13,698 matches
-
gungurea ca altădată: ― Dragule drag. Am ajuns să avem bucuria de a ne fi dăruit Cel de Sus un băiat, cel care... ne va duce numele mai departe... ― Și ne va da măsura Îmbătrânirii - a completat Gruia, sărutând-o pe obraz... ― Mi-am adus aminte de părerea lui Nicolae Iorga despre bătrânețe, dragule. ― Ce credea nefericitul savant? ― De ce ai spus: „nefericitul savant?” ― Fiindcă a fost asasinat de legionari... Dar ce spunea? ― El afirma - citez din memorie - că, atunci când nu mai avem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de copil, suntem bătrâni... ― Cu noi, Însă, se va petrece un fenomen cu totul deosebit... ― Ce se va Întâmpla, iubitule? M-ai făcut curioasă. ― Vom descoperi elixirul tinereții veșnice! Și atunci, ține-te viață! - a continuat Gruia dialogul, lipindu-și obrazul de al ei cu toată căldura din suflet... Cu scârțâit de roți și leagăn de arcuri, trăsura Înainta pe ulița Muzelor, devenită sub „bolșăvici” - vorba cercetașului Toaibă - strada Neculai și nu Nicolae Bălcescu. La capăt de drum, birjarul a oprit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pas rar, purtând oboseala pe umeri ca pe un pietroi, Gruia a pornit spre casă. Gândul Îi fugea mereu la Tudorel. Îi plăcea felul cum Îl privea atunci când Îi vorbea. Era tot numai ochi, iar când zâmbea avea găuri În obraji. Semăna ruptă bucățică cu Maria. El o tachina: „Uite-o pe mami În miniatură”. Când a ajuns acasă, Maria l-a luat În primire În felul ei: ― Ce primesc eu În schimbul unei scrisori care a sosit de la... ― De la cine, scumpo
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și cu zâmbet când a Întâlnit privirea caldă a lui Gruia. ― Sărut mâinile și bine ați venit! - i-a Întâmpinat Maria, Îmbrățișându-i cu căldură. Mama Maranda a rămas lipită de Maria mai multă vreme, sărutându-l pe Tudorel pe obraz... ― Bine v-am găsit, dragii noștri. Să vă dei Dumnezău sănătati și voi bună - a vorbit cercetașul, sorbindu-l din priviri pe Tudorel, cu ochii numai lumină. ― Poftiți În casă - i-a invitat Maria, luând-o Înainte. Când s-au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În brațe pe Tudorel, care o privea cu o curiozitate deosebită, fără să scâncească sau s-o caute din priviri pe Maria... ― Apăi băietu’ aista a’ vostru Îi tăt numai ochi. Nu zâci nimicuța. Doar când l-am pupat pi obraz o zâmbit a râdi. Seamănă cu tat-su, că nici el nu zâce’ nimica, orice i-ai fi făcut... Nu-i plăce’ doar să stei sângur. Încolo... ― Așa-i el, mamă Marandă. Parcă știe că tata Gruia vine obosit peste
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zici, Despi? Să-i spunem adevărul sau?... ― Tu hotărăști, tati. Cum văd eu, tu, Despi ești la fel de bun psiholog precum mami. Ai adus-o așa pe departe cu: „două familii”, ca acum, noaptea, când nu ți se vede roșeața din obraz și când sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe departe cu: „două familii”, ca acum, noaptea, când nu ți se vede roșeața din obraz și când sufletele ne sunt Încălzite de frumusețea acestei nopți, să afle „adversarul” noutatea... Despina i-a strâns afectuos brațul și și-a lipit obrazul de umărul lui. ― Auzi, mami, cum ești socotită? Un adevărat „adversar”. Cum știi tu, tati, să-l Învălui pe om cu vorbe calde, nu cunosc un altul. ― Apoi cum puteam să pronunț numele dragului... așa tam-nisam? Și nu știi cât
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
gard... rachiul la... cimitir, iar vinul bun... la o fată frumoasă. ― Să nu credeți că nu are dreptate neamțul - a apreciat Petrică cele reproduse de Nicu. La auzul acestor vorbe, musafirii au izbucnit În râs. Femeile, cu oarecare purpuriu În obraji și o anume lumină În ochi, aruncau priviri scurte către bărbații lor... ― Cât despre vorbele Dochiței, eu l-aș ruga pe Nicu să spună dacă prezicerea bătrânei a adus rod bun - a intervenit Petrică. ― Nu cred că e nevoie să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe masă, mișcându și apoi palma pe deasupra ei, ca și cum ar fi vrut să Îndepărteze un voal nevăzut... ― Amu’, dacî nu va fi cu suparari, noi am vre sî ni spălăm obrazu’ așa dupî cum sî cadi... ― Cum să vă spălați obrazul? Doar nu vi l-ați pătat nici cum. V-ați purtat cum se cade față de noi. Ba, dacă stăm să ne gândim, ne-ați ajutat Într-un fel - a vorbit țăranul cel În vârstă. ― Apâi dumnealui - și-a continuat piranda
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mulțumesc, tati! - a răspuns Despina, Îndreptându-se spre ușă... ― Și pleci așa, fără să-l Încurajezi și tu pe tati? Vai, ce copil nerecunoscător! - a exclamat Nicu râzând. Atunci Despina s-a Întors și l-a Îmbrățișat, sărutându-l pe obraz. ― Succes, tati! ― Mulțumesc! Ei asta-i cu totul altceva. Îți voi ține pumnii, Despi... Rămas singur, profesorul a fost năpădit de gânduri: „Acești nemernici nu Încetează să mă urmărească. Au găsit și motive. Am fost pe front și la Întoarcere
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
timp, infirmiera s-a Întors, cu un pachețel sub braț. A deschis ușa cu grijă, să n-o sperie pe fată, și a intrat. Abia acum a fost hipnotizată de chipul și trupul fetei... A rămas cu privirea agățată de obrajii Îmbujorați și ochii arzând ca doi cărbuni care o priveau fără fereală. Sânii zvâcneau În ritmul inimii... ― Ei? Cum-Îi, Stăncuțo? - a Întrebat-o infirmiera, bucuroasă că „Arăpoaica” s-a domolit. ― Bini, doamnî Le... - rușinată s-a oprit la Începutul cuvântului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai „alinți” și tu... - a sfârșit Despina vorba râzând. Profesorul s-a ridicat, a venit În fața ei și a sărutat-o pe frunte. ― Asta e pentru Încurajare, Despi. ― Și asta e drept mulțumită, tati - a răspuns Despina sărutându-l pe obraz. Toată ziua aceea a fost conectată cu gândul la intervenția chirurgicală la care va participa a doua zi. „Multe examene am dat eu, dar să operez cu tati În aceeași echipă n-am făcut-o Încă. Parcă Îl văd: Ascuns
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
o feerie. Au ajuns repede În parcul Copou. ― De când nu am mai fost noi aici În parc, Maria? - a Întrebat Gruia. ― Abia se născuse Tudorel și l-am scos la aer, după sfatul „medicului” - a răspuns Maria, sărutându-l pe obraz cu afecțiune deosebită. ― Și acum, pe cine ai „scos la aer”, iubito? ― Pe un băiat mare, care are nevoie de aer cu adevărat. De când ai intrat „În linie dreaptă” cu pregătirea În vederea „marii confruntări” - cum spui tu - nu am mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
de vorbă timp nemăsurat, până unul din ei Își spune părerea... ― Și cum și-o spune!... - a accentuat Gruia. Înserarea se Întindea ca o părere peste toată firea. Cei doi pășeau la braț, pradă frumuseții din jur... O lună cu obraz roșcat și dolofan luneca pe bolta senină... ― Îți mai aduci aminte, scumpule, de nopțile de sfârșit de vară, cu lună plină, sau de cele cu ploaie de stele petrecute de noi la Pomârla? ― Și când, Într-o seară, una din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și nu mai știm nimic de ei... Ei, cum așa?! se miră Stelian. Eu nu știam nimic. Uite-așa, domn Stelică..., de ieri dimineață sunt duși și nu știm ce să ne facem!... grăi țăranul, ștergându-și lacrimile răzlețe de pe obraji. Mitra reapăru cu căldările pline și Leana dădu fuga să o ajute. Hm, foarte curios, comentă Stelian. Cum se poate să fi plecat copiii așa, fără să spună nimic la nimeni?!... Leana așeză căldarea de apă pe un scăunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aruncați, cu complicitatea unora ca tine!... Aronică tresări ca lovit de o palmă, se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se de el, îl strânse în brațe și îl sărută pe amândoi obrajii. Eu, fiule, o să mă rog pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
începu să bată tare în ușă. Bătăile insistente răsunară în tot coridorul, amplificate de ecou, și, drept urmare, două uși învecinate se deschiseră aproape în același timp. Din dosul primeia se ivi un bărbat mic și flocos, în maiou și cu obrajii plini de spumă de ras, ținând amenințător un brici într-o mână. Dumirindu-se în privința zgomotelor, el scuipă pe jos și mârâi supărat că miliția ar fi trebuit să-i bage la zdup pe neisprăviții care tulburau liniștea oamenilor muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dumneata, tovarășe?... insistă el. Un liceu militar mare cât o universitate! O investiție de milioane a guvernului, unde-am luat măsuri să fie trimiși sa lucreze cei mai buni ingineri și tehnicieni din țară!... Vorbise fără să ridice glasul, însă obrajii i se coloraseră în roșu de mulțumire. Dar eu îți spuneam, își aminti el, de zidarul acela italian... N-ai auzit cumva pe-acolo, prin Italia, de un Marola Giovanni?... Nando zâmbi și clătină din cap. Mi-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în norișori albăstrii și aromați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din cei trei securiști care coborâseră din mașina neagră. Frumoasă mașinuță mai ai, șefule! remarcă acesta din urmă, cu sinceră admirație, împingându-l înainte. Era un bărbat păros ca o maimuță, cu o cicatrice mare cât toate zilele brăzdându-i obrazul stâng. Ia hai să facem o mică plimbare cu ea, să vedem dacă merită banii!... Hai, sus în șa, Popescule, și piciorul pe accelerație!... îl îndemnă el foarte nerăbdător, dându-i discret un brânci înainte. Nando mai încercă o dată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche. Vrei să știi cine ne dă dreptul?... Uite, asta ne dă dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Mariana. După chelia transpirată și după chipu-i roșu și zâmbitor, se vedea că se simte foarte bine. Hai să trăiești, ginere! îl salută Grigore primul, dând să-și salte de pe scaun trupul îndesat și vânos și pupându-l pe obraji ca un bun părinte. Ce mai faci? A venit tăticu pe la noi, să ne mai vadă, îl informă Mariana, mai înainte de-a apuca el să spună ceva. Virgil dădu din cap și schiță un zâmbet de curtoazie, mascându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nevoie de ingineri buni ca tine... Bine că n-ai mai apucat să te duci la ministru sau mai știu eu la cine, că puteai s-o-ncurci mai rău, dădeai din lac în puț!... Mă, e o chestie de obraz aici, obiectă Sever. Eu am intrat la radio pe ușa din față și m-au scos de acolo pe ușa din dos... Lulea ăla nu se pricepe nici să repare un comutator defect!... Directorul Uritescu zâmbi și, întinzându-i mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
brunetă și subțirică, pe care o ținea galant și protector de umeri. ...Pe care dumneavoastră, într-un mod lipsit de delicatețe, l-ați făcut să plece dintre noi! completă studenta care începuse discuția cu și mai multă îndrăzneală, deși în obraji îi apăruse o ușoară roșeață. Victor sări și el în ajutorul celor de la filologie: Citiți-l mai bine pe Eminescu!... strigă el și vorbele sale fură repetate, ca un slogan, de toți ceilalți. Vigilentul, văzându-se singur în fața studenților, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și batista din buzunar, începu să se șteargă plin de demnitate și de eleganță pe obraji. De ce râzi, Vianule?... se prefăcu nedumerit profesorul Barbilian. Ai uitat că din cauza ta m-am încâlcit atât de tare în mrejele poeziei, că era să ajung din om neom?... Poezie, literatură..., mofturi! Matematica e singura care contează!... Dacă n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]