământ către marea nobilime au atins un maxim. Comitate întregi făcuseră obiectul unor danii. Andrei al II-lea chiar afirma că, "cea mai bună măsură a generozității regale e fără de măsură." Succesorul său Béla al IV-lea a încercat să inverseze tendința, confiscând proprietăți
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
la audiențe personale, acceptând exclusiv petiții scrise către cancelaria sa. A mers până la a înlătura scaunele din sala consiliului pentru ca toți sa fie obligați să stea în picioare în prezența sa. Toate aceste acțiuni au dus la nemulțumiri în rândul nobilimii. Nou veniții cumani au adus un sprijin regelui și au contribuit la creșterea prestigiului său în ochii bisericii, dar i-au atras și probleme. Nomazii cumani aveau dificultăți în a conlocui cu ungurii sedentari și nobilii nu apreciau susținerea acordată
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
au fost interceptate de Mongoli și distruse înainte de a face joncțiunea cu armata principală de la Pesta, iar altele s-au ciocnit de cumani. Au existat și feudali care au refuzat să participe la campanie. Exista o impresie generală în rândul nobilimii că pericolul Mongol nu era semnificativ și că dezertarea cumanilor constituia un detaliu neglijabil. Avangarda mongolă a ajuns la Pesta la 12 martie, jefuind împrejurimile. Regele Bela a hotărât să evite o confruntare prematură, dar Ducele Frederic a atacat și
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
găsit ocazii mult mai potrivite pentru a demonta caii lor și lupta în mână-la-corp, așa cum sa întâmplat în 1422, când 400 arcași călăreți au fost trimiși pentru a ajuta Polonia împotriva Cavalerilor Teutoni. Cavalerie grea a constat în mare pare, nobilimea, și anume, boierii, burghezii și curtenii. În vremuri de război, boierii au fost obligați de sistemul feudal de credința față de aprovizionare domn cu trupe, în conformitate cu măsura de domeniul lor boieresc. Alte trupe au fost dorobanții profesionali (lefegii), care au îndeplinit
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
Washington , apoi au primit din partea Universității o locuință în strada Alfassi din cartierul Rehavia. În acest oraș ea va scrie ciclul de poezii „Ahavatá shel Tereza du Meun” (Iubirea Terezei du Meun), care descrie dragostea neîmplinită a unei femei din nobilimea franceză din Provence pentru un tânăr dascăl italian. Se spune că a scris acest ciclu după ce a cunoscut un tânăr elvețian, numit Jacques, aflat temporar la perfecționare la Universitatea Ebraică. În cele din urmă, in 1954 a fost numită conferențiară
Lea Goldberg () [Corola-website/Science/314790_a_316119]
-
și "Stratiotikos") a fost un împărat bizantin ce a condus Imperiul Roman de Răsărit între 1056-1057. Înainte de moartea sa, împărăteasa Teodora a III-a, care nu avea copii, l-a desemnat ca urmaș pe Mihail Bringas, un membru important al nobilimii bizantine, care avea o mare influență la curtea imperială (fusese "logothet" - ministru de finanțe - și "stratiotikos" - ministru de război - de unde și porecla sa). La 30 martie 1057 a avut loc o audiență solemnă la împărat a principalilor șefi ai armatei
Mihail al VI-lea Bringas () [Corola-website/Science/314800_a_316129]
-
se povesteau acum tot felul de lucruri de către cei care scăpaseră cu viață din urgia din 1187 și reușiseră să revină în locurile de origine ale părinților lor. Această țărănime, care căuta forme proprii de organizare pentru a se impune nobilimii, trebuia convinsă de necesitatea cruciadei, lucru deloc ușor, de aceea caracteristica cruciadei a treia a fost tocmai participarea puțin numerică a maselor populare. Foulque de Neuilly a mai avut un obstacol de învins, acela de a determina la o acțiune
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
se întrezărească. În Franța, procesul de centralizare progresase în vremea lui Filip al II-lea August. Nobilii turbulenți fuseseră reduși la tăcere, din nou ordonanțele regale aveau putere de lege pe tot cuprinsul regatului. O cruciadă care ar fi îndepărtat nobilimea de țară o perioadă mai îndelungată ar fi consolidat politica regală de pace în interior și ar fi făcut din rege exponentul dorinței maselor care începuseră să se organizeze în confrerii ale păcii, ca de pildă, cea condusă de pădurarul
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cu voința de fier, educat în spiritul școlii de la Bologna, se credea continuatorul împăraților romani, iar pentru acest crez se luptase timp de 32 de ani ca să se împună în Europa și reușise. Danemarca, Boemia, Ungaria, Polonia îi recunoscuseră suzeranitatea, nobilimea burgundă i se închinase, însuși papa Alexandru al III-lea, care-l îngenunchiase pe regele Angliei Henric al II-lea, fusese nevoit, după îndelungi lupte, să încheie cu îndărătnicul Barbarossa un compromis (1176) și să-i recunoască drepturile în Italia
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
al comunității pe care o conducea, motiv pentru care trebuia și el să plătească dările datorate regelui. Începând cu secolul al XIII-lea, unele familii de greavi au achiziționat pământuri și în afara teritoriilor săsești din Transilvania, au strâns legăturile cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
cu secolul al XIII-lea, unele familii de greavi au achiziționat pământuri și în afara teritoriilor săsești din Transilvania, au strâns legăturile cu nobilimea maghiară din Transilvania, cu care s-au contopit în final. Greavii erau membri ai așa-numitei mici nobilimi săsești, care în baza funcției de jude au reușit să acumuleze averi mari. La numai 300 de ani după colonizarea sașilor, când greavii au început să-și dorească tot mai mult să domine țăranii liberi în felul în care nobilii
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
familii nobiliare maghiare. Informații despre greavii din Roșia parvin din anul 1411. Ei exercitau diferite funcții pornind de la greav pe alte sate la jude scăunal sau regal al Sibiului. Spre deosebire de cei din Câlnic, ei nu și-au creat relații cu nobilimea feudală, dar s-au evidențiat printr-o titulatură specială de „"legales comites"” („juzi de drept”). Ultimele mențiuni despre ei sunt din anul 1467, când greavul Petrus a fost executat la Sibiu pentru acuzația de conspirație împotriva lui Matia Corvin. Greavii
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
își disputau de fapt supremația asupra aservirii mai multor localități din apropierea Sebeșului cu episcopul Transilvaniei. Mișcarea condusă de greavul Gaan este considerată a fi fost o revoltă similară cu cea a țărănimii române sau ungare împotriva aservirii comunităților săsești de către nobilimea feudală. Într-un mod similar au acționat și greavii Henning și Blaufuuz care au apărat drepturile așezărilor libere din provincia Sibiului obținând de la regele Carol Robert confirmarea diplomei andreene în anul 1317. Au existat greavi și în afara Transilvaniei, cum ar
Greav () [Corola-website/Science/314829_a_316158]
-
de personajele secundare, servitori etc., majoritatea intrărilor pe scenă au loc din partea aceasta folosind "hanamichi". Atât costumele, perucile cât și machiajul sunt alese potrivit rolului. Costumele din piesele pe teme istorice, "jidaimono", sunt mai elegante, stilizate, așa cum le purtau membrii nobilimii în perioada descrisă în piesă. Costumele în piesel pe teme domestice, "sewamono", reflectă mai ales îmbrăcămintea purtată de populația perioadei Edo. Iar costumele din piesele de dans, "shosagoto", sunt cele mai colorate. Perucile diferă depinzând de vârsta personajului, statutul social
Kabuki () [Corola-website/Science/314893_a_316222]
-
la Brașov. Nicolae Pătrașcu a participat la cucerirea Moldovei de către Mihai, conducând, personal, o armată alcătuită din 10-16 000 de oșteni. La începutul lui septembrie 1600 trece cu oastea în Transilvania pentru a-și sprijini tatăl, aflat în conflict cu nobilimea răsculată aliată cu generalul imperial Basta. După înfrângerea de la Mirăslău, din 8/18 septembrie 1600, Mihai a pierdut toate stăpânirile, inclusiv Țara Românească. În timp ce tatăl său lupta cu oastea polonă care-l aducea pe pretendentul Simion Movilă, Nicolae Pătrașcu este
Nicolae Pătrașcu () [Corola-website/Science/314945_a_316274]
-
colonelului Serghei Alexandrovici Rachevski, care murise în 1904 aflat la comanda fortificațiilor la Port Arthur. Cei doi s-au întâlnit la un bal spre sfârșitul anului precedent. Zinaida, o brunetă vivace cu 20 de ani mai tânără decât Boris, aparținea nobilimii minore ruse. La sfârșitul anului 1916, Zinaida era însărcinată. Boris ar fi vrut să se căsătorească cu ea, însă o căsătorie morganatică n-ar fi fost autorizată, el aflându-se pe o poziție superioară în linia de succesiune la tron
Marele Duce Boris Vladimirovici al Rusiei () [Corola-website/Science/318422_a_319751]
-
ea coroana, la început pentru ea, apoi pentru fiul ei Carol Martel de Anjou, iar după moartea acestuia (1295) pentru nepotul său Carol Robert. La începutul lui 1291, Andrei al III-lea a vizitat părțile estice ale regatului, unde adunările nobilimii locale din Oradea și Alba Iulia i-au acceptat domnia. După aceea, a condus o campanie victorioasă împotriva Austriei. Ducele Albert I al Austriei, prin pacea semnată la 26 august 1291 la Hainburg, a renunțat la revendicarea asupra Ungariei. În
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
Evenimentele din secolul al IX au amânat conflictul: Sfântul Imperiu Roman a fost împărțit între nepoții lui Carol cel Mare. Puterea imperială în Italia a dispărut și prestigiul papalității a scăzut. Aceasta a condus la o creștere în putere a nobilimii romane locale, precum și un control al statelor papale în cursul secolului al X-lea început de către o familie aristocratică puternică și coruptă. Această perioadă a fost mai târziu supranumit obscurum Saeculum sau "Era întunecată a papalitații", și, uneori, ca "regula
Statele Papale () [Corola-website/Science/320401_a_321730]
-
scriitorul portughez de limbă spaniolă Jorge de Montemayor (1520-1561), care a scris romanul pastoral "Diana" (1559) despre dragostea dintre păstorul Sireno și păstorița Diana. În loc să copieze viața pastorală din Antichitate, lucrarea este o alegorie a regulilor de dragoste complicate ale nobilimii contemporane. Scriitorul însuși se pare că a fost omorât datorită unei intrigi amoroase după puțin timp. În Anglia, Philip Sidney a scris "Arcadia" (1590), a cărei acțiuni se petrece în Arcadia, spre deosebire de lucrările lui Sannazaro și Montemayor, dar acest lucru
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]