2,130 matches
-
în afara acestora mai apar și alte înșeuări, mai puțin evoluate, care însă imprimă culmii principale un aspect destul de festonat. Cine străbate culmea va întîlni astfel de înșeuări la obîrșia pîraielor Humor și Băncușoru, Pîrîu Rece și Prislop, respectiv una din obîrșiile Ciotinei Coșnei și Hajului Bistriței Aurii. În liniile majore ale reliefului se remarcă două suprafețe de eroziune. Cea superioară, cea mai veche, este puternic fragmentată și se prezintă sub forma unor mici suprafețe de eroziune, cu altitudini descrescînde de la nord-vest
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
extensiune o prezintă climatul munților mijlocii și scunzi, ca urmare a predominării acestui relief. Masivul Suhard se află aproape în totalitate în bazinul hidrografic al Bistriței; o mică parte din vestul masivului aparține bazinului hidrografic al Someșului Mare, a cărui obîrșie se află chiar aici. BISTRIȚA AURIE, cum este denumit sectorul Bistriței din amonte de Vatra Dornei izvorăște din Munții Rodnei și, pînă la confluența cu Dorna, curge pe o lungime de 70 km, din care 45 km formează limita nordică
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
22 km, își adună numeroși afluenți din Suhard, și anume: Runcu, Dieciu, Zimbru, Pietrișu, Diaca, Băncușoru, Făgețelul și Ciotina. De asemenea, Dorna primește și direct din masivul Suhard mici pîraie, cum sînt Izvoru Alb, Doceni și Haju. Someșul Mare are obîrșia la contactul dintre Munții Suhard și Munții Rodnei, cam în zona Pasului Rotunda, formîndu-se din unirea pîraielor Zmeu și Preluci. Primul său afluent este pîrîul Măria, cu obîrșia sub vîrful Omu — aici purtînd denumirea de Măria Mare. Masivul Suhard este
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
mici pîraie, cum sînt Izvoru Alb, Doceni și Haju. Someșul Mare are obîrșia la contactul dintre Munții Suhard și Munții Rodnei, cam în zona Pasului Rotunda, formîndu-se din unirea pîraielor Zmeu și Preluci. Primul său afluent este pîrîul Măria, cu obîrșia sub vîrful Omu — aici purtînd denumirea de Măria Mare. Masivul Suhard este drenat de o rețea hidrografică deasă, dar rîurile și pîraiele sînt scurte, însă cu pantă mare. Văile lor sînt relativ uniforme, datorită omogenității petrografice. Aproape în totalitate, rețeaua
Munții Suhard () [Corola-website/Science/306308_a_307637]
-
fost cel care a mutat capitala acestui stat feudal de la Cărvuna, Karvuna sau Carbona (în sursele bizantine sau genoveze, care poate fi, conform presupunerilor isorice, fie Balcicul, fie Cavarna) la Caliacra (unde ruinele unei cetăți pot fi admirate și astăzi). Obârșia lui Dobrotici rămâne subiect de discuții între istorici, el fiind considerat fie bulgar, fie român, fie turc creștinat, și în fine, turc sau cuman. În forma „Dobrotici”, numele său este slav, dar P. P. Panaitescu observă că forma „Dobrotă” este
Dobrotici al Dobrogei () [Corola-website/Science/306361_a_307690]
-
de lemn "Sf. Nicolae" din Polovragi. În august 1806 un corp expediționar turcesc sub comanda lui Bechir aga, nepotul lui Regep-pașa, pradă Oltenia arzând satul Bârzeiul și proprietățile Magherilor, însă sunt prinși și măcelăriți de căpitanul Șerban în apropierea satului Obârșia. Această faptă ia adus dregătoria de al doilea armaș. Propășirea materială și noua avansare în ierarhia boierească îl determină pe armașul Șerban ca să persevereze în generozitatea față de unele fundații religioase gorjene și în danii bogate bogate pentru ridicarea de biserici
Familia Magheru () [Corola-website/Science/301472_a_302801]
-
comunica privitorului. Se știe foarte bine că pictura nu este o sporovăială a culorilor pe pânză, ci dialogul clar, rațional și intelegibil între diverse suprafețe colorate. Tudor Zbârnea este un reprezentant al sensibilității școlii românești de artă, care își are obârșia încă în pictura mănăstirilor moldovene și care continuă prin mari pictori ai secolelor XIX si XX. Prin toate componentele sale esențiale - spiritualitate, sensibilitate și gândire plastică - pictura lui Tudor Zbârnea aparține acestei mari școli. "DAN GRIGORESCU, București, 1995" Zbârnea cultivă
Tudor Zbârnea () [Corola-website/Science/299993_a_301322]
-
ia calea pribegiei, când, în august 1806, un corp expediționar turc sub comanda lui aga "Bechir", nepotul pașei "Regep" a prădat Oltenia, incendiind și satul Bârzeiu de Gilort. Însă turcii au fost capturați și omorâți de haiduci în apropierea satului Obârșia, Gorj. Printre acei haiducii se aflau tatăl și fratele său mai mare. Devine vestit de foarte tânăr, la doar 16 ani, când se face remarcat pentru vitejia sa luptând cu ceata de haiduci din care făcea parte împreună cu fratele său
Gheorghe Magheru () [Corola-website/Science/300004_a_301333]
-
dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin (afluent al Trotușului](fig.1). Formă bazinului hidrografic este alungita în partea superioară, lățindu-se ușor pe masura ce înaintează în zona de câmpie. Lățimea bazinului în zona de obârșie este de 3-4 km, în dreptul localităților Fitionești și Movilita ajungând la 8 km lățime pentru că la gură de vărsare să se desfășoare pe 10 km lățime (fig.1). Bazinul hidrografic(b.h.) Zăbrăuți se carcaterizează printr-o litologie complexă, data
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
Castelului Pleșa din Obârșia de Câmp, județul Mehedinți a fost construit în 1892 de boierul Gheorghe Pleșa în stilul castelelor de pe Valea Loirei. Legenda locului spune că tatăl boierului Gheorghe Pleșa, cojocarul satului pe timpul Imperiului Otoman, oferea găzduire reprezentantului turc care venea să strângă
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
acesta a apucat drumul către Istanbul, cojocarul împreună cu câțiva amici l-au urmărit, iar într-o noapte l-au omorât și i-au furat sacii de galbeni. La puțin timp, cojocarul a cumpărat peste 500 de hectare de pământ în Obârșia de Câmp și în Cetatea-Dolj. Unul dintre cei doi fii ai săi, Gheorghe Pleșa, beneficiind de o avere impresionantă din partea tatălui, a hotărât să-și facă studiile și să trăiască în Franța. Aici a fost licențiat în Drept și tot
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
aparte", acoperit cu monede de aur. În 1882, era gata să-i primească pe îndrăgostiți. Toate piesele componente ale clădirii au fost construite în Italia și transportate cu vasele până în Portul Gruia, de unde țăranii din zonă le-au adus până la Obârșia de Câmp cu carele în așa-numita "corvoadă", aici constructorii doar îmbinându-le. Decorațiile interioare au fost executate de o adevarată pleiadă de pictori specialiști din întreaga lume, ceva asemănător găsindu-se astăzi doar pe Valea Loirei în Franța. Coloanele
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
o conduce subteran la Lacul Vidraru a hidrocentralei de pe râul Argeș. În zona superioară râului Vâlsan s-au format două lacuri nivale, unul situat în circul glaciar de sub culmea Scărișoara, " La căldarea cu izvoare", iar altul în microdepresiunea glaciară de la obârșia râului Vâlsan. În zona montană, râul Vâlsan este alimentat în principal prin topirea zăpezilor. Cei mai importanți afluenți ai râului Vâlsan sunt pe dreapta. În râul Vâlsan trăiesc peste 10 specii de pești repartizați în 3 zone: zona păstrăvului, zona
Râul Vâlsan, Argeș () [Corola-website/Science/313629_a_314958]
-
până la poiana Târnaucăi, de la poiana lui Chiprian cu moară de pe Bâc, din Lunca cea mică, și către Poroseci, și de la Poroseci la gura Pitușcăi, la seliștea lui Tigomir, iar de la seliștea lui Tigomir, pe deasupra Homiceștilor și pe deasupra Sadovei, și de la obârșia Sadovei la gura Conelii, iar de la gura Conelii, pe deasupra la mănăstirea lui Varzar.” Acest hrisov al lui Alexandru cel Bun pentru prima dată a fost publicat în vol.I al lucrării „Documente moldovenești înainte de Ștefan cel Mare”, semnat de profesorul
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
fundul Loznovii și de acolo la Podul lui Grelanici...” Analizând documentul respectiv, în lucrarea sa „ Mănăstirea Căpriana, de la întemeiere pînă în zilele noastre”, Gheorghe Postica menționează, că deja la 1429 domeniul mănăstirii Căpriana se compunea din două sectoare: cel de la obârșia Vișnevățului, care era o stăpînire veche a lui popa Chiprian, și cel din sectorul Târnăuca- Cârlani, care la 1420 era parte componentă a moșiei boierului Oană Vornicul din Tutora, primită din mâinile domnitorului Alexandru cel Bun pentru slujbă devotată, fapt
Stejăreni, Strășeni () [Corola-website/Science/313732_a_315061]
-
Miza localizării obârșiei baladei populare Miorița s-a dovedit a fi foarte mare. Abordările pe această temă au fost marcate, în mod aproape exclusiv, de o doză substanțială de subiectivism, partinism și patriotism local. Argumentele cele mai solide au pălit în ochii exegeților
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
a dovedit a fi foarte mare. Abordările pe această temă au fost marcate, în mod aproape exclusiv, de o doză substanțială de subiectivism, partinism și patriotism local. Argumentele cele mai solide au pălit în ochii exegeților, dacă acestea vizau o obârșie diferită decât cea a propriului ținut natal. La început, Vasile Alecsandri (născut la Bacău) avea toate motivele să creadă și să susțină că balada Miorița provine din Munții Vrancei, devreme ce amicul său, Alecu Russo, susținuse că o descoperise la
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Vasile Alecsandri inserează o notă în care afirmă că „Această baladă a Dolcăi, precum și aceea a Mioriței, le-am cules din gura unui baciu, anume Udrea, de la stâna de pe muntele Ceahlău ... la anul 1842 ... ”. Nu voia astfel decât să apropie obârșia Mioriței de regiunea sa natală - un sindrom al paternității de care vor suferi aproape toți exegeții. Istoricul A.D. Xenopol (1847-1920) indică Moldova drept loc de obârșie a Mioriței, iar Gheorghe Maior propune loc de baștină al baladei zona Oituz, la
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
de la stâna de pe muntele Ceahlău ... la anul 1842 ... ”. Nu voia astfel decât să apropie obârșia Mioriței de regiunea sa natală - un sindrom al paternității de care vor suferi aproape toți exegeții. Istoricul A.D. Xenopol (1847-1920) indică Moldova drept loc de obârșie a Mioriței, iar Gheorghe Maior propune loc de baștină al baladei zona Oituz, la nord de Munții Vrancei. Fidel susținător al primei teorii alecsandriene, Ovid Densușianu (1922) pledează pentru originea vrânceană, deși el se trage din părțile Făgărașului. Mihail Sadoveanu
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
teză: Miorița e „cu atât mai puțin vrânceană, cum ar dori-o patriotismul local al unui folclorist din acea parte a țării”. Copleșit însă de perseverența „moldovenilor”, în anul 1964 A. Fochi realizează un compromis. Fiind un susținător fervent al obârșiei transilvănene a Mioriței, el afirmă că ulterior concepției versiunii-colind a existat un al doilea moment decisiv în evoluția textului, de data aceasta în Vrancea: „...celui de-al doilea moment din geneza Mioriței, respectiv momentul nașterii versiunii baladă” îi putem stabili
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
ci și epicentrul celor mai multe cutremure ce ne zguduie țara...”. Ion Diaconu (1930) (născut la Spinești, județul Vrancea), decide să-și dedice întreaga viață întocmirii unei monografii a variantelor mioritice din Ținutul Vrancei, pentru a căuta argumente ferme și definitive în favoarea obârșiei vrâncene a Mioriței: „Textul de artă și melodia cea mai expresivă a Mioriței s-au structurat într-un peisaj de excepțională măreție naturală și într-un mediu etnografic în care sinergia geniului poetic popular primitiv a fost unică (...). Mediul plăsmuirii
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
Ioan Slavici - frumusețile munților din Transilvania și Muntenia” Profesor universitar în capitala Moldovei, Aron Densușianu (1895) nu uită nici o clipă zona sa de baștină (născut la Densuș, județul Făgăraș), motiv pentru care nu va ezita să respingă teoria odobesciană, a obârșiei în spațiul macedo-român, și să formuleze o aserțiune privind originea mocănească a Mioriței. Ținutul Făgărașului și al Mărginimii Sibiului, pastoral prin excelență, i-a inspirat lui Aron Densușianu scenarii suficient de vrednice pentru a fi crezute. Multe decenii mai târziu
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
analizat - "varianta Alecsandri". Și asta deoarece Miorița, ca de altfel toate creațiile folclorice, este prin excelență un produs viu, dinamic, supus permanent ameliorărilor lingvistice conceptuale și culturale din partea fiecărei generații, în mod succesiv. Stăruința lui Nicolae Iorga de a coborî obârșia Mioriței în secolul al XVIII-lea nu a entuziasmat. Utilizând "metoda istorică", de invocare a izvoarelor scrise, Nicolae Iorga a fost preocupat să demonstreze existența unor conflicte pastorale (evocate în unele documente ale vremii) și să sugereze că „Miorița ar
Momentul genezei Mioriței () [Corola-website/Science/314191_a_315520]
-
nr. 230" din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora) se restabilesc limitele și suprafața acestuia (61.211 ha). Din punct de vedere geografic, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la obârșie până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei (pe versantul drept) și respectiv Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng. În iulie 2009, membrii mai multor organizații ecologiste au protestat împotriva reluării lucrărilor la
Parcul Național Domogled - Valea Cernei () [Corola-website/Science/313469_a_314798]
-
Ce-ai cu mine, Doamne? (dd) - cu Mircea Constantinescu în rolul lui Tudor Arghezi; În sihăstrie eternă (dd) - cu Mitzura Arghezi și IPS Valeriu Bartolomeu Anania; Miracolul românesc (e) - cu IPS Antonie Plămădeală; Dreptul de a-ți plânge morții (d); Obârșia lui Eminescu (d); Brâncuși - cioplitorul de suflete (dd) - cu Ernest Maftei în rolul lui Brâncuși; Dumnezeu s-a născut la sat (dd) - cu Virgil Flonda în rolul lui Lucian Blaga; Infinitivul lung brâncușian (e) - cu Nichita Stănescu, Emil Botta, Petre
Grid Modorcea () [Corola-website/Science/313882_a_315211]