4,431 matches
-
nici unul dintre ei vorbind așa de mult. De fiecare dată când familiile fetelor din clubul sushi se întâlneau, Danny și Roger se luptau pe jocuri video, bărbații își găseau un televizor și, fericiți, se strângeau în jurul câte unui eveniment sportiv obscur, iar mama lui Danny și prietenele ei uitau că mai existau și alți oameni prin preajma lor. Femeile beau, râdeau și ciripeau ca niște păsărele, una peste alta. Erau frumoase și, în același timp, și puțin înfricoșătoare. Până în clipa asta, Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
leac De dragoste. Aprins în uitare Glasul de frunză, trupul de pai Începe vântul să le frământe. Nu sunt cuvinte. Sunt cuvinte în graiul Murmurelor lin presărate aici, Aproape, acolo, departe... Mă-ntorc la același etern întuneric. Și din glasuri obscure, eu fac o pădure. Dar unde sunt urșii să calce greoi În urma tăcerii ce sapă în noi? Unde e stolul de păsări târzii Aduse de soare și duse întâi? O brumă e argintul și aur e gerul Din mâinile mele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și chiar nu văd ce-ar putea să fie mai rău de atât. Unde mai pui că mă dor toate osele și mă încearcă tot mai des dorul de casă. Vorbele ei mă implorau să o privesc. În lumina aceea obscură vedeam un copil ce voia cu tot dinadinsul să semene a femeie matură. Era fardată, conturul la ochi era trasat cu un creion dermatograf, puteam să ghicesc toată munca în zadar la o coafură distrusă de vânturi și praf, îi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
atît de multă migală. — Hmm. Aruncîndu-mi privirile pe prima pagină a albumului, am Întrebat cu un aer de indiferență: — Cam ce fotografii Îl interesau În ultima vreme ? — Se dădea În vînt după pozele color și tot timpul era În camera obscură pe care a Închiriat-o și unde Își developa singur filmele. Era tare mîndru de cele pe care putea realiza un curcubeu de culori. Curcubee... Se pare că nu știa nimic despre femeile goale și nici nu era Încă momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
folos și de importanța căruia tu nu-ți dai seama. A! Ca să vă spun adevărul... Era tulburat. Ochii i se făcură mici În spatele ochelarilor. Nu am păstrat fotografiile acestea În camera mea. Știți, v-am vorbit ieri despre o cameră obscură Închiriată. Domnul Nemuro avea un dulăpior acolo... era numai al lui. Dacă-i dulăpior, are și cheie, presupun. — Bineînțeles, ca toate dulăpioarele... — Cum l-ai deschis? — Cu șperaclul... știți... cunoștința asta a mea... stăpînul atelierului... — Vrei să spui că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iubesc și le stimez și când nu uit le mai și fut, că te ia mama dracului. Ai înțeles!?” „Am înțeles”, râdeam, îmi plăcea omul. După-masă ne-am și pilit amândoi într-o magazie mică și întunecoasă ca o cameră obscură, unde își ținea el hărțile vechi și uzate. Nu știu dacă ai băut vreodată într-o încăpere unde întunericul e atât de mare încât aproape că nu-l vezi pe cel de lângă tine. Îți spun eu cum e: bei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
n-au acceptat decât pe jumătate că badea Toma ar fi pretinzând cum că „nici în cartea lui Alixandru Machedon nu se scrie“ așa întâmplare ca a lui Culi. Al doilea pasagiu, cu toată osârdia domniilor lor, a rămas până la sfârșit obscur. Era un rând grămădit într-un colț. Îi lipsise acestui rând o silabă, pe care au lipit-o, după ce au aflat-o într-un ostrov: învreme cândiamu rimu erea numeleiana... Domnul de la Sibiu era Ieronim Dragu, vânător tare, decât care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dată am fost tratată cu refuz. În acel moment deja îmi părea rău că începusem, dar făcusem greșeala să mă laud cu asta față de Lauryn, căreia îi plăcuse ideea, așa că am fost obligată să îmi încerc norocul cu bănci din ce în ce mai obscure până când am găsit un agent de bursă într-o bancă semicentrală care a fost de acord să ne întâlnim și asta numai pentru că îi trimisesem Nitei, secretara lui, mii de chestii gratuite, cu promisiunea că va primi mai multe dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
îi dădea senzația de libertate. Iar avusese visul acela, auzise cuvintele care continuau să-i bântuie somnul. Acum însă, când știa care îi era destinul, semnificația visului și a cuvintelor acelora i se părea mai puțin surprinzătoare și mai puțin obscură. Căută amuleta pe care o purta la gât și o strânse în pumn. De când ajunsese la Ludi, mulți încercaseră să-i smulgă de la gât piatra de culoarea apei, dar nimeni nu reușise. Amuleta părea lipită de trupul lui. Privi piatra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chiar de origine divină. În anul 68 d.Hr., dorința înlocuirii lui Nero cu un împărat mai demn a fost întâmpinată cu bucurie de armatele din provincie. Pentru prima oară în istoria Romei, legiunile au aclamat ca imperator un senator obscur, Servius Sulpicius Galba, guvernatorul Hispaniei Tarraconensis. Galba s-a îndreptat spre Roma cu soldații săi și a fost confirmat și de Senat. După ce Nero s-a sinucis, Galba a intrat în Roma. Între 1 ianuarie și ultimele zile din luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un bărbat e: pot să-l bat? Acum trei ani, acum trei luni, acum trei săptămâni aș fi reacționat la cuvintele lui Martin săltându-l în picioare și vârându-i un cap între ochi. Dar cine știe din ce motiv obscur (și cred că până la urmă e ceva legat de numele lui, care seamănă așa de mult cu cel al palidei mele protectoare) am o grijă de-a dreptul stranie față de micul Martin și, într-un fel, mi-ar displăcea teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
crede că pagini din cuprinsul lui rulează încă pe ”piața neagră” a esteticului, unele dintre ele de o valoare incontestabilă. Deși până acum nu s-a găsit nici o referire explicită cu privire la apartenența la vreo școală, se crede că natura ușor obscură a conținutului său ar motiva și titlul. Nu se știe precis dacă autorul a fost unul singur. S-au vehiculat numeroase ipoteze, majoritatea susținând ideea că aceasta ar fi opera unui autor damnat, pe numele lui Aestheticus of Ugliness, notoriu
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
delăsare. Și totuși, viața nu e un tablou pe care să-l poți privi obiectiv; ea are infinite nuanțe în care ei se împotmolesc și se încurcă: le sorb cu sete de bețivani, iar ele degajă un fel de feromon obscur, care le obnubilează simțurile și rațiunea și pe care ei îl numesc simplu Frumos...dar nu realizează că frumusețea se vede doar atunci când ceea ce este considerat urât a fost uitat...abia născută, frumusețea a și îmbătrânit mi se pare c-
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
era deja mort. Și-a ridicat mâna ca să mă oprească să vorbesc. —Dar ai greșit în legătură cu partea asta. Nu ai s-o ghicești în vecii vecilor. Domnul Charles de Groot sau nu „domnul“, mi-ai spus că avea un titlu obscur sau ceva de genul ăsta - ei, în fine, Charles al nostru era dependent de droguri. Ce zici de asta? Destulă heroină pură în sânge încât să omoare un cal. În ciuda tonului vesel, Hawkins se uita intens la mine. Probabil a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mereu atârnat de un înscris oarecare, al unui altuia. Printre alte nenorociri inventate de comunism a fost și teroarea cărților de muncă, ținute sub oboroc de contabili și cadriști de tot felul. Misterioși, cu puteri oculte, conspiratori ai unei ordini obscure, pentru ei insul nu a fost niciodată nimic mai mult decât un paragraf dintr-o lege sau instrucțiune oarecare. Pentru ei viața nu-i decât un șir de cifre, cu partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Julián. În Casa roșie, micul palat apărea asemenea unei vile, mai mare pe dinăuntru decît pe dinafară, care Își schimba Încet forma, creștea În coridoare, galerii și mansarde imposibile, scări nesfîrșite ce nu duceau nicăieri și scotea la lumină Încăperi obscure ce apăreau și dispăreau de noaptea pînă dimineața, Înghițindu-i pe imprudenții ce pătrundeau În ele, pentru ca nimeni să nu-i mai vadă vreodată. Ne-am oprit În fața intrării principale, asigurată cu lanțuri și cu un lacăt de mărimea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că adevărul lui Iisus fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest apostol Pavel, cu de la sine putere sau poate călăuzit de forțele obscure ce-și fac sălaș noaptea În mintea fiecărui om, Își permisese luxul să interpreteze Într-un mod foarte ciudat Învățătura lui Hristos, Îndreptând, astfel, lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți la păsările cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
tristă, dar dinții, oh dinții, rămân după moarte..” De ce mereu Îi reveneau În minte lui Noimann aceste versuri ale unui poet trecut dincolo de Styx, care aveau În ele ceva mortuar? De ce era atras, În ultimul timp, de tot ce era obscur, malefic? De ce Îi răsărea În fața ochilor mereu bărbia, Înconjurată de dinți, a lui Satanovski? Ce legătură avea tartrul cu tartorul? Substanța aceasta nici nu există, o inventase el, făcând jocuri ieftine de cuvinte. Fuga de idei era Însă, și Noimann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
asupra East River, dacă definiția unei „priveliști grozave“ include o macara de construcții, câteva containere de gunoi, un Întreg perete de cărămidă al clădirii vecine și o fâșie de râu, lată de zece centimetri, care devenea vizibilă doar prin mișcări obscure de contorsionism. Toate aceste minunății Îmi aparțineau contra unei chirii lunare comparabile cu aceea a unei case cu patru dormitoare și două băi Într-un oraș mai mic. În timp ce Încă stăteam Într-o poziție imposibilă pe canapea, mi-am analizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu pronunță cuvintele, nu putea, în noaptea aceea de surdină, articula sonor. In mintea ei treceau mai mult gesturi, culori, imagini decât idei. Asupra percepției noaptea lucrează deosebit ca ziua. Mai cu seamă noaptea asta fină, imaterială, nici luminoasă, nici obscură. Gânduri care altădată ar fi fost precise se estompau. Nu era totuși o stare de oboseală care cerea repaos, era o beatitudine ce înlătura sforțarea cugetărei ca prea dură. Impresiile tari, pe care le-ar fi avut despre cele auzite
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
apele atmosferice, auzul vieții îi fusese învăluit și pulsul ei slăbit. I se părea că orașul nu mai e acela la locul cunoscut și că ele nu mai ajung. Totuși se deștepta treptat, și cu toate că orașul era numai un pâlc obscur cu mucuri gălbuie care afumau orizontul, el creștea mereu și legea omului, așezarea lui își reluau însemnătatea covârșitoare. Adineaori, natura domnea prin simpla atitudine a luminei. Luna stăpânea și transforma tot cuprinsul; acum, clădiri, ființe, fapte, de la cele mai mici
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în mine, se vede, amintirea de când tremuram firavă pe plaiurile înghețate ale lumei și Ei au aprins întîiul foc din cremene . . . Vezi, Cetatea vie în jurul nostru cum ne îmbrățișează! Eu port în mine nevoia de a mă adăposti și sentimentul obscur că Ei au zidit Cetățile, cu mintea, cu voința, cu brațul. Forța care mă uimește! ... Și viața, toată viața asta imensă care vibrează în Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să meargă devreme la Rimi. Va întreba pe Lina ce cale luase de atunci până acum ,,drama Castelului" și va căuta să prindă vreo licărire de adevăr asupra luptei care se dă în trupul cărnos al Lenorei de către o conștiință obscură. Vidul mic al după-amiezii va fi astfel împlinit și asemănarea zilei va aduce astfel cu ca pe Hallipi, dacă nu cumva Hal-lipii trimiseseră spre ea acel zvon matinal. Lina nu era acasă și Rim fu mirat că Mini, de la ușă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în fundul farmaciei, Lina hotărâse să învețe medicina printr-una din acele dorințe de a urma și înălța în grad profesia părintească. Fusese, în adevăr, cea mai mare dintre cinci fete - băiatul familiei. Celelalte surori erau pierdute prin Hușii și Vasluii obscuri, la gospodăriile lor modeste. Lina era "perla". Rim punea în cuvântul "perlă" tot disponibilul lui de ironie. Cu lașitate, Mini își lăsa prietena pradă unghiilor lungi și ascuțite, cu adevărat, ale Rimului. Cum oare putea desena așa de fin cu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
că face parte dintr-un numerar mai însemnat chiar de n-ar fi încă însumat. întotdeauna Mini crezuse că aparține unui popor mare. Totuși, la gândul că Lina, Lenora, Lică, atâția alții, mulți, reți veneau de-acolo, de prin cuiburi obscure, în Cetatea ei vie, că ei îi compuneau existența, iar Cetatea, cea făcută de ei, îi prefăcea, Mini rămânea mirată, cu fila neîntoarsă la cartea basmelor de ieri. - Da! Lenora vine la noi cu precădere și fără să mă măgulesc
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]