2,363 matches
-
culeg cu răbdare și le folosesc pentru tămăduirea unor „vătămă turi” mai ales a celor provocate de lăcomia, de abuzul de mâncări grase și greu digerabile. În sat, și în fața caselor, și în fundul grădinii, din spatele casei, ca și în „capul ogorului”, din afara satului, localnicii au plantat salcâmi. Deși salcâmul are țepi răutăcioși, deși lemnul lui e mai totdeauna strâmb și cioturos, el este plantat pentru că „se prinde” foarte ușor, rezistă la secetă, crește repede, iar lemnul său chiar și „verde” arde
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
anexă și în satul Râmnicelu. în aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmniceluă se creșteau cai de rasă pur sânge arab. în cadrul acestor ferme, drumurile erau străjuite de plopi „tremurători” foarte înalți. Ambele stații aveau plantații
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
printre care s-au aflat și părinț ii mei. „Ciupercărenii” ca și „domnițenii” au fost împroprietăriți pe moșia prințului Șuțu, pe malul drept al râului Buzău. Cum satele Boarca și Domnița erau situate pe malul stâng al râului, drumul spre ogoarele oamenilor trecea prin apa râului Buzău, pentru că nu exista nici un pod. Satele Boarca și Domnița aparțineau de județul Râmicul Sărat iar pământul dat oamenilor se afla în județul Brăila. Când apele râului nu erau umflate se trecea prin apă, dar
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
timp. Când era vremea aratului, râul se umfla și nu se mai putea trece prin apă. Tata zicea că „la transportatul recoltei acasă munca se tripla iar risipa era, de multe ori, mai mare decât jumătate din recolta adunată de pe ogor”. Trebuie spus că părinții mei au obținut de la părinții lor, prin căsătorie, trei pogoane de pământ arabil pe malul stâng al râului Buzău, dar prin împroprietărirea de după război, au primit nouă hectare pe malul drept al râului care nu avea
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Buzău, dar prin împroprietărirea de după război, au primit nouă hectare pe malul drept al râului care nu avea nici un pod, trecerea la pământul dat prin împroprietă rire fiind o grea problemă pentru exploatarea lui. Pe malul drept al râului, aproape de ogoarele date, era planificat și un sat pentru cei care 20 fuseseră împroprietăriți, dar pînă în anul 1928 nu se mutase acolo decât doi gospodari săraci. Părinții mei au întemeiat a treia gospodărie personală în perimetrul destinat noului sat. Era o
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Mihaica Picoș, o tânără văduvă din Corbeni, mama mea. Ca prim născut mi s-a dat numele fiicei repauzate dramaticVictor ia. Tata ținea foarte mult să fie bogat, să aibă gospodărie mare și organizată „ca la nemți”. Se străduia ca ogorul lui să fie bine muncit, ca vitele lui să fie grase și frumoase. Avea o mare pasiune pentru caii frumoși. Mai întâi a cumpărat doi cai negri pletoși, cu coama foarte bogată. Caii erau tineri, ne puși la ham. Iarna
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în veci. Autorul CLOPOTAR VREMELNIC Sunt clopotar vremelnic, corabie în ceață, Să nu-mi rostesc cuvântul mișei m-au surghiunit Din trupu-mi rupeau carnea, din oase și din viață Jivine hrăpărețe, setoase de argint. Am clopotat deuna, prin crânguri și ogoare Ca șoimii să m-audă plătit-am cu amar Cu grele munci și cazne, cu veacuri fără șoave Țărâna înroșit-am cu a sângelui pojar. Ca un luntraș pe ape, descopeream catarguri Lumini tulburătoare, a sfinților martiri Cu oase fărămate
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari, slugi, bufoni, plebe plină de moravuri și perverși, se joacă de-a
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
asemenea, deprinderi diferite. Mama învățase să iubească „lucrurile bine făcute și frumoase”. Ea n-a fost niciodată, cum inexact am menționat în diverse „fișe de cadre”, o „casnică”. Teritoriul ei era cu mult mai întins: grădina, ograda, standola, grajdul, poiata, ogoarele etc. Toate muncile sale erau subordonate aceluiași criteriu: frumosul. Văruia frumos, prășea frumos, plivea frumos, mătura frumos, spăla frumos, cocea frumos; îi plăcea să aibă straturi frumoase, iarbă frumoasă, grîu frumos, păpușoi frumoși, vacă frumoasă ș.a.m.d. Cînd s-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de mine, dimineață pe la nouă. Nu scrisesem un rînd, deși îmi trecuseră prin cap mai multe gînduri și imagini bune de a fi notate. Scriitorul profesionist e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul și spălatul, după asta îmi îngrijesc un pic și sufletul, nu iau
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Marința știe o sumă de lucruri din timpul foametei pe care eu nu le știu. Că mîncarea de bază era loboda sălbatică, fără nimic altceva, numai cu cir (terci), și că odată terminată cea de pe lîngă case, trebuia căutată pe ogoare. Pentru apă trebuia să te scoli devreme, să fii printre primii la fîntînă. Vitele erau adăpate din albia Sucevii. Într-unul din drumurile făcute cu „trenul foamei”, tata l-a luat și pe Leon (fratele lui V.), care avea 16
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de După Grădini. De-acolo am privit spre Oadeci și am remarcat cît de convulsionat e pămîntul satului meu: mereu dealuri și văi. Trei dintre laturi au însă o tendință ascendentă, închid ca niște paranteze rotunde, ocrotitor, zările. Mergînd pe marginea ogoarelor, am încercat să spun denumirile unor buruieni. Cam la vreo zece nu l-am știut, dovadă de cît subțire e cultura mea de țăran. * Am notat mai sus că reminiscențele țărănești sînt slabe în mintea și în simțurile mele. Afirmația
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lipsesc oamenii cu „vorba grea”, cu „degetul de lumină”. De aceea, publicul nu sesizează întotdeauna diferența de grad (al talentului) între, să zic, Nicolae Manolescu și un Victor Atanasiu sau un alt tenorino. Care sînt cauzele? Una e aglomerația de pe „ogorul criticii”: cam mulți inși fără patos și fără etos, în textele cărora nu găsești o singură frază cu timbru critic. Lucru știut: metodele, procedeele, gesticulația pot fi împrumutate, mimate. De aci impresia nedreaptă de epigonism, de uniformitate. O altă cauză
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
i-a dat Melixinei vasul cu apă descîntată să-l vadă pe Vasile, aceasta a avut surpriza de a-l vedea pe Ioan Cimpoeș, om căsătorit, cu trei fete (Maria, Minodora, mama noastră, și Aneta), țăran cuprins (avea prăvălie, moară, ogoare în mai multe locuri din țarină) și ajutor de primar. Nu i-a venit să creadă și a plecat acasă profund dezamăgită. Iată continuarea întîmplării. Subit, nevasta lui Ioan Cimpoeș, Zamfira, femeie viguroasă, robace, cade bolnavă. În lipsa unui medic comunal
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel mai grav, fără nicio documentație de orientare, fără bani Bruma mea de cunoștințe în materie de geografie mi-a folosit totuși. Sprijinit doar de voință și speranță, am străbătut pe jos peste 700 de km prin păduri, câmpii sau ogoare, prin arșiță, vânt sau ploaie, fără hrană în afară de ce, prin dărnicia naturii, găseam ici și colo. Cu toate greutățile întâmpinate, în ultima zi a lunii iulie am ajuns în Austria, unde m-am predat poliției. Aveam să constat ceva uluitor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în arendă de la o putere străină se tem, le este frică. De aceea sunt tot mai brutali și mai perverși. Dacă-și vor pierde gradele, ce vor fi? Ce vor face? Existența cinstită se obține prin muncă în fabrică, pe ogoare, în laboratoare, în spitale, la mesele de lucru ale adevăraților scriitori și poeți, pe planșetele inginerești și la birourile economiștilor, în stare oricând să facă calcule exacte pentru prosperitatea unei țări bogate aduse însă în sapă de lemn de primul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
se prăvălea spre satul Daia, cuibărit în valea strâmtă și strâns între două dealuri. La dreapta, spre sud, se întindea Valea Hârtibaciului cu apa ei sărăcăcioasă ș veșnic tulbure, care se strecoară discretă printre sălcii și răchiți, în jur sunt ogoare îmbelșugate și pline de rod. Satul Cornățel se vede în jocul căldurii de amiază cu casele lui apropiate și lipsite de umbra pomilor. În locul unde e așezat Cornățelul, Hârtibaciul formează o vatră frumoasă, dându-i satului un aer de comoditate
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
oricând lupta anti comunistă, când construcția artificială a comunismului începuse să se clatine din interior, sub greutatea propriilor sale păcate și când diseminarea în masa oamenilor tineri din țară și străinătate, a absurdității și criminalității acestui regim, era asemeni unui ogor de semințe, care germinau crescând spre viitor, în mod exponențial, către un deznodământ previzibil. Pentru a lămuri încă un aspect posibil al morții lui Nicolae Petrașcu vom face apel la studiul lui W. J. Fremouw, Maria de Perezel și Ellis
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
legionar de ordine și disciplină voluntară. Nicolae Petrașcu face parte din elita care a răspândit credința legionară și care a stat mereu cu fața la dușman. Ca intelectual și la început de drum, el a înțeles cel mai bine cum trebuie prelucrat ogorul sufletesc al neamului și a hotărât să fie un desțelenitor, știind că de el este absolută nevoie în provincie, acolo unde s-a și stabilit. A fost convins că în provincie pulsează în mod autentic sufletul plin de speranțe al
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Conta»”. Comitetul de conducere este alcătuit din Olimpiu Constantinescu, George Uță, Teodor Nicolaescu. De la numărul 1/1928 publicația consemnează președinția de onoare a lui Ștefan Berechet, profesor universitar. G.n. își propune „să arunce sămânța de cultură și educație națională în ogorul neamului nostru”. Rubrici: „Cronica”, „Redacționale”, „Presa românească”, „Cugetătorii noștri”, „Recenzii”, „Cronica teatrală”, „Însemnări”, „Bibliografii”, „Tribuna scriitorilor noștri”. Sunt găzduite versuri de Ludovic Dauș, Nuși Tulliu, George Murnu, I. Găvănescul, Octavian Goga (Vorbeau azi-noapte două ape), Cincinat Pavelescu (Cântă greierul), Cezar
GANDUL NEAMULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287148_a_288477]
-
1940). Volumele pe care le va publica începând din 1960, când îi apar versurile din placheta De-o vârstă cu țara, evocă liric, în tonalitate convențională, grandilocventă și cu risipă de metafore, cu prețiozități naive chiar, de vreme ce se vor ermetice, ogorul, șantierul, munca etc., experiențe sufletești, erotice și încearcă un fel de panoramare a timpului în univers ori, mai cuminte, a trecerii istorice. Păcatul fluviului (I, 1975) este un roman autobiografic cu ecouri din Panait Istrati și Maxim Gorki. Personajul principal
GORUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287320_a_288649]
-
care cunoaște rânduiala lucrurilor, ca în Agonia timpului: „Bătrân, / abia își trage suflarea, / opaițul pâlpâie, / se stinge lumânarea. // Sfârșitul afurisit / vine nedorit./ Toate stau la locul lor,/ numai un cocor / se reazimă pe un picior. Casa e casă / împrejmuită / de ogor. / Pe blidarul din tindă / se uită în oglindă / rotunjitul ulcior. / Toate stau la locul lor.// Morții în pământ / gândul în cuvânt. // Strânsă într-o silabă / bocește o babă. Țipă o cucuvaie / lae, lae, lae.” Cele trei plachete de versuri apărute
IENCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287504_a_288833]
-
1931-1934), al cărei director a fost. Apare cu versuri în „Astra Maramureșului”, „Brașovul literar și artistic”, „Crainicul”, „Condeiul”, „Convorbiri literare”, „Cosinzeana”, „Gând și slovă oltenească”, „Gazeta de Transilvania”, „Herald”, „Hyperion”, „Izvod”, „Luceafărul literar și critic”, „Luceafărul”, „Munca literară și artistică”, „Ogorul”, „Porunca vremii”, „Ramuri”, „Ritmuri”, „Răsăritul” (Chișinău), „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Raza literară”, „Sfarmă-Piatră”, „Secolul”, „Tribuna tineretului”, „Universul”, „Universul literar”. Scoate volumele Simfonii de seară (1926), Calea sângelui. 1916-1917 (1929), Acorduri (1930), Draperii negre (1932), Caietul cu simfonii (1935), Cântece
CAZACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
da ispravnicilor ca să vadă de s-au făcut arături și semănături în destul de multe.. Din cele citite se vede că pe atunci, Domnitorul nu numai că se ocupa de agricultură dar lua și măsuri împotriva celor care nu-și îngrijeau ogoarele. Mai apoi, în 1818, alt domnitor A.Calimach, dădea ordin și cu privire la recrutarea zapciilor: „Zapcii ce se rânduiesc pre la ocoale spre împlinirea birului și săvârșirea rânduielilor și havalelor să fie din mazili, ruptași sau alte trepte ale ținutului, iar
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Se-ntinde o câmpie mănoasă, răzășească, Pe care o pândește avarul domnitor Cu poftă nesățioasă, cu ochi adunător. El vrea ca să-și cârpească hlamida aurită Cu zdreanța sărăcimei de veacuri moștenită; Dar nu vrea răzășimea să-i vândă - al său ogor, Căci e legat prin sânge pământul de popor". Romanul „Ciocoii vechi și noi" de N. Filimon în care gloatele țărănești fac demonstrație „justițiarului" Dinu Păturică, cunoscutul poem „Noi vrem pământ" publicat de George Coșcuc cu doar 13 ani înaintea răscoalelor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]