6,770 matches
-
plâns, am rămas așa cu Biblia în mână multe minute în șir... și m-am gândit, nu știam dacă se cuvine să mă bucur sau să sufăr! Nu știam că eu voi putea să duc atâta responsabilitate pe umerii mei obosiți deja de muncă. Munceam de la 14 ani, iar viața nu mă menajase deloc în toată această perioadă de când venisem pe acest pământ. Acolo scria negru pe alb... iar eu citeam iar și iar... și iar și nu îmi venea a
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
să știți că face cafea bună... În plus, este bun de glume părințelu’ și te dispune, îți face ziua mai frumoasă. Nu refuză oamenii care-l cheamă acasă. Că plouă sau ninge, nu contează. Părintele pleacă. O fi și el obosit sau nemâncat, nu contează. La orice oră se duce acolo unde este nevoie de el. Este foarte săritor la toate nevoile și vorbește cu oamenii, ține aproape de ei, nu este un îngâmfat. Mai glumește, mai râde și, uite așa, să
ISTORIE, CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ (FRAGMENT) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368987_a_370316]
-
acum doar pe rochia mea și-mi luminează ochii; le dă o nuanță verde albăstrie..., ceva între culoarea ierbii plină de roua, mîngâiată de curcubeul... irisului. Îmi stă bine, însă, mă întreb, pînă cînd...? Din nou, au căzut cîteva ore, obosite și uscate, la picioarele timpului grăbit. Le string mereu în poala rochiei, însă nu reușesc; credeam că le voi putea reînvia... și că le voi reașeza cu grijă în pântecul clepsidrei... Nu reușesc! Oricât aș lupta să le salvez, ele
ROCHIA MEA CEA NOUĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369111_a_370440]
-
echipa de nepoți, sora cea mare, o domnișoară de liceu de vreo cinsprezece ani, tare frumușică și isteață, flebețea bunicii după cum mi-am dat eu seama și al doilea băiat, elev cu internat la o școală de meserii. Ajunși acasă, obosiți, după ce am servit masa, fiecare a mers spre camera lui pentru o binemeritată odihnă. Referință Bibliografică: FESTIVALUL FLORILOR - NOTE DE CALATORIE IN BELGIA / Stan Virgil : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2288, Anul VII, 06 aprilie 2017. Drepturi de Autor
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
ne-au luminat frunțile cu scăpărări de foc și ne-au despicat cărări. Lumina lor ne-a însoțit calea prin cruntele desișuri. Împreună am îmbrățișat tulpina brazilor, iar cetina lor ne-a adăpostit de ploaie și ne-a încălzit oasele obosite și răzbite de frig, de brume și de foame. Am băut din șipotul izvoarelor și am îngenuncheat împreună-de atâtea ori!-la capătul cumpenelor, după ce primejdiile se risipeau. Suntem împreună, Ghiță, așa cum ne-am legat! și vom fi mereu! Nu te-
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
de Caraș-Severin domnul doctor Ioan GUGA. La începerea urcușului pe Piatra Albă pădurea ne însoțește, și cu tot zgomotul motorului auzim trilurile păsărilor pădurii. La punctul de apogeu al muntelui exista o mică parcare unde pot să se odihnească cei obosiți. Coborârea e lentă, căci drumul are multe curbe și șoferul autobuzului nu vrea să riște un accident. Pădurea pare să se termine, însă suntem însoțiți de salcâmii plantați acum circa 40 ani, când dealurile erau golașe necesitând acoperirea lor cu
DRUMUL DE LA MOLDOVA VECHE LA PODUL PESTE NERA...AUTOR MIHAI LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370861_a_372190]
-
mulți oameni erau posomorâți și triști, că erau nevoiți să muncească de dimineață până seară, doar ca să le ajungă banii, că prea puțini își trăiau visul, tu vedeai bucurie în cer. Că, deși atunci când erai mic, iar părinții tăi veneau obosiți rupți de la lucru și încercai să dansezi cu ei, nu aveau timp de tine. Dar atunci când ploua și tu nu puteai să dormi, te furișai prin sforăiturile lor și acceptai invitația la dans a naturii. Ba chiar îți aduci aminte
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
viața de familie, înconjurat de cei patru prichindei care se bucurau la sosirea lui, acasă, de la muncă! Ne îmbrățișa iar brațele lui vânjoase ne înconjurau pe toți, nu lăsa pe dinafară pe niciunul dintre noi și niciodată nu îl vedeam obosit. Apoi, când ne lua de mânuțe și mergea cu noi cu Moș Ajunul, când făcea cărare prin zăpada ambundentă, iarna, iar noi ne construiam oameni de zăpadă, ajutat de el, când ne învăța să călărim pe caii pe care îi
ACASĂ- FILĂ DE JURNAL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370867_a_372196]
-
curgerea blândă a Senei. „Să-mi amintesc că orice-alin/ Venea târziu, doar după chin...” Apollinaire nu mă ceartă, mă-ndeamnă. Să am răbdare! Pentru ce?! O bancă - salvator, mirific refugiu! Așezat pe-un colț, rezemat, răsuflu pierit. Sunt obosit. Da, obosit... Și vorbele „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” cântă-n urechi gingaș ecou izbăvitor. * În rezerva modestă, pe-un pat înalt, stă întins un bărbat. Trupul de sub pătură se ghicește împuținat de vârstă și de zăcere
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
întinde de o parte și de alta a unghiilor date cu lac transparent. Mărținei Herseni i-a dispărut incertitudinea, frica de detoate și mai ales rușinea față de sine, psihiza care a apăsat-o toată săptămâna trecută. Da, mai este încă obosită și stînjenită poate. Ce căuta acolo? Știe ce, dar nu vrea să-și răspundă. Trupul fizic nu-i mai face față spiritului, acelui liant care o ține cu carnea încă pe oase. În spațiul monumental, muzica străveche își face de
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
gând nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri de-aramă și visul cel din urmă se deschide risipindu-și floarea rară în umbra înserării ce-și așterne vălul peste pasu-mi obosit, obosit ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Nu mă striga din toamnă / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671, Anul II, 01 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
nu răzbate, nici o șoaptă ... nu mă striga din toamnă nu-mi întrerupe jocul ... ard clipele cu străluciri de-aramă și visul cel din urmă se deschide risipindu-și floarea rară în umbra înserării ce-și așterne vălul peste pasu-mi obosit, obosit ... din ciclul (poeme becartiene) Referință Bibliografică: Nu mă striga din toamnă / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 671, Anul II, 01 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Valentina Becart : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
NU MĂ STRIGA DIN TOAMNĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369858_a_371187]
-
tuturor celor cu care se întâlnea prin fața blocului că fata lui este la cumătra și că vor pleca acasă cu ea. Într-un târziu, după câteva ore bune, a apărut și Ioana, cea care i-a dat viață Danielei. Părea obosită și destul de nervoasă. Costel, de cum a văzut-o, a luat-o la întrebări: - Fă, da acu sî vini? Dă șî mii o țâgarî cî ti aștept di atâta amar di vremi! Noroc cî mi-o primit cumătra fata, cî altfel
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
a dat-o pe Emanuela, încă era acolo, fără a da semne că va dispărea curând. Ziua de joi trecu fără prea multe evenimente. Câteva comisioane de făcut, curățenie, mâncare, iar seara pe la ora 21.30 intrase în pat, destul de obosită, fără nici un chef de nimic. A adormit cu televizorul deschis și, dintr-o dată, a fost trezită de niște zgomote puternice. A sărit drept în picioare, privind speriată spre televizor. Era un film în care se derula o scenă romantică, undeva
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
risca pe-o carte întreaga ta avere,/ Iar tot ce-ai strâns în viață să pierzi într-un minut/ Și-atuncea făr-a scoate vreo vorbă de durere/ Să-ncepi agoniseala cu calm de la-nceput./ Și dacă trupul tău, slăbit și obosit,/ Îl vei putea sili să-ți mai slujească încă/ Numai cu strășnicia voinței tale-ncât/ Să steie peste vreme așa cum stă o stâncă,/ De poți vorbi mulțimii fără să minți și dacă/ Te poți plimba cu regii fără a te-ngâmfa
JURNAL CU PETRE ŢUŢEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369899_a_371228]
-
am selectat: “aseară a venit timpul dinafara mea” “scriu anonim lumina s-o trec peste tine” “luna ninsă gri împiedicată-n gânduri scutură soarele de zgomot” “nu miroase a tămâie sângele de cerb parc-a stat eternitatea-n loc pendulă obosită de prea nimic” O altă metodă stilistică a Adrianei este negația, ca argument alternativ și nu ca refuz, ca dezbatere de motivații psiho-posibile soluțiilor și nu ca închidere sau opacitate, negația Adrianei este predicativă și nu subiectivă, lucrează. “nu-mi
ADRIANA BUTOI- PRESCURTAREA LITEREI MARI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369918_a_371247]
-
de capul meu! Ce este cu tine, domnule Eugen? Ai devenit gelos? Este grav, amice! Treci la treabă și lasă mutra asta de licean jignit!! se hotărî el, luminându-se la față. Iuliana a sosit după aproape o oră, destul de obosită și de îngrijorată, după cum arăta. El o așteptase afară, la intrarea în secție, încă nerăbdător, dar calm, cu zâmbet încurajator pe buze. - Bună! Am sosit, zise ea, când ajunse în fața lui. Este voie să intru? - Chiar te rog! Atâta doar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
vorbește vulgar, se mai scapă înjurături... Te rog să nu iei în seamă. Tinu este bine. Vorbește-i astfel încât să te audă. Nu vei fi deranjată... Ai zece minute la dispoziție, te rog să mă înțelegi! Apoi, dacă nu ești obosită și dorești, îți stau la dispoziție... - Perfect! Mulțumesc frumos, Eugen! Vii și tu? Voi fi pe aproape. Am unele chestiuni de rezolvat, răspunse el, total surprins de tonul și de privirea fetei. Iuliana a intrat în salon mai îngândurată decât
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1576 din 25 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369827_a_371156]
-
mele, în care alții nu observase stropii de suflet strecurați, prin tăcerile apăsătoare. Povestește despre zgomotul enervant al ceasului care îți părea un cântec când pașii mei se apropiau de finalul așteptărilor tale, sau când îmi auzea glasul, uneori prea obosit să rostească ce-i striga sufletul. Povestește-mă așa cum numai tu știi să o faci, pentru că Tu ești Eu, iar Eu vreau să povestești despre Noi. (Celui ce mi-a așezat cu drag zâmbetul pe față, în suflet și în
POVESTEŞTE-MĂ AŞA CUM M-AI IUBIT de ANA SOARE în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369949_a_371278]
-
toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca mamă - fiu, Uimiți de stele căzătoare ! Emoționant a fost că ea Era atât de obosită, C-a adormit pe mâna mea Cu fața tristă, fericită ! Referință Bibliografică: TOAMNA / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2125, Anul VI, 25 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gheorghe Vicol : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369961_a_371290]
-
într-una, au case și palate Au titluri , doctorate de mari, mari mincinoși. Trezește-te, române, nu mai sta umilit Că doar la tine-n palmă este toată puterea Nu-i mai lăsa să-ți dea cu biciul în chipul obosit! Sau te-ai obișnuit...și-i cronică durerea!?! Mi-e sila-n țara mea, să văd cum totul moare Și tu romane-astepti... ai vrea bine să faci Muncești că bou-n jug, ca sclavul în plantație Iar ei te biciuiesc
DURERE CRONICA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370034_a_371363]
-
sau poate-s doar unica supraviețuitoare a unui încă neînțeles cataclism nimeni în jur doar telefonul care zace pe birou în husa-i colorată ca o păpușă muppet abandanota ochiul inboxului de albeață acoperit fixeză imobil pustiul și sunetul tastelor obosit mototolește ca pe o foaie de staniol de conținut deposedată tacerea ce s-a -nstăpânit hei ! . hello! Hi!.... m-aude cineva? niciun răspuns doar degetele mâinii drepte-au tresărit reamintindu-mi că mai știu și că-și doresc să zboare
ARIPILE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2066 din 27 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370032_a_371361]
-
în aproape egală măsură cu cea masculină, la fel ca noi toți. Pe cine cauți tu în noi? Pe cine vrei să readuci de câte ori timpul te apasă și mai ales, de câte ori eu sau alte ființe îți trimitem căldura inimilor noastre obosite să mai ardă în zadar? (fragment din Cuib) Referință Bibliografică: Mă țese timpul în tâmpla ta / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anne Marie Bejliu : Toate
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
amețeală puternică și simți o durere ascuțită în zona parietală. Închise ochii și ascultă zgomotul pietrelor căzute ca într-o puternică avalanșă. Curând, zgomotul se transformă, prinzând alte nuanțe. Auzi voci. Din ce în ce mai clare, până începu să înțeleagă cuvintele. Se simțea obosit, foarte obosit și durerea era ascuțită, dar încercă să se concentreze pentru a înțelege ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Emilian Grigore și asistenta Ofelia au profitat de acest moment și s-au retras tăcuți și neauziți, ieșind din salon. Iuliana a avut un gest de respingere a invitației, dar simțea nevoia să se liniștească. Își simțea trupul greu și obosit, iar în cap avea senzația că este un vacarm greu de suportat. A observat gestul medicului și a înțeles, deși nu a auzit cuvintele ce au însoțit acest gest. Era tulburată peste măsură, iar durerea din suflet și teama provocată
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]