2,252 matches
-
Îndreptarea celui care pe moment ne-a greșit prin iertare și chiar blândețe sufletească, decât prin dispreț sau ură. Răspunzând cu răutate la răutate, complicăm și mai mult raporturile cu acea persoană. În schimb, bunătatea noastră este un semn de noblețe sufletească, de generozitate, care poate declanșa un proces de reflecție de pe urma căruia cel În cauză să se simtă dator să răspundă prin atitudini similare. Μ Scuzele târzii sunt ca florile de ger, care strălucesc Înfrigurate Într-o fereastră... Μ Actul
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
unei situații dinamice În care interlocutorii pot să schimbe chiar textul, mai ales dacă au puterea de a-și impune punctul de vedere. Fiul unui farmacist din Angoulême, personajul principal din Iluzii pierdute, Lucien Chardon visează să recapete titlul de noblețe pe care Îl avea mama sa, născută de Rubemprée. Îndrăgostit de Madam de Bargeton, o femeie din nobilimea locală, o urmează la Paris și Îl părăsește pe cel mai bun prieten al său, editorul David Séchard, cel care se căsătorise
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
simbol al poeziei, pus în legătură cu substantivul zeu, conduce, totodată, către o deconstrucție a canonului paradigmatic stănescian. Zeul lui Nichita Stănescu era Vasile Pârvan, omul care, mai presus de Eminescu, de Blaga, de Arghezi, îl copleșește pe poet, prin integritatea, prin noblețea și prin erudiția spiritului. Zeul Anei Blandiana sunt oamenii de rând, cu care ea se identifică sau nu, dar care devin tragici clowni, în arena de circ care este lumea ca spectacol. Esențial de remarcat este faptul că întreg acest
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Asta face ca, de la sfîrșitul anilor 1980, interesul pentru postsă crească și În Franța. Dincolo de traduceri din engleză, apar și texte În limba franceză care Încearcă să dea consistență unui postmodernism francez nu pentru a confirma primirea unor scrisori de noblețe - sau cel puțin de acreditare - ci pentru a Încerca circumscrierea unei postmodernități văzute În primul rînd ca un după-iluziile-modernității. Numele celui mai cunoscut istoric literar francez implicat În chestiunea postmodernă - nu de alta, dar predă la Harvard - este Antoine Compagnon
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
abilitățile intelectuale - a făcut foarte multă vreme parte dintr-o castă dotată cu un obiect de cult și cu un instrument cultic: eul și oglinda. Oglinda este așadar semnificantul suprem al literaturii Înalte franceze, aceea care Își revendică titlurile de noblețe din poezia modernă și/sau suprarealism și se produce ca neîntrerupt act narcisic - Proust, Céline, apoi noii romancieri și oulipienii, iar alături, marii marginali, de la Julien Gracq la Pascal Quignard. În oglindă este chemat cititorul să admire scriitorul, mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Deși nu găsești nimic din sensibilitatea literaturii moderne, experimentale, șuie, hărțuitoare cu comoditatea cititorului, nimic din acumularea lentă a detaliilor Înspre explozia estetică mereu amânată, recunoști la Amélie Nothomb un gust perfect În orice e legat de viață, o cuceritoare noblețe a fulguranței; o gheișă care „stă mereu deasupra”. Cosmetique de l’ennemi (2001) poate fi citit ca o tragedie a occidentalului contemporan. Numai că avem de-a face cu un produs de larg consum, un pachet de chipsuri cu gust
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
căror destin, a căror existență era considerată din perspectiva relației individ-societate. Evocarea istorică constituie impulsul energetic al creației de mai târziu, când coborârea la origini, întoarcerea spre ceea ce a devenit exemplar în istoria noastră națională, înseamnă a descoperi componența și noblețea originii noastre în evoluția ei spre prezent și spre viitor. Poeții vor încerca să apropie poezia de dimensiunile unei epopei mărețe, dăruind o perspectivă etică vieții obștești 1. Vremile de răscoală evocate trebuiau cuprinse în relații ale permanenței, ele să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în lupta pentru cauza păcii în lume. Eugen Jebeleanu este un poet autentic, un poet tragic, un poet al iubirii, un poet al mesajului civic. El susține un întreg univers cu exemple concentrate în simboluri și alegorii care pledează pentru noblețea omului și a împărțirii lumii justițiar, ca într-o fabulă modernă, în buni și răi, sancționând nedreptatea în orice manifestare a ei. Hannibal este forța care ar trebui să triumfe, dar puterea lui este malefică și răul stă sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în filiația ideilor acestora și în tonul lor poetic. Grigore Hagiu "Autoportret în august", E. S. P. L. A., 1962; "Continentele ascunse", E. P. L., 1965; "Sfera gânditoare", E. P. L. 1967, "De dragoste de țară", Editura Tineretului, 1967; "Poezii", E. P. L., 1968; "Noblețe de stirpe", Editura Tineretului, 1968; "Spațiile somnului", E. P. L., 1969; "Nostalgica tiradă", E. P. L.,1970; "Cântece de strună", Editura Militară,1971; "Poezii", 1973; "Miază-noaptea miresmelor", Editura Cartea Românească., 1973; "Zenit de anotimpuri", Editura Eminescu, 1974; "Sărbătorile omului", Editura Minerva, 1975
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în spiritul generos și entuziast al perioadei de la 1848, dezvoltat într-o epocă de prosperitate și echilibru politic." De asemenea, coborârea la origini înseamnă apropierea de ființa noastră cea mai pură, de lumea ei efervescentă, înseamnă a descoperi componența și noblețea originii noastre în evoluția ei spre prezent și spre viitor. Trebuie remarcat faptul că o dată cu apropierea de perioada 1960-1975, în evocarea istorică se cuprind tot mai multe implicații meditative generate de misterul începuturilor, de fantasticul legendar și "dacismul epocii luminilor
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mai proeminentă a epocii, scoate un volum intitulat " Un pământ numit România", în care realizarea estetică prezintă denivelări. Versul este declarativ, prezentul este raportat la trecut: "El a însemnat istoria armatei/ Cu morții și învingătorii ei/ El este gândul și noblețea tatei." De asemenea, "Eroii de la Mărășești sunt părinții părinților noștri: "Inima lor o știm după inima noastră." ("inscripție"). Eroii trecutului n-au murit în zadar. Iată-l pe poet din nou declarativ: "În Tatra n-au murit în zadar/ părinții
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
este salvarea noastră și a urmașilor prin întoarcerea favorurilor acordate celor pe care-i ajutăm, societatea fiind un mediu de depunere a hatârurilor de care ne permitem acum să ne dispensăm pentru a beneficia de ele în viitor. Gesturile de noblețe fac din noi creditori sociali, urâți câteodată tocmai datorită sentimentelor de recunoștință pe care le forțăm în ceilalți. Un continuu debitor social își are imaginea de putere, de care este nevoie pentru a-și găsi o parteneră, surpată de această
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
pară, la o lectură neglijentă, poetul, prezentificarea lui este cât se poate de înșelătoare, din moment ce armătura sa lirică își rupe ochiurile dintr-un lanț al trecutului, resimțit, cu toate morțile sale, ca un purum legatum de o marca(n)tă noblețe: "Eu port acum pe gură hrana morților". Lectura următorului op al lui Paul Gorban, Submarinul karmei (Princeps Edit, Iași, 2011), certifică opțiunea fermă și de durată a autorului pentru imaginile și, în genere, pentru retorica suprarealiste. Nu atât titluri precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja titulatura de o noblețe ușor desuetă "Don Cezar" începe celebrele sale spectacole de muzică și poezie în care, acompaniat de propria-i orchestră, intitulată "Baaad", își pune pe muzică versurile, dar interpretează și poeme de Pindar, Rutebeuf, Villon, Baudelaire, Eminescu și Bacovia. Nu numai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ar fi, trebuie oare să ducă la neglijarea faptului că cele două construcții mitologice ocupă un loc fundamental diferit în ansamblul sistemului ideologic francez, în dezbaterile și în confruntările sale? De asemenea, în opoziție cu valorile, caracterizate prin mai multă noblețe, mai multă fericire, mai multă fraternitate, o anumită imagine a vechii Franțe, întreținută de școala tradiționalistă, poate fi pe bună dreptate apropiată și de unele dintre aspirațiile ecologice contemporane, mai mult decît de modelul Cetății antice atît de des evocat
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
aceea dintre altădată și astăzi, dintre un anumit trecut și un anumit prezent. Este prezentul decăderii, al dezordinii, al unei corupții de care trebuie să scapi. Pe de altă parte, este timpul "de dinainte", acela al unei măreții, al unei nobleți sau al unei fericiri pe care trebuie să le regăsim. Un personaj din Legenda secolelor evocă: Acea mare strălucire a Bătrînilor și a Părinților pentru a afirma imediat, adresîndu-se celor de azi că "oamenii de dinainte" Ei erau mai mult
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
economiei de piață, li se opun suspiciunea față de ban, condamnarea unui sistem, ierarhic și social, bazat numai pe criteriile banului. Credinței în progresul tehnic, în producția de masă, în raționalizarea mecanică a muncii li se opun credința, niciodată negată, în noblețea "meșteșugurilor de altădată", răbdarea și măreția vechilor îndeletniciri artizanale. Părăsirii satelor, fenomenului de expansiune urbană, le sînt opuse o înrădăcinare puternică, armonia deplină a muncii și a ritmurilor pămîntului... De pildă, acest contramodel instituțional este întru totul respectat în Franța
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la inocența celorlalte, starea de natură și starea de copilărie tind să se asimileze una celeilalte. La fel sau aproape la fel la vechea Burgundie, la decorai și cîntecele copilăriei sale trimite Péguy, pentru a evoca oamenii din vechea Franță, noblețea lor, veselia lor îndreptățită ("I-am fost copiii..."). De asemenea, fie că se situează în planul construcției doctrinetle, fie în acela al reflecției etice, mesajul ideologiei rurale tinde să-și afirme o fidelitate tenace față de originea sătească (nu contează dacă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acest sens, două evenimente par a domina istoria lumii: acela legat de Babei, unde limbile s-au împărțit, și acela al Rusaliilor, "marcat de extraordinarul efort de a le aduce laolaltă". Astfel, "tot ce e împărțit tinde spre unificare". Esența nobleții și a măreției omului se confundă cu nesîăbitul său efort de "a impune o voință unică și ordonată", care se substituie "miriadelor de voințe divergente și vinovate". Acest efort a fost simbolizat întotdeauna prin imagini, prin ceremonii: banchetul, masa luată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
cea mai nefericită imobilitate. Cam pe vremea cînd s-au petrecut cele povestite aici, guvernul încerca să împingă orașul înspre Perigord, clădind de-a lungul colinei, palatul prefecturii, o școală de marină, cîteva așezăminte militare, și deschizînd noi șosele. [...] Sus Noblețea și Puterea, jos Comerțul și Banii; două zone sociale care se dușmănesc dintotdeauna; astfel este greu de spus care din cele două orașe îl urăște mai mult pe celălalt. H. de Balzac, Iluzii pierdute, p. 42 Atunci cînd descrierea este
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cu multă migală. 2. Cu papucii săi grosolani și cu silueta sa lipsită de grație, ea sosi în fugă, cu picioarele împleticite, cu cocul său mult prea mare și greu. 3. Natura o înzestrase cu cele mai minunate daruri: distincție, noblețe, grație, finețe, eleganță, o piele fină, un ten parcă pictat în acele ateliere neștiute pe unde hazardul lucrează. 4. Această făptură mînioasă are picioare superbe. Este îmbrăcată din cap pînă în picioare într-un costum de piele impermeabilă. 5. Și
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
despre Cioran, Simona Modreanu observă cu subtilitate: "Neputînd adera nici la un "da" spontan, nici la un "nu" torturat, Cioran adoptă mai întîi o logică, apoi un fel de metafizică a terțului inclus [...], fondată pe "voluptatea contradicției" și o anume noblețe a lamentației, care îi diluează văicărelile în subtilitățile paradoxului"21. Dar să-i lăsăm lui Benjamin Fondane ultimul cuvînt. Într-o scrisoare inedită adresată lui Stéphane Lupasco pe 23 iulie 1943, el scrie: "Se ascultă radioul; se urmăresc hărțile; se
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
plânge ori se agită, dacă nu știe să suporte. Tăcerea e, în viziunea unui moralist, lotul înțelepciunii, cel mai bine plasat și în scara de valori ce se degajă din paremiologie. Nu amintește ea oricui, în mai toate limbile, de noblețea metalului inalterabil? Replica istoriei nu poate fi nici ea pusă definitiv în paranteză. "Foarte adevărat că tăcerea e de aur, dar ca să meargă în lume, trebuie o efigie pe dânsa și pentru aceea trebuie să vorbești", spunea N. Iorga, atent
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Cele două apariții notabile creează un precedent prin sfidarea terito riului precar al realităților socialiste, prin revigorarea modelului interbelic al romanului realist obiectiv, prin îndrăzneala de a crea personaje complexe, pentru care viața indepen dentă re prezintă „un blazon de noblețe și orgoliu“ (Ion Simuț). Romanul Moromeții, de exem plu, este focalizat asupra relației dintre Ilie Moromete și fiii săi, între care Niculae, mezi nul familiei, ocupă un loc aparte. Prin această carte fundamentală a prozei noastre post belice (1955-1967), Marin
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
transformă în mod implicit în eficiență etică (punctul de vedere promovat este cel just, procesul a fost câștigat de persoana îndreptățită etc.). Prin această abordare, sofiștii au încercat să separe excelența umană de suportul de legitimare, reprezentat prin tradiție de noblețea de sânge. De altfel, cu excepția lui Lykrophon și a lui Alkidamas, sofiștii nu au încercat să elimine legitimarea prin naștere; ei nu au făcut decât să extindă acest gen de legitimare la scara întregului polis, devreme ce nu puteai deveni
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]