2,453 matches
-
de frică, fug în grădină. În noaptea aceea am dormit în fânul din podul grajdului. La alte câteva zile, după întâmplarea cu huța-huța, trec gârla pe puntea care exista și intru în curte la sora mea Catrina. O găsesc în ogradă spălând rufele celor șapte copii. Soțul ei nu venise de la mină. Pe prispa casei, aflată în aceeași ogradă, se odihnea bătrânul Toader Chivan, socrul lui soră-mea. Urc treptele casei, dau „Bună ziua” și intru în vorbă cu moșul-meu. De când
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
zile, după întâmplarea cu huța-huța, trec gârla pe puntea care exista și intru în curte la sora mea Catrina. O găsesc în ogradă spălând rufele celor șapte copii. Soțul ei nu venise de la mină. Pe prispa casei, aflată în aceeași ogradă, se odihnea bătrânul Toader Chivan, socrul lui soră-mea. Urc treptele casei, dau „Bună ziua” și intru în vorbă cu moșul-meu. De când ieșise la pensie ducea viață de vânător. Am să-ți povestesc ultima mea întâmplare care m a lecuit
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
erau. Când am ajuns acasă i-am povestit babei întâmplarea trăită. De atunci m-am hotărât să nu mai merg noaptea în pădure. Și n-am mai mers! La aer și la gura sobei Cobor treptele casei bătrânești și în ogradă dau cu ochii de cumnatul, soțul Catrinei, a surorii mele. Abia intrase în ogradă. Era frânt de obosit. De la cumnatul meu Gheorghe, miner la mina Leurda și apoi funcționar la biroul de contabil itate, care se găsea tot acolo în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
am hotărât să nu mai merg noaptea în pădure. Și n-am mai mers! La aer și la gura sobei Cobor treptele casei bătrânești și în ogradă dau cu ochii de cumnatul, soțul Catrinei, a surorii mele. Abia intrase în ogradă. Era frânt de obosit. De la cumnatul meu Gheorghe, miner la mina Leurda și apoi funcționar la biroul de contabil itate, care se găsea tot acolo în curtea minei, am aflat, chiar atunci, lucruri interesante despre descoperirea stratului de cărbune în
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Comănești - și din cauza fetelor, se încingeau la discuții, unii ajungeau până să se lovească. Spre Moscova Țara era în război. Armata română și cea germană înainta vertiginos spre răsărit, spre Moscova. într-o zi mama, ca de obicei, trebăluia prin ogradă iar eu tăiam niște lemne. Deodată, am auzit zgomote. Către poartă bătea tare Sârbu, se repezea ca un leu, fără a ține seamă căăl stăpânea lanțul...ne-am apropiat împreună de poartă, am deschis și doi indivizi care s-au
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
a împăcat cu mama asupra prețului și imediat și-a adus valiza. A ocupat camera rămasă liberă de la cei plecați către răsărit... La alte câteva zile, într-o după amiază călduroasă, după ce sosise de la serviciu, în grădina casei, despărțită de ogradă printr-un gărduleț, care pleca de la stâlpul porții și ducea până la prispa casei, pe o bancă pe care o aveam, am rămas multă vreme la vorbă cu chiriașul. Am discutat de toate, despre viața noastră și cum războiul începuse și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pentru un oarecare, dintre noi, obișnuiții locului. Nu comenta! Hai, mai repede, N-avem timp de pierdut!, ne-a închis gura civilul. Cu permisiunea lor, a autorităților, mama a stă pânit câinele, a încuiat ușile la casă și la poarta ogrăzii și, sub escorta soldatului care nici o clipă nu ne-a pierdut din ochi, ne-am oprit la postul de jandarmi de la Comănești unde șef de post era plutonierul major Patriche , cunoscut nouă din întâmplările anterioare, bun prieten cu șeful oficiului
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
pomi erau căzute pe jos, fie din cauza adierii vântului, fie din motivul că era secetă. Mă uit în grajd - vaca nu, vițelul nici el, în coteț porcul lipsea, în coteneața păsărilor doar cele trei găin i dădeau să iasă în ogradă, ca să se hrănească. m-am îndreptat spre șopronul unde țineam lemnele de foc. Ca să mi domolesc nervii, să mă temperez deci, am pus mâna pe top or și am început să sparg câțiva butuci, lemne de foc pe ntru mama
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
ci și în gura copiilor. ne-am trezit și noi în curte cu trei soldați. Mama, înspăimântată și ea ca toată populația satelor, și nu numai a lor, le-a ieșit în întâmpinare, cu gândul să i scoată afară din ogradă și să încuie porțile, mai ales că, nu știu de ce, Sârbu se și refugiase la un loc mai ferit. Nu a ap ucat să se apropie de ei că a și auzit pe unul, strigându-i: „ vino, hazaică, dă-ne
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
tatei, din cei șapte frați rămași în viață, Petrea Despa care neavând copii a înfiat unul, pe nume Simion. După război, în una din zile, când valea Trotușului era încălzită de soarele primăverii, sora mea Ilea na, tocmai ieșise din ogradă și cobora râpa să treacă gârla s ă ajungă la vecinul Furnică, să împrumute niște făină de grâu, pentru că se apropia paștele. Când cobora, iată se întâlnește cu Simion, copilul înfiat de unchiul. Avea vreo zece ani, dar era mereu
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
mă obișnuisem să nu mai pun întrebări. Dacă Sandan voia s-o ia la stînga, era dreptul lui. În întinderea aceea nesfîrșită, el hotăra, el era stăpînul absolut al mașinii și, implicit, al nostru. Cunoștea Mongolia ca pe propria lui ogradă, dacă Mongolul ar putea avea o ogradă. În locul ei, avea deșertul fie el Gobi sau Karakorum avea munții fie ei Hentei sau Altai avea SPAȚIUL pe care-l cunoștea și-n care se orienta, pe cal, pe cămilă sau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Dacă Sandan voia s-o ia la stînga, era dreptul lui. În întinderea aceea nesfîrșită, el hotăra, el era stăpînul absolut al mașinii și, implicit, al nostru. Cunoștea Mongolia ca pe propria lui ogradă, dacă Mongolul ar putea avea o ogradă. În locul ei, avea deșertul fie el Gobi sau Karakorum avea munții fie ei Hentei sau Altai avea SPAȚIUL pe care-l cunoștea și-n care se orienta, pe cal, pe cămilă sau în mașină, fără greșeală, fără dificultăți, fără teamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sat, numai eu nu aveam săniuță pentru locuri așa de bune de săniuș, pe a mea o lăsasem la Huși la casa bunicilor. Într-o sâmbătă seara, pe la ora patru, după ce ies de la școală arunc peste gard la noi în ogradă "tocul" cu cărți și apuc drumul spre Huși, 5-6 kilometri la dus, tot pe atâta la întors, iarna înserarea vine repede și când am ajuns la casa bunicilor, lângă biserica Sf. Dumitru, tot târgul dormea; la bunici, întuneric; îmi era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
lângă morile de vânt, m-am așezat pe săniuță și a mea era lumea, m-am oprit tocmai în mijlocul satului. La noi acasă era lumină la amândouă odăile, eu, oleacă îngrijat de ce va urma, am deschis poarta tăbârcind săniuța în ogradă, cred că se apropia miezul nopții și când ai mei m-au văzut intrând pe ușă, au rămas încremeniți locului. Bunica Cristina a început să plângă. Bunica era la noi. În casă era cald și mirosea a gutui și scorțișoară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îmbrăcat, era copilul unui inginer de la atelierele unde lucra tata. Stătea în bancă undeva pe aproape de mine și-l chema Chinescu. Nu știu de ce tot vroia să mi se apropie și într-o zi, mergând spre casă, mă duse în ograda lui, încuie poarta, strigă pe mamă-sa și amândoi se reped cu unghiile și cu pumnii pe mine. Luasem de multe ori note mai bune decât el și așa ceva nu putea să suporte. Nu se putea răcori decât bătându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
-mi astâmpăr stea și lui Iosif venindu-i bine mi-a ars, cu toată puterea, o palmă peste urechea de jos că am căzut leșinat. Prietenul Iosif era bolnav de nervi! Din ziua aceea și până ne-am mutat din ograda aceea nu l-am mai văzut pe Iosif. Parcă intrase în pământ. L-a căutat și Lucică, dar nu l-a găsit. Mă duceam și mă întorceam de la Gimnaziu cu Lucică, el de multe ori mă apăra de cei care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru un timp, la el; însă, văzându-mă cum sunt, m-a dat afară, reproșându-mi că am "apucături de artist". Mai pe urmă am nimerit la un bun meșter de icoane, Nicolae Dumitriu, om gospodar cu casă nouă și ogradă mare, în mahalaua de lângă Mitropolie. În sfârșit acum eram mulțumit, aici se putea învăța ceva, dar meșterul nu era grăbit cum eram eu. A luat-o de la cele simple, de la vopsitorie și printre altele, doar eram ucenic, cât a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
putea învăța ceva, dar meșterul nu era grăbit cum eram eu. A luat-o de la cele simple, de la vopsitorie și printre altele, doar eram ucenic, cât a fost vara de lungă, a trebuit să vopsesc gardul nou ce-i împrejmuia ograda mare. Atâta am vopsit până ce mi s-au rănit cele trei degete de la mâna dreaptă. Toamna, am lăsat gardul lui "cuconu Nicu" și am găsit un decorator la Teatrul Național, Nicolae Alexandrescu zis Nicola, fost actor, cu meseria de scenograf
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
să se înece în fânul proaspăt cosit. Acolo sforăie mulțumit, iar o oră de somn i se pare o veșnicie. Cosașii mai dau pe gât câteva duște de țuică, își pun coasele pe umăr și se îndreaptă de-a lungul ogrăzii către umbră unui dud. Acolo își împart între ei câștigul zilei și acolo rostesc un “Sară bună!”, plecând fiecare pe la casele lor. Moș Gheorghe matură cu grijă căruță de fan, pregătind-o pentru ziua următoare. Sub scândura de pe care își
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Se sfătuiesc amândoi ce să semene la anul pe pământul de colo, de dincolo, de pe deal, din vale, de pe șes, apoi pe cele din jurul casei. Vorbesc o limba plină de regionalisme, condensata fonetic, amestecata parcă cu peisajul specific, în tonul ogrăzii mari și a șoproanelor largi. Peste sunetul vocilor, se suprapune adesea vocea unui nepot venit să-și întâmpine drăgăstos bunicul. El se ridică în capul oaselor, să-l simtă duios. Bunica pregătește grăbita cană cu laptele crud, proaspăt, muls de la
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
deseori, pentru o țară ca România, schimbările din exterior au consecințe mai mari decât cele din interior. Să avem, așadar, ochii larg deschiși spre cele patru zări și să nu ne lăsăm subjugați doar de ceea ce se petrece în propria ogradă. Intrarea României în UE nu este un panaceu universal pentru problemele și durerile ei. Nu pot și nici nu vreau să intru aici în amănunte privind câștigurile și costurile intrării noastre în Uniune. Spun doar că această aderare a complicat
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Răești - se poate asista la scene foarte interesante și cu totul originale: căruțe imense, „harabale”, trase de 2 - 3 cai, pline până deasupra cu semințuri, alimente, nutreț, pluguri, așternuturi, cuști cu păsări ori câini și vaci legate din urmă, părăsesc ogrăzile și casele mari, ferecându-se în urma lor porțile și ușile, cu lanțuri și lacăte. Și așa, aproape pustii, stau casele bulgărești toată primăvara, vara și toamna. Doar câte-un paznic răzleț, câte-o bătrână uitată, câte-un chiriaș nevoiaș sau
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
modelul stării staționare supraviețuia cu greu în timp ce noile descoperiri favorizau din ce în ce mai puternic Big Bang-ul. 6. Bing-Bang-ul explică formarea galaxiilor Lupta însă nu era nici pe departe încheiată. În afara de explicarea momentului creației un alt subiect delicat se afla în ograda Big Bang-ului și anume, cum a evoluat universul creat prin marea explozie astfel încât să se formeze galaxiile. În această problemă Hoyle ataca puternic modelul Big Bang afirmând: „dacă postulezi o explozie suficient de puternică, de violentă, pentru a explica
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
sărmanul? Ele n-au știut ce să răspundă ci doar au dat din cap. Omul, de bună credință, a luat lumânarea de pe prispă și-a intrat în odaie. N-a găsit însă mortul. S-a zăpăcit și a ieșit în ogradă, Moș Miron tocmai scotea apă din fântână. Bărbatul s a speriat și-a exclamat mai mult pentru sine: Mortul e viu! Puntea de la Mitoc Se întâmpla adesea să plouă mult, mai ales la începutul primăverii. Atunci, apele toate își măreau
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și i-a spus tatei, mai în glumă, mai în serios, că s-a pierdut fata. Tata, oricât de absorbit ar fi fost de politica din jurnal, când veni vorba de fata lui preferată, lăsă totul baltă și ieși în ogradă. Mă strigă și mă strigă, dar degeaba. Nici urmă de fată. Ieșind în livadă, zărește mielușeii grămadă, strânși unul lângă altul. Merg să-i întreb pe mielușei ce s-a întâmplat cu stăpâna lor, își zice tata în gând. Când
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]