9,048 matches
-
a întors acasă în București, și-a făcut ordine în hârtii, a citit și a răscitit scrisorile de la Eminescu, adnotându-le, le-a făcut pachet și le-a legat cu o pamblică roșie, strânsă în cele patru colțuri cu un nod mare terminat în buclișoare. Aici este corespondența mea cu Eminescu- a scris ea îngrijit pe pachet, conștientă de valoarea acestor scrisori, o parte din scrisorile mele sunt aici, o parte a rămas la el. De voi trăi, voi scrie ceva
VERONICA MICLE-166 DE ANI DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378460_a_379789]
-
ce stiluri noi preferă, Dar am văzut că dragostea-i conferă Din strălucirea ei și o transformă. Esențele-s, întotdeauna, fine, Iar frumusețea se ascunde-n cod; Dar este sigur că, numai de tine, Ușor de dezlegat e-așa un nod: Când capodoperele sunt puține, Doar tu te mai ivești în acest mod. IN Se pierd în orizonturi mult albastre Talazuri adormite iar în zori, Dar nu sunt ape, sunt doar mii de flori, Ce strâng în ele gândurile noastre, Care
EST MODUS IN REBUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378513_a_379842]
-
ei iminent și n-a venit la spital în ultimele săptămâni. Spre deosebire de el,Nadir a mers cu mine și țin minte că ne-am dus afară ,la micul centru comercial de vis-à-vis de spitalul Belinson,am mâncat cartofi prăjiți cu noduri în gât,ca strânși de beregata: eu nu voiam efectiv să plâng în fața lui ,iar el se abținea și cine știe ce avea în suflet. Mulți ani după aceea mi-a spus că a fost foarte trist și că i-a purtat
DIN AMINTIRILE ALMEI (3) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378622_a_379951]
-
au pârguit curbele domoale culorile au căpătat un luciu metalic, cad abrupt din unghiuri de apă până ce i se desprind din răsuflare și respiră adânc aroma gutuilor din fereastră. Întreaga uitare se forfeca în somn dezlegând singurătatea de durerea cu noduri îmbrățișând splendoarea ca pe o eclipsă care se vede rar și iubește întunericul. Tot ce cred este ca varul nestins hrănind lăuntrul cu vânatul de seară până ce se înroșește fierul greșelii, cineva îl bate pe muchii să se rotunjească. În
TOT CE CRED ESTE CA VARUL NESTINS de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378820_a_380149]
-
nr. 2001 din 23 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Pecetluiesc cu viață înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Sunt un umil drumeț sosit la han Ce-și cară-n traistă vise de pripas. De soartă strâns în nodul gordian, Pe drumul spre apus mai fac un pas Și pun pecete vieții înc-un an Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas. Cotidianul meu, banal cancan, Îmi lasă veșnic sufletu-n impas. Mă pierd ades în vers Bacovian Și stând
CÂT RĂTĂCESC PE-UN MINUTAR DE CEAS (RONDEL) de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378900_a_380229]
-
din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Privesc cum îți legeni trupul într-o parte și într-alta cu brațele aripi de porumbel alb. Mă țin după tine pe drum eu timidul cuprins între dorințe că o funie între două noduri. Am reusit sa ma depășesc, fiecare trecere a ta e o însuflețire prinsă de mine ca un vis plimbat înainte și înapoi prin speranța unui zâmbet și vindeca, foamea de iubire care ma seaca și te prefaci că nu vezi
ÎNSUFLEŢIRE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378929_a_380258]
-
cu polenul purtat de vânt pentru că-n mine adânc e săpat misterul vieții. Uniți în curcubeul inimii intrăm în pânza sufletului, articulând cu pensula gândului acel eu prin regăsire, dezvăluirea din întunericul necunoscutului. În dansul lor, frunzele cad fericite, când nodurile se desfac și zăgazurile cerului se deschid atingerea inimii urcă mai presus de taină. Cine ești, te-ntrebi zilnic, privindu-te-n oglindă. O reflecție, un zâmbet și-un suspin, un pas pe drumul spre noi? CORABIA DE VISE Străbați
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
Autor: Cristina Ștefan Publicat în: Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cartea de identitate a privighetorii- Cecilia Moldovan Volumul Cartea de identitate a privighetorii, la Editura Junimea, 2013, ar fi un triunghi poematic, trei laturi în noduri lirice cu titlurile: - cartea de identitate a privighetorii - lacrimi cu trenă - nestematele sacrificiului Un traseu existențial cu trimotor de acțiune și vizualizare în care privighetoarea “s-a trezit că are cuibul printre păsări necântătoare”, “a emigrat incognito la oraș” și
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
n-ar fi trebuit să semene cu niște vaci de lapte” își zise vizualizând în minte fetele din cluburile pe care obișnuia să le frecventeze. „Niște căprioare”. Zărind în cele din urmă poarta casei părintești, i se puse instant un nod în gât. Era atât de ruginită! Modelele întortocheate pe care le admirau cândva toți vizitatorii micului oraș, nu mai erau acum decât niște spirale mâncate de rugină. Un câine-lup dormea pe scările din fața ușii. Acum aveau și câine? Se simți
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
prea târziu. Scenă 5 John se îmbracă cu repeziciune, gata de plecare, cu gândul să o avertizeze pe Sofia. Însă nu reușește să plece, deoarece în fața ușii apare cineva. Domnul Welling. John: Bună seară, domnule Welling! (spune el cu un nod în gât). Vă pot ajuta cu ceva? Aveți nevoie de ecva de la fabrica? Domnul Welling: Bună seară, John! Nu, nu am nevoie de nimic. Consideră această întâlnire că o vizită de curtoazie. John rămâne mirat. Vizită de curtoazie? Tocmai lui
PEOPLE (TEATRU) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1556 din 05 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379968_a_381297]
-
la capăt amăreala gândului, că mă simțisem apucată de mâneca flanelei și târâtă vijelios în susul povârnișului, chiar la colțul căsoiului, apoi, împinsă de la spinare până reazemul devenise de nădejde. Îmi făcusem trei cruci largi și lacrimile mi se legaseră sub nodul baticului când mă aflai scăpată! Ce zici?! Nu! Nu l-am mai văzut de-atunci! Și cum aș mai fi vrut-o, nu poți să știi! Dar de auzit, am tot auzit de-un câine mare cu blană lungă... scăpând
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
altele când facem cu viața tumbe, și plasa nu știm unde-i, atunci eu aștept acolo jos, nevăzut de lume,prins în plasele puse de tine,când tu nu mai ai pe nimeni. Te-am pierdut din mâini,atunci când făceam noduri de pescar aventurier,când visam sirene arse pe rug, când te visam în multe femei,și încercam să te adun. Uneori picai în gol,mă sufocam că nu te pot prinde, numai dimineața la știri aflam că exiști, moartea nu
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
pe urmă și sunt duse de furnici departe și sunt prinse de păienjeni maraton al începutului mereu când te trezești dimineața în lianele somnului încă având imprimat pe obraz carul mic timpul ți se leagă de glezne face două trei noduri și te pune să sari și te pune să stai de-aceea ca de obicei mama se roagă crezând că n-o văd să mă prindă de mâna sufletului Dumnezeu. Referință Bibliografică: Ca și când ți-aș spune acum, privindu-te în
CA ŞI CÂND ŢI-AŞ SPUNE ACUM, PRIVINDU-TE ÎN OCHI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382010_a_383339]
-
și aștepta să apară nene doctorul Gabi, sigur el o să-i aducă mamei un zâmbet. Lacrimi grele începură să-i ude obrajii Laurei, încerca să se stăpânească de dragul lui Ionuț, dar acestea nu voiau să asculte și-i cădeau șuvoi, nodul din gât o strângea, o sufoca, simțea nevoia să urle, să se descarce de toată suferința strânsă. Lumea ei se sfărmase, trecutul o urmărea din umbră, va putea oare să-l lase în urmă și să privească doar la zilele
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
tare bolnăvioară, vreau sa aud cum îți bate inimioara! Ai să vezi că o să te faci bine și o să zâmbești iarăși! Își desfăcu cu seriozitate trusa medicală și începu să-și consulte ”bolnăvioara” ca un adevărat doctor. Laura își înghiți nodul din gât și se lăsă consultată așa cum dădea indicații ”domnul doctor”. Ușa rezervei se deschise ușurel și în prag păru Gabi în halat alb, cu un buchet minunat de flori și o cutie mare de ciocolată. Rămase în prag privind
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380427_a_381756]
-
Acasa > Poezie > Delectare > CÂNTEC Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1953 din 06 mai 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare acestă iubire ce-mi umblă desculță prin gând și cântă a nemărginire. Și doare-acest nod de curând pe care nu-l poate desface decât mâna ta și mă dor și-aceste poeme, stângace ce-abundă cu toate de dor. Mă doare această risipă de zbucium, de zgomot, de timp și zborul tardiv cu-o aripă
CÂNTEC de AURA POPA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380490_a_381819]
-
nu fie vrăjit De stele, ce coboară pe lujeri de candoare, Ținându-se de mână în vals fără sfârșit? Romanțe cântă firul petuniei dantelate Cu note calde, line, din vis nepământean Și luna țese leagăn din raze parfumate, Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean, Iar ochii scriu poeme cu perle de lumină Și timpul se comprimă-n clepsidre de libații, Imperecheate doruri distanțele alină, Culori descântă trupul cu fantezii și grații. Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
există suflet să nu fie vrăjitDe stele, ce coboară pe lujeri de candoare, Ținându-se de mână în vals fără sfârșit?Romanțe cântă firul petuniei dantelateCu note calde, line, din vis nepământeanși luna țese leagăn din raze parfumate,Dorințele în noduri se strâng în chingi de-alean, Iar ochii scriu poeme cu perle de luminăși timpul se comprimă-n clepsidre de libații,Imperecheate doruri distanțele alină,Culori descântă trupul cu fantezii și grații.Cum să descriu iubirea? Tandrețea-i mă seduce
INES VANDA POPA [Corola-blog/BlogPost/379411_a_380740]
-
Ediția nr. 1957 din 10 mai 2016 Toate Articolele Autorului În vis, eu merg îngândurată, cu pașii grei, ca împietrită, un car cu lume stă la poartă și-o văd pe mama mea iubită. E veselă și tânără, basmaua are nod în ceafa ei, râde cu lumea, îi aud glasul, râde, vorbește doar cu ei. Carul nu e tras de nimic, merge încet, nu se vede bine, mama e-n față și locul gol de lângă ea eu cred că este pentru
URMELE DE CAR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381498_a_382827]
-
expansiunea Rusiei în Mediterana, Asia. 2017. Vladimir Puțin nu-i idolatru marxist-leninist și nici Donald Trump nu-i fidel Axis of Evil a neocons, așa că o reeditare a Alianței creștine e posibilă și necesară. Din nou Crimeea, Chestiunea Orientala e nodul gordian al intalegerii dintre singurele mari puteri intercontinentale, Rusia și SUA/NATO. Pacea depinde de refacerea unității creștine, pentru asta au luptat cruciații împotriva expansiunii islamice secole de a rândul. Pentru recucerirea Constantinopolului de sub jugul turco-musulman rușii pravoslavnici au purtat
NOUA SFÂNTĂ ALIANŢĂ!? de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381570_a_382899]
-
pe munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
munte încet, șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
șontâc, banal, cu o greutate atârnată pe umerii de viață. Să ne definim, strigăm, pe gaura de horn, un paradox agățat de oftat, începutul și sfârșitul unei cărți se aseamănă și puse pe un eșafod definesc un nod: nodul Gordian, nodul de la cravată ce odată dezlegat. Un oftat...? Inevitabile balanțe, orice cunoaștere adaugă sentimente, adevărul este târziu, apoi, apoi...! Referință Bibliografică: Sisif / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2263, Anul VII, 12 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
SISIF de PETRU JIPA în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381586_a_382915]
-
a creștinilor fără condiții. Superioritatea catolicilor, maghiarilor e la fel de insuportabilă, intolerabila, ca lichidarea, periferizarea de către ortodocșii moldo-valahi a Bisericii Unite cu Roma, a Școlii Ardelene și mai ales încercarea de a impune stilul lor de viața tuturor romanilor. Asta e nodul gordian, care poate fi tăiat printr-un dialog în vederea unirii cu Roma, fără intermediari maghiari. *** Superioritatea catolicismului și inferioritatea ortodoxiei (II) este intolerabilă, de aceea, mult stimate domnule IP, recitind cele 24 de puncte critice pe care ați avut bună
UN NOU RĂZBOI RECE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381565_a_382894]
-
se afla unchiul meu. Serile stăteam cu toții până târziu în noapte pe veranda spațioasă și îl ascultam pe unchiul meu acompaniindu-se la mandolină și interpretându-ne cântece din prizonierat iar uneori, îmi amintesc cum i se punea câte un nod în gât și nu mai putea rosti nici un cuvânt însă în bezna din jur îi zăream numai jarul țigării din care sorbea fumul cu năduf. O singură dată ne-a povestit câte ceva din câte a pătimit deoarece, fiind luat prizonier
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]