3,019 matches
-
pentru că, la toată familia, ne plac clătitele. Castraveții i-am pus cu câteva săptămâni În urmă.Mi-am luat o săptămână de zile din concediul de odihnă pentru a reuși să fac tot ce mi-am propus, trezindu-mă, din obișnuință, la ora cinci dimineața și m-am gândit să Încep chiar cu ziua de luni. Întâi fac lista cu tot ce Îmi trebuie, mă Îmbrac sportiv, nu uit banii și plec la cumpărături. Ca de obicei, Încep cu zacusca, este
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
a aruncat asupra acestui nefericit oraș. Murdăria numeroșilor săi locuitori, întinsele mlaștini ce-l înconjoară, apele stătute care băltesc în fața fiecărei case, lipsa oricăror denivelări la mai mult de 20 de leghe împrejur, neputința de a le imprima deodată românilor obișnuința ordinelor și de a-i forța pe boieri să respecte măsurile luate fac să sporească din ce în ce mai mult teama ca Bucureștii să nu împărtășească aceeași soartă ca Iașii, cu toate că o treime din locuitorii săi s-au și împrăștiat și că fuga
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
dar care-i lipsise întotdeauna. În după-amiaza târzie, lumina scădea treptat, din cristalină devenea lichidă. Iar în inima unei femei pe care numai întâmplarea o adusese aici, se desfăcea încet un nod pe care-l strânseseră tot mai mult anii, obișnuința și plictiseala. Privea așezarea nomazilor. Nu-i vedea pe cei ce trăiau acolo, în preajma corturilor negre totul era încremenit, și totuși nu se putea gândi decât la ei, deși până în acea clipă abia știuse de existența lor. Fără casă, despărțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
pare. — Nimic de făcut. Asta le e meseria. Uneori, obțin totuși rezultate. Greu să demonstrezi pe înțelesul lor că e un consum în gol. Băieții ăștia voinici ar trebui folosiți la altceva, dar nu pot fi convinși. Mai e și obișnuința, desigur. Chiar și plăcerea, să recunoaștem. Nu veți mai fi, vă asigur, maltratată ! Nici ei nu mai au interes să muriți sau să deveniți infirmă. Vor face concesii ! — Așadar, ați fost arestată într-o miercuri după- amiază. La orele nouăsprezece
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dar și în curs. Într-o deplasare comună de câteva zile pe șantier, află că Lucian avusese o scurtă legătură cu Delia, sora lui Manole. Întâmplare tăinuită. Marcată de la început printr-un interes mediocru și continuată o vreme în virtutea unei obișnuințe tot mai plicticoase, stinsă fără bruschețe. Lucian, la rândul său, ar fi vrut să știe de ce apelurile telefonice excesiv de numeroase care îl solicitau pe A.P. la începutul venirii în institut încetaseră brusc, dar întrerupse explicația cam lungă, pentru a-i
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tu fata echipei ? — Ce idee, fata echipei... Eu cu tine vorbeam, nu cu echipa ! Scaunele o clipă tangente se atinseră, Lucian nu ridică nici acum privirea. Poate nu auzise, altfel ar fi fost de neînțeles absența sa de la glumele devenite obișnuință între ei trei și mai ales într-o asemenea dimineață, în care nimeni nu avea chef de lucru. — Ce ai azi ? Stai ca un arici... Ridicase capul din carte, încercând să zâmbească, dar nu reuși decât o strâmbătură asimetrică, într-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
uscat și s-a înnegrit. Blândul Manole, cu figura lui calmă, comună. Diavolul nu mai izbutește azi decât acest travesti ? Scund, subțire, cu umeri osoși și pasul mărunt, banalitatea răbdătoare, ca o fatalitate, să ne îngroape blând pe toți, pustiul obișnuinței care rulează lent, extrem de lent. Ce ar fi în stare să declanșeze schimbarea ? Îl privește, brusc înviorată. Un martor pasiv și sceptic al răului, nu, mai mult, mult, mult mai mult ! L-ar putea provoca, l-ar învia ?... Flacăra mocnește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vezi când te-au cam furat gândurile și n-ai băgat de seamă că Dumitru Panagu nu spune că “am vândut niște vii” cum spun toți vânzătorii întâlniți până acum ci “am vîndut... o ogradă de vii”. Vezi ce înseamnă obișnuința cu un anumit fel de a vorbi? Nici nu bagi seamă când ceva se schimbă. Uite și aici: Panagu vinde “o ogradă de vii”. Cu această ocazie mi-am adus aminte de faptul că mai mulți voievozi porunceau ca stăpânii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
harabalele dinspre sau spre Pietrărie ori Păun... În ușa hanului se ivesc doi cotiugaragii. Își scot cușmele cu bună cuviință, caută din ochi un loc potrivit și se așează la o masă cioplită cu meșteșug din lemn de paltin. Din obișnuință, fiecare își pipăie chimirul, pentru a se încredința că crăițarii sunt la locul lor. Hangița știe pentru ce au intrat și pe dată le așează dinainte, fiecăruia, câte o ulcică cu vin. Cotiugaragiii nu se grăbesc să bea vinul. Întâi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
eliberă. Conștiința îi alunecă printre hăuri copleșită de transmisii și răspunsuri comune. Pierdută, moleșită ar fi vrut să își prelungească starea de dincolo și dori ca bărbatul să se liniștească câteva clipe, însă el știind că trebuie continuat, pompa din obișnuință fără să simtă nici un îndemn. Căuta din nou acea senzație care nu mai venea, care de fiecare dată îl lăsa sleit, nici prea nefericit, ambiguu și fără orizont; o oboseală nesfârșită și inutilă. Își făcea probleme înainte de a ajunge la
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stau la dispoziție pe gratis, să le acceptăm toanele! Încheie surâzând condescendent în hohotele mesenilor și atmosfera se destinse. După alte parlamentări ,,serioase,, legate de această problemă, profesorul o luă pe cea drăguță de mână și dispăru. Au râs zgomotos, - Obișnuință de mocagiu! Cum a auzit că sunt moca s-a repezit primul! Fata frumoasă și încăpățânată rămase să facă față asaltului bărbaților care, fără răutate o sâcâiau; părea o adevărată feministă care-și apără drepturile cu ardoare până și-a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
la începutul relației cu cea cu care vrei să-ți petreci restul vieții, ești dur și de neclintit, nu concepi ca ea să flirteze cu altul, dacă te părăsește și ești prins adânc în relație, datorită chimiei dintre voi și obișnuinței, devii dependent, iar în momentul când nu mai e a ta intri în sevraj asemenea drogatului care nu și-a primit doza, nu concepi să trăiești fără ea, abdici de la toate principiile, iar dacă o și vezi cu celălalt, ți
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
ca atare. Între toate formele de corupție, cea a binelui civil este considerată cea mai gravă. Foarte probabil deoarece semnalează o degradare deja avansată a orașului, la care contribuie nu doar comportamente frapante, dar mai ales practica zilnică devenită aproape obișnuință: recomandări, favoritisme, delapidări de diferite tipuri, intimidări, ocoliri ale adevărului, trufe, extorsiuni, exploatări, eludări și evaziuni de natură diferită, tangențe, finanțări ilicite... într-o creștere în care banul și puterea sa devin elemente centrale. O atenție particulară o merită acea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
care este exclusă, în mod progresiv, orice referință la ceva care îl transcende: un ideal, Dumnezeu, istoria, natura, valori înalte chiar și numai din punct de vedere uman. Și o astfel de imanență a omului corupt capătă formă odată cu „generarea obișnuințelor care deteriorează și limitează capacitatea de a iubi, îndreptând de fiecare dată mai mult năzuințele inimii spre orizonturi tot mai aproape de imanența sa, de egoismul său”. Tocmai asupra acestui aspect al imanenței omului corupt întâlnim prima distincție între păcat și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
Bergoglio precizează: „Nu trebuie să confundăm păcatul cu corupția. Păcatul, mai ales dacă este repetat, conduce la corupție, nu însă cantitativ (atâtea păcate fac un corupt), ci mai ales calitativ”, unde elementul calitativ apare în momentul în care corupția devine obișnuință consolidată și continuată. Vom regăsi îndată centralitatea acestei considerații. 2. Comodificarea În al doilea rând, elementul pe care l-am observat ca stabilitate a relației dintre corupător și corupt face în așa fel încât corupția să manifeste unul din punctele
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
constituie efectiv un atac la inima demnității fiecărui lucru adus pe lume de Dumnezeu. 3. Demnitatea călcată în picioare Al treilea element la care ajunge omul corupt este propria „stabilizare într-un păcat grav împotriva demnității” care vine tocmai din „obișnuința la mită”, a „cultului pentru mită”. Corupția constituie, deci, atacul letal împotriva demnității. Dacă prima demonstrație concretă este comodificarea, episcopul Romei aduce apoi două exemple care, încă o dată, nu evocă principii, ci sentimente morale, într-o oarecare măsură universale: cine
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
cu forme mai acceptabile, din punct de vedere social”. E dotat chiar cu „un anumit stil” și e capabil de „bune maniere”, pe care din când în când reușește să le modeleze după caz, cu scopul de a acoperi propria obișnuință în a corupe. Omul corupt, bine reprezentat de metafora evanghelică a „mormintelor văruite” (Mt 23,25-28), simulează cu scopul de a face să pară corupția ca ceva „acceptabil din punct de vedere social”. Această strategie, de fapt, are adesea și
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
îmbăta cu acea anticipare a escatologiei care este triumfalismul”. 6. Corupția religiosului În mod natural, nici omul religios nu este imun la răul obișnuit al corupției, fie în calitate de cleric, fie mai în general ca simplu credincios. Și în acest caz, obișnuința este pivotul analizei lui Bergoglio, care se inspiră aproape întotdeauna din Biblie. În acest caz scenariul de fond este cel al israeliților, sclavi în Egipt, care sfârșesc prin a se obișnui cu „pierderea libertății”, și care „își adecvaseră forma sufletului
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
abilităților individuale. Este un fel de exercițiu interior și practic ce constituie, în structura dinamică a schemelor, percepții, moduri de a fi, gusturi, sensibilități, etc., care plăsmuiește orice ființă umană. Este sistemul dispozițiilor de durată, pe care le numim și obișnuințe; în acest caz este un dinamism care, în cele din urmă, se transformă în „formă de viață”. Corupția ca rău obișnuit indică tocmai această devenire, în persoană, a unei dispoziții de durată, uzuală, astfel încât plăsmuiește un om corupt. Dar în
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
salt de calitate de la păcat la corupție”. Pe parcursul reflecțiilor sale, el nu ne spune de ce ar putea fi periculoasă această distincție, dar mai cu seamă insistă în a o fonda pe natura constitutivă a corupției ca rău obișnuit, devenit tocmai obișnuință, adică aproape o a doua natură. Distincția caută să valorifice acea zonă care rămâne în momentul în care păcatul, deși repetat, totuși nu a devenit dispoziție de durată sau situație obișnuită. Căci în acest mod rămâne încă posibilitatea de a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
deși repetat, totuși nu a devenit dispoziție de durată sau situație obișnuită. Căci în acest mod rămâne încă posibilitatea de a cere iertare și de a-și schimba propria viață. Saltul de calitate se realizează în momentul în care, din cauza obișnuinței, nu se mai simte remușcarea interioară și dorința de a cere iertare și de a schimba drumul vieții. Acest spațiu este și spațiu de convertire, spațiu pentru a primi profeția iertării, și distincția scoate în evidență această distanță ca oportunitate
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
să reformuleze, în mod variat, o distincție prezentă în teologia morală tradițională, des folosită și în educația morală catolică, între păcatul înțeles în individualitatea actului său și posibila sa evoluție către o figură diferită calitativ, în momentul în care devine obișnuință. În orice caz, distincția păstrează un adevăr al său, pentru a ne educa mai eficient în aprofundarea și asumarea responsabilității noastre de creștini și cetățeni. Să vedem unele articulații ale acestei distincții între păcat și corupție. Dacă păcatele sunt acte
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
într-un oarecare mod însăși ideea de iertare, pentru ca ea să nu fie banalizată și nici să apară ca o cale prea facilă. În mod critic, Enzo Bianchi observă că astăzi, „într-un context sociocultural în care s-a răspândit obișnuința de a ierta în fața camerelor video, riscând să se comită astfel un act de exhibiție și de protagonism care primește aplauzele lumii”, iertarea riscă să se transforme într-un fel de indulgență cerută și acordată prea facil. În al doilea
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
a recunoaște corupția și eventual propria stare de corupt; dar pentru o comunitate civilă și creștină azi înseamnă cunoașterea și analizarea tot mai profundă a fenomenului corupției, locale și globale, descoperind cauzele...); a judeca (adică a discerne răul concret, devenit obișnuință, cu consecințele sale asupra persoanei, a altora, a instituțiilor; a evidenția clar valorile călcate în picioare; a explora și a iniția conștientizarea răului practic...); a acționa (a individualiza acțiuni concrete de reparare și de despăgubire a comunității, a săracilor, a
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
acelea pe care un alt Bacon, Francis Bacon, le va face despre așa-zișii idola. Ei bine, pentru Roger Bacone există patru obstacolele care ne constrâng să rămânem închiși în ignoranță: a) exemplul autorității, slab și ingenuu; b) încorsetările unei obișnuințe permanente; c) ideile vulgului nesăbuit; d) obnubilația ignoranței manifestată prin ostentația unei aparente înțelepciuni. Adevărul este fiul timpului, iar știința nu este lucrarea unui singur om, ci a omenirii care odată cu trecerea timpului, elimină treptat erorile comise în trecut. În
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]