2,513 matches
-
pe care le adresau firii omenești, virtuțile practicate de ei? Cu siguranță, o necesitate esențială a omului este virtutea; căci fără demnitate morală omul nu are nici o valoare în propriii săi ochi; și cine este fără valoare în propriii săi ochi nu este fericit. Iar Apostolii s-au arătat înaintea ochilor celor corupți, înfățișîndu-le toate acele virtuți pe care ei înșiși le-au văzut la Învățătorul lor divin pe care l-au urmat. Unde putea conduce acest lucru? Nevoia naturală de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
tînărului preot nici rădăcină, nici unitate, nu a pătruns deloc în sufletul său; căci acesta era lipsit de simțirea științei, lipsit de adevărata rațiune a acesteia; iar abilitatea tînărului preot consta în memoria sa, care îl făcea în propriii săi ochi să se considere mai potrivit pentru a da învățătură altora decît un om cu adevărat învățat. Dar oare de oameni care să memoreze lucruri este nevoie? Se vor bucura aceștia de reușită înaintea elevilor? Căci studenții acestora, inutil s-o
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-mi facă o percheziție corporală agresivă, Înainte de a se pune pe dezmembrat tot Renault-ul pînă avea să-l lase Înșirat pe marginea drumului ca pe un set de prezentare. Dar el Își pierduse interesul față de mine cînd observase cu celălalt ochi un autobuz plin cu lucrători nomazi marocani care veniseră cu feribotul de la Tanger. Abandonînd percheziționarea camionetei și a Încărcăturii sale de păpuși, Înaintă către arabii nepăsători cu tot aerul amenințător și demn al lui Rodrigo Diaz(##notă Celebru comandant militar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o filmez. Se animase tot țărmul. Oamenii erau de-a dreptul excitați sexual, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Că inclusiv cicatricea lui adâncă de pe obrazul drept pare a fi un magnet irezistibil. Ba chiar și mersul lui cumpătat și cu călcătură apăsată, care se impregna orgolios în nisip, le capta atenția. însă el, în mod bizar, nu avea ochi pentru ele. Dimpotrivă, se simțea solidar cu marea. Se simțea și el cântărit și dezbrăcat de privirile nude ale fetelor de pe plajă, atins și chiar bruscat de schimburile lor insolente de replici, toate la fel de nude. Se străduise, însă, să reziste
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu cât se apropia de malul galben al terasei de desprindere, din marginea Baisei și în care căruțele de odinioară tăiaseră defileu către fumuriul zărilor. Păun ținea, totdeauna, își aminti el, un pepene mare, cel mai mare din câți erau ochiți de copiii-hoți, prin gardul amarnic de spini, care împrejmuia bostănăria. Chiaburul ascundea acest pepene și nimănui nu-i dădea să guste din el. Îl bagă în pântecele femeii", clevetiseră, mai demult, limbi veninoase. Că Iustiniana, răposata nevastă a lui Petrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Baisei. Nicanor tresări de împărăteștile arcuiri ale Pepenoaicei. Feri în lături curpenii și rostogoli, mai încolo, pe ceilalți pepeni, mari cât căldările de la stână, dar părând niște stârpituri, pe lângă făloșenia Pepenoaicei. Apoi, bătu, adânc, în pământ, priponul de la lanțul câinelui, ochind ca nemaivăzutul juvaer al grădinilor și bostănăriilor din Goldana să rămână în cercul ce putea fi patrulat de către câinele din legătoare. Bătu și pe Stalin, cu ciubota de cauciuc în coaste și cu o vargă desfrunzită peste spinarea descărnată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mal. O lacrimă născu sub geană și rezistența lui Nicanor, armată pe filigranul proiecției inițiale, plesni, la presiunea celorlalți și a propriei curiozități. Puse mâna pe aceeași baionetă, făcută din oțel iute, ocupând locul de frunte în hărmălaia al cărei ochi colectiv devora, aprioric, optimul comestibil și urmat de mulțimea, plină de curiozitate, care îl lua înainte, ca apa catastrofalelor inundații de primăvară ale Gegiei, refăcu același traseu, ca și atunci când mersese, cu bătrânul Stalin, de lanț, la Baisa. Împreună cu purtători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aceasta, suspină el, se vede cum arăta copila noastră cea mai mare, care s-a prăpădit, într-o amară primăvară. A scuturat din cap și întorcându-se la masă, cu mersul lui de estropiat, completă vinul din pahare, umplându-le ochi: La voia dumneavoastră! le ură el, înălțând cupa cu vin profiriu. Koșon și Iovu căscau în răstimpuri, trăgând a somn... ...A doua zi-dimineața, o ciocănitoare harnică renunțase demult să mai toace, în felul ei, pe la toate ferestrele copacilor cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pahare de Label five: câte un pahar de fiecare. Nu știu sigur de unde-s de loc, dar știu că sunt moldovean, zise omul cu ochii triști. Mai știu că toată viața am fost izolat și pribeag și că am făcut ochi într-un sat din mândra noastră Românie. Satul se cheamă Pleșa, Pleașa sau Pleșești! Părinții, români-sadea, români până în vârful unghiilor, români de-ai lui Ștefan cel Mare și Sfânt, erau, însă, de dincolo de Prut, din Moldova ailaltă, adică din teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Exact în clipa saltului, prăbușirea bruscă a unui acoperiș de țiglă pe partea cealaltă a străzii, face pe amândoi să tresară. Neamțul întoarce capul și în clipa înfiorător de lungă înainte să cadă sub greutatea trupului vânjos, întrezărește privirea unor ochi speriați dar feroci deopotrivă. Lipiți unul de celălalt cei doi luptă cu înverșunare, pe viață și pe moarte. Nu se aud decât mârâieli și icnete înăbușite. Disperat, germanul încearcă să îndepărteze mâna ucigașă a adversarului său. Nu reușește. Vârful baionetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de refacere, înseamnă amăgire și îngrijorarea sapă crevase adânci pe fața lui. Epuizarea te poate face să pierzi din vedere detalii importante, să comiți greșeli plătite aici cu vieți omenești. Ce se va întâmpla atunci? Cum își va privi în ochi subordonații, în cazul că va mai fi în viață? În acel moment ușa se deschide, odată cu vântul și aerul rece de afară pătrunde caporalul Niky Dobriceanu. Zgribulit de frig, își suflă în mâini, apoi scutură zăpada de pe manta cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este trecută neglijent peste bărbie. Nu are de unde să bănuiască că ochi încordați îi urmăresc cu sufletul la gură din spatele brazilor. Soldații dispar, dar cei doi, culcați în zăpadă, continuă să rămână nemișcați, topiți pur și simplu în peisaj. Trec câteva minute interminabile până când Marius se ridică și urmat de Romulus traversează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
limbi lungi de flăcări se înalță către cer. Exploziile rup bucăți mari din ziduri, ca și cum ar fi din carton. Ferestrele sunt sparte și ușile smulse din balamale. Trasoarele desenează dungi luminoase care străpung trupurile nenorociților aflați în calea lor. Carol ochește atent cu zebeul, sus. O singură împușcătură și un corp izbește pământul. Sărind peste dărâmături, o parte din soldați, sub conducerea lui Mâțu, intră înăuntru. Din capul scărilor și de la etaj sunt întâmpinați cu o grindină de foc și oțel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
continuă să înainteze în ciuda rafalelor concentrate, sărind peste cei căzuți la pământ. De pe clădire, mitralierele seceră fără încetare. În fața ripostei furibunde, elanul atacatorilor pare să șovăie. Trântiți la pământ, continuă să tragă dar împușcăturile lor nu au nici un efect. Carol ochește, trage, se ferește. Cei atinși de gloanțele lui se zvârcolesc ca să încremenească apoi acolo unde moartea îi găsise. În bătaia automatului lui Marius intră un grup de soldați germani care transportă o mitralieră. Apasă pe trăgaci. Doi cad, dar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
petrecut pe-o faleza abruptă, unde a ajuns "vânându-l" pe hoț. La somația de a-i restitui cărțile, acesta a început să urle: "Fire-ai al dracului cu cărțile tale!" - și le-a aruncat în apa adâncă. "Avea în ochi acea lucire feroce, orgasmatică, a cuiva care trăia punctul de maximă tensiune al propriului film. Îmi închipui că se simțea ca și când ar fi eliberat cărțile dintr-un prizonierat", notează Paul Constant. Nu cred că există printre cunoscuții mei vreunul care
Ce cărți ați furat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8670_a_9995]
-
manifestările au cuprins și ceremonia acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universității de Vest din Timișoara domnilor prof. univ. dr. Alexandru Vulpe, membru corespondent al Academiei Române, și prof. univ. dr. Mihai Bărbulescu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Lucian Ronkov ochi și... urechi l Potrivit declarației făcute de ministrul delegat pentru lucrări publice și amenajarea teritoriului, Laszlo Borbely, M.T.C.T. dorește să interzică, pe o perioadă de cinci ani, vânzarea caselor construite pentru persoanele ale căror locuințe au fost afectate de inundațiile
Agenda2006-12-06-1-general7 () [Corola-journal/Journalistic/284881_a_286210]
-
virtuți pomenite mai sus. Tot ce iese din gura lui trebuie să respire milă, bună-credință, umanitate, onestitate, evlavie. Nimic însă nu e mai necesar decât aparența acestor virtuți. Căci oamenii judecă mai mult după ochi decât după bunul-simț. Toți au ochi deschiși, puțini dreaptă judecată. Toți văd ceea ce pai a fi, puțini oblicesc cum ești. Mulțimea e totdeauna cu aparențele și cu succesul. Toată lumea e plină de plebe, iar cei puțini, cari sânt mai cu minți, nu ajung să vorbească și
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
frumoasă, ea, lovită ca o găină de dragostea strălucitului medicinist, mă uitase absolut, ca și când nici n-aș fi existat, un zero, deși știa că zero nu eram; dar iubirea înstrăinează cumplit, ne aruncă parcă într-o altă planetă și facem ochi uluiți când dăm de cineva cu care ne-am culcat în pat, de a cărui gură am lipit-o pe-a noastră. Cu astfel de ochi uluiți mă întîmpină Căprioara în toamnă când o căutai la facultate și ne întîlnirăm
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pândă, dar vânătorii mei nu se apropiau și nici nu știam cine sânt și nici nu mă simțeam atins de moarte. În minele de plumb de la Baia-Sprie omorâsem pe unul, fiindcă îl văzusem la față, îi suportasem ura, ne priviserăm ochi în ochi și gândul uciderii se născuse în mine cu o forță copleșitoare; când se împlinise, nicicând nu simțisem un sentiment atât de puternic de libertate, deși știam bine că eram închis într-un lagăr și silit să cobor în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
e aceea a celor care se simt tot timpul muritori, și nu uită de acest lucru nici când mănâncă, nici când beau, nici când petrec și nici când țin în brațe femeia iubită; contemplă ochii ei minunați și gîndesc: acești ochi într-o zi se vor închide pentru totdeauna. Nu mai scriam nimic, citeam foarte puțin și, fără să am silă de cuvântul scris, dorința comunicării cu cel care îmi vorbea prin aceste semne ale cărților se evapora parcă într-o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
vedeam bine, mă citea cu pasiune... Și dacă, după ultimele rânduri, din pasiunea ei ar rămâne ceva? Hm! O să vedem! Ar fi într-adevăr o catastrofă să nu-i rămână chiar nimic... Interesant totuși! Ar fi de descoperit cu ce ochi m-ar vedea după. Ce-ar mai simți îndată ce această excursie în ființa mea ascunsă s-ar termina. Așa deci eram eu? Era o surpriză? Și de ce natură? Poate că, îmi spusei, cu un întîrziat scepticism, n-ar fi trebuit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mănuși în enormele lui labe, care contrastau violent cu chipul, care, deși era tot mare, era însă bine tăiat, cu trăsături fine, șlefuite parcă de o daltă grijulie, ca să-i dea o expresie vie de tinerețe și candoare. Parcă avea ochi de fată, mari și migdalați, de un albastru spălăcit, care se întindeau spre niște tâmple blonde asemeni acelor eroi îndrăzneli de bandes-dessinées. "Mergem!", zise Suzy brusc, deși abia acum se vedea cât era de obosită. Nu era palidă, ci mohorâtă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i ceară explicații complementare. Și Hicks nu ar fi putut fi mai răbdător: rezumă în două minute un curs complet de mânuire a armelor. Infanteristul stătea lângă ea și-i modifica poziția brațelor, explicându-i în același timp cum să ochească. Le venea greu să ignore caracterul intim al posturii lor. Căldura umană nu prea era prezentă prin colonia devastată și era primul contact fizic. Hicks detalia folosirea vibratorului cu glas potolit, flegmatic, iar Ripley nu ar fi crezut că atingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
înfășoare coada puternică în jurul gâtului ei și se apropia de față. Degetele lui Hicks se încleștară pe picioarele acestuia și trase. Eforturile lui, laolaltă cu cele ale lui Ripley, obligară creatura să se desprindă. Hudson sosi și el și îi ochi pe Ripley și pe caporal și apoi o zări pe Newt încovoiată pe pupitru. O dădu la o parte pe fetița care se rostogoli pe sol. Simultan, ridică arma și trase în cel de-al doilea parazit. Acesta nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]