8,125 matches
-
chipul, Încet, timid, bolnăvicios spre geam își îndreptă el trupul. O! Ce frumos e totu-n jur! Ce minunat a nins din nou! De ar putea ieși afară , nu i-ar mai trebui cadou! Dar inimioara-i e bolnavă și obosește din nimic, Iar mama chiar de ar ruga-o nu l-ar lăsa afar- un pic... Zăpada nici nu a călcat-o până acuma în picioare Și de-ar putea ca să o calce i s-ar părea că poate-o
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
muritorilor de rând fără tălmacirea ei într-o cheie apropiată de înțelegerea noastră, dar niciodată mai prejos de strălucirea plumbului incandescent, pe care alchimiștii îl toarnă în forme fabuloase, inconfundabilul poet calcă glorios pe treptele mileniului trei la fel de firesc și „obosit” ca acum 135 de ani, când a văzut pentru prima oară lumina zilei. Face școala primară la Bacău, unde își termină gimnaziul și liceul, apoi se înscrie la Școala militară din Iași, pe care o abandonează foarte repde. Urmează cursurile
„ … DESCHIDE CLAVIRUL ŞI CÂNTĂ-MI … ” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362500_a_363829]
-
ocrotire. - Cât ești de mic! Te-ai rătăcit? Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit? Ai frați? Bunic? Bunică? Tu la culcare-asculți povești Până Moș Ene-apare? Ești pedepsit, dacă greșești? Te țin prea strâns? Te doare? Ești obosit de-atâta drum? Ți-e foame sau ți-e sete? Merg să-ți aduc ceva. Acum Să nu urci pe perete...! Mai sigur, te așez colea Pe pernă, lângă mine. De scapă Rex, dăm de belea... Fii cumințel! Ei bine
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
simtă ocrotire.- Cât ești de mic! Te-ai rătăcit?Unde-i a ta mămică? De ce la mine ai venit?Ai frați? Bunic? Bunică? Tu la culcare-asculți poveștiPână Moș Ene-apare?Ești pedepsit, dacă greșești?Te țin prea strâns? Te doare?Ești obosit de-atâta drum?Ți-e foame sau ți-e sete?Merg să-ți aduc ceva. AcumSă nu urci pe perete...! Mai sigur, te așez coleaPe pernă, lângă mine.De scapă Rex, dăm de belea...Fii cumințel! Ei bineDe vrei să
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
acum. Te rog să vii, Iubite-n soarta mea! Știi? Viața mea e negrul nor de fum Ce-ngreunează Drumul către Stea. Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Eu găsesc câte-o culoare. Albă pentru dalbul crin, Pentru mac, roșu carmin, Galben pentru păpădie, Verde pentru frunză vie, Negru am pentru bondar, Murdărel că și-un hornar. Pentru căprița tărcata - Alb și negru deodată. Of, și-acum am obosit, Fiindcă toamnă a venit. Frunză ruginită-n vie E de-acuma cafenie. Pădurea, îmi spune mama, Este toamnă că arama. Mică sunt și tot învăț, Vă spun drept, nu ma răsfăț! Din frunziș iese discretă O brândușa violeta. Când mă
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
pe loc, I-aș da cușma și cojoc. Mică gospodina În grădina cu bunica Mă joc toată ziulica. Ea tot sapă și plivește, Eu doar o privesc, firește. Am glumit, sunt hărnicuța, I-aduc apă în olcuța. Când de lucru obosește Și-o clipă se odihnește. Până-n seară sade frate Printre morcovi și salate, Pătrunjel , roșii, ardei, Gulioare, dovlecei; Fasole-are pe arac, Colo-s măciulii de mac Și spanac și conopida Plină sunt eu de obida Că de stratul meu cel
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
Am pus mânuța pe sapă Și-am săpat și am plivit, De n-a mai rămas nimic. De o așa gospodina, Râd și puii de găină. Acu seamăn bob cu bob, Ca să crească tot la loc. Seară e și-am obosit, Toată ziua am muncit! Spre casă merg că furnică; Cine-i sprintena? Bunica! De ziua măicuței mele De ziua măicuței mele, Să-i dau cerul plin de stele? Mii de flori, sau numai una? Să-i dau soarele sau luna
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
binecuvântă animalele, să fie sănătoase, să facă miei frumoși și să dea mult lapte. Le stropi cu busuiocul înmuiat în aghiazma adusă de bunica Floarea și apoi după ce binecuvântă întreaga gospodărie, ca și pe cei prezenți, se așeză la masă obosit de atâta stat în picioare în timpul slujbei din biserică. Sosise între timp și coana preoteasă, așa că se putea începe petrecerea. Cel sărbătorit alături de oile din țarc, era cel de al treilea copil al lui Moș Constantin. Era înclinat mai mult
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului pentru semănat, alți cu școala. Trebuia semănat grâul de toamnă. Și așa i se părea bătrânului că a cam întârziat cu aceasta. Intrară cu toții obosiți sub țoalele de pe paturi și adormiră fiecare cu gândul la alte preocupări ce le avea de îndeplinit a doua zi. Se dăruiră cu plăcere somnului dulce și odihnitor, în aerul curat al câmpiei dobrogene, scăldată de lumina încă dogoritoare a
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
netrâmbițat decât de doi-trei“, creat „prin analogie“, doar „în urmă cu un deceniu“, sunt semnificanți fără semnificați, „trans-cantitatea“ de îmbinări hrisant-achimesciene - căci prefixoidul trans este obsesiv-presărat pe mai toate paginile acestui volum -, în ultima instanță a textului, nemaiîncurajând zâmbetul și obosind, iritând Receptorul de Poezie: „văzduhul trans transfigurat“, p. 8; „cu-n trans virusator la zbor“, p. 10; „de zbor / de trans / transeterat“, p. 13; „un trans imens fară ieșire“, p. 29; „liber dar / la transviroze / definite pentru-a fi / funcție de
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
îmbrățișa o fantomă albă și clară, O umbră în forma visată de mine, Mulțumire că ține în preajmă o vară S-o pot recunoaște când vine. Accept anotimpul ca un dat de sus, Justificare comodă în ziua cu păcate. Urc obosit spre-o golgotă-n apus Unde de rușine dispar crucile așteptate. Așteptând poetul Poetul nu mai vine singur, mă tem, Înlocuitorul lui trece luceafăr pe cer. Conform destinului mă prefac în poem, Așteptându-l gândului mă cer Și fără să mă
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
cât știu că este suficient să te-nfierbânți, să putem lua joaca de la început. Știu că mă accepți aș cum sunt, cu acei ani în plus, cu acele mofturi pe care le dau pe seama "bătrâneții" pentru a ascunde cât de obosit sunt, uneori, gândindu-mă la tine, cu acele gesturi de ștrengar ce nu se asortează cu albul tâmplelor mele... Știu că mă privești și mă alinți ca pe un copil și am simțit, adeseori, grija maternă pentru copilul din mine
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361119_a_362448]
-
intrarea în hol și apoi, cu grijă, în dormitor. Apocalipsul să fi venit în acel moment și nu l-ar fi paralizat într-atât ca imaginea care i se oferea în toată splendoarea: cei doi, Adam și Eva, băuți și obosiți de atâtea repetiții și studii conștiincioase ... Făcu eforturi supraomenești să se stăpânească. Simțea cum tot sângele i se urcă în cap, întunecându-i vederea. Trase puternic aer în piept și reuși să se calmeze, nici el nu știa cum. Parcă
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
De ce oare mă simt atât de singur? Un vecin cu respirația mai grea a simțit că e ultima zi de iarnă. Ce mi-am dorit? Ce am realizat? Ce mai doresc? Să trec pragul fără suferință. Am trăit demn. Am obosit. Gata! Să trec într-o nouă lume din somnul de seară. Tresar. Astfel gândeam și eu. Ce gânduri. Am trăit destul? Am îmbătrânit? A sosit vremea să gândesc și la final? Ei bine, mă pregătesc de marea trecere fără a
IARNA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361097_a_362426]
-
saivanelor cu tot felul de furaje. Atâta doar că Gabriel a avut norocul să nu mai participe la toate. Într‑una din zile, după asfințitul soarelui, familia Breazu a avut musafir pe șeful Postului de Miliție, plutonierul Marin Viorel. Erau obosiți după o zi întreagă de muncă, dar l‑au primit în casă, în camera „a bună”, cum spuneau ei, și i‑au pus pe masă sticla cu țuică de prune și câteva bucăți de brânză de vacă. Ioana a mai
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
face trimitere la fabulos, la imaterial. Este ipostaza sub care se dorește a conviețui autoarea în dorința sa de comuniune cu propria ei persoană: “Dacă eu aș fi Alejandra cea trecătoare / cu frumoși ochi febrile / ochi ce-și desenează forma / obosiți de a citi cuvinte / ce numesc și fac / umbre fără carne, / știind că despre aceasta este vorba / de a zămisli absență; / dacă eu aș fi febra sa / fructul său mușcat, unica sa/ pasăre în vânt / sau brațele sale, frunziș veștejit
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
Aceasta nu înseamnă că se roagă, ci că doar se zice o rugăciune. Trebuie să facem distincție între a rosti o rugăciune și a ne ruga cu adevărat, lui Dumnezeu. Omul pleacă la lucru, vine seara târziu, obosit sau îl obosește televizorul și după aceea, chiar înainte de a se culca mai zice o rugăciune. Eventual zice o rugăciune și la masă. Dacă la atât se reduce religia ta, tu nu poți să spui că ai părtășie cu Dumnezeu, nici chiar dacă adaugi
UMBLAREA CU DUMNEZEU, IN UNIRE CU DOMNUL ISUS HRISTOS, SUB CALAUZIREA DUHULUI SFANT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361158_a_362487]
-
fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopi un timp când tineri, destrămam tăceri. Pielea ta era aurie, fierbinte, coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge, arc încordat spre-un prezent necuminte. Era în noi atâta spațiu, încât și cerul, obosit de-albastru venea, din când în când, să se-odihnească. Nu eram insule, nu, ... Citește mai mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
mult A fost, cândva, un timp pentru iubire desfășurat alene pe sub plopiun timpcând tineri,destrămam tăceri.Pielea ta era aurie, fierbinte,coapsele lungi, șerpuind a pur-sânge,arc încordat spre-un prezent necuminte.Era în noi atâta spațiu,încât și cerul,obosit de-albastruvenea, din când în când,să se-odihnească.Nu eram insule, nu,... III. ÎNTOTDEAUNA, POETUL SE NUMEȘTE EMINESCU, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. A intrat în lume cu un țipat, că noi toți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
din 04 octombrie 2011. Zorba Mergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, măi promțătoare, munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Din ce in ce mai sigur, ... Citește mai mult ZorbaMergea agale, fără gânduri, cu mâinile în buzunare, parcă pierdut într-o lume la rândul ei aproape de pierdere. Avea timp : era șomer, nevasta îl părăsise, copiii plecaseră spre alte zări, măi promțătoare, munceau mult, erau obosiți și triști. Câinele murise. Bancă îi luase casă. Mergea agale, întors în sine-însuși, văzând fără să vadă, ascultând fără să audă. Trecând pe lângă cei doi cântăreți, s-a oprit brusc, ca fulgerat de o idee care năvălea din adâncuri și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
o tristă realitate. În orașele miniere, întotdeauna izolate de restul civilizației, locul de întâlnire după ieșirea din subteran era birtul. Acest cuvânt birt era folosit de toată lumea ca fiind un fel de restaurant, un bufet cu mese scâlciate, scaune șchioape, obosite de prea multă folosință, cu multă mizerie. La aceste localuri, dacă le putem spune așa, paharele erau întotdeauna din plastic fiindcă rezistau multelor trântituri sau dintr-o sticlă groasă care proveneau de obicei din borcane de muștar sau dintr-o
MINERII, SAU ,,FEŢELE\ NEGRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360776_a_362105]
-
furca, bărbații aceștia se plîngeau de munca grea cu o mîndrie nedisimulată și nu se lamentau de greutățile vieții. Unul dintre ei, ars de soare, cu mușchi de atlet, povestea cum frînează căruța încărcată cu lemne, cînd urcă dealul: Cînd obosește calul, răsuflă de zici c-o să crape, amețește și cade lat pe-o parte și greutatea căruței îl trage la vale și îl face praf, bucăți se face pe pietre. Da' frîna de la roată?! Ce frînă?! Ce vorbești?! Frîna o
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
suporți ideea că nu crește lîngă tine?!” Ei, acuma îmi amintesc multe ... De exemplu, noaptea nunții. Nuntă cu dar, o sută de familii, se mărita capra cu ied, uite că o luase un scriitor, pac! o labă peste gura orașului ... Obosit după o noapte maraton, m-am dus să mă culc. Dar n-am dormit prea mult, vreo două ore ... cînd m-am trezit, mi-am găsit nevasta și socrul în sufragerie, unde căraseră cadourile. Ce faceți aici? i-am întrebat
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]