18,249 matches
-
numeroasele referințe nu e un element de legătură și un transportor pe care cei doi poeți să și-l trimită unul altuia, cu mesaje explicite ori subliminale. Este un obiect ambiguu, în continuă metamorfoză, cu funcții multiple și un "ce" omenesc. Prima sugestie e de iubire imposibilă, făcută să se ascundă și să se exhibe totodată în poezie. Dar a doua, și cea mai profundă, e aceea de revelator și multiplicator al intensei experiențe lirice. Astfel, submarinul poate lua orice formă
Submarinul poetic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7805_a_9130]
-
Expoziția "The Human Body" include peste 200 de exponate - corpuri umane reale (integrale sau secțiuni), care, prin disecțiile la nivelul organelor și țesuturilor, oferă o imagine tridimensională a ceea ce se află sub piele și asupra modului în care funcționează corpul omenesc.
Expoziția “The Human Body” , deschisă până în luna august by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/78322_a_79647]
-
urmărea anularea pur și simplu a unor etnii sau clase sociale? Și apoi, oricît de înfiorător, Holocaustul se cade singularizat, desprins de alte masacre în masă cu care prezintă un indenegabil numitor comun? Se cade privat de valențele sale general omenești? Cît de productiv, cît de justificat s-ar putea arăta un atare orgoliu al suferinței unui popor? Atmosfera fierbinte, înțesată de proteste, a auditoriului reverbera fragilitatea speculației lui Goldhagen: "A luat cuvîntul Alfred Grosser care a demonstrat cu multe documente
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
în mijlocul unor credincioși exaltați, pînă la neașteptatul sentiment de comuniune colectivă încercat la Paștele din 1992, la vizita regelui Mihai în București; de la cele două tipuri de spaimă fără chip - spaima în fața sfîrșitului și angoasa remușcării - pînă la formele iubirii omenești: iubirea de tată, iubirea de discipol, iubirea de îndrăgostit și iubirea de copil; de la cele două forme de satisfacție umană - bucuria dată de micile plăceri ale vieții și marea bucurie, atît de rară, a clipelor de fericire totală, pînă la
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
lungul veacurilor atîtea explicații, pururi prezent în viață, în afara ca și-n lăuntrul nostru, infirmitate a Creației ca o "depărtare de esență și tindere spre ce nu este" cum glăsuia Fericitul Augustin. A-l suprima, vai, nu stă în puterile omenești, a-l ignora ar fi un artificiu inutil dacă nu primejdios, astfel încît se impune identificarea, delimitarea, analiza lui echivalînd cu o sancționare. Suntem în măsură a ne confrunta cu Răul prin luciditate, printr-o vigilență a moralei ce nu
O expertiză a Răului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7682_a_9007]
-
pitoresc arhaic. In seama lor fantezia contemporană a pus cele mai năstrușnice găselnițe extravagante, încununîndu-i cu atribute de un macabru mustos și sordid: preoți sîngeroși folosind drept lăcașuri ritualice menhirele de la Stonehenge sau Avebury, sacerdoți oficiind atroce sacrificii de vieți omenești, magicieni folosind vîscul ca plantă cu virtuți terapeutice, auguri ghicind viitorul în virtutea unor tehnici de divinație a căror rețete n-o știau decît ei, asceți prvilegiați care conduceau din umbră comunitățile celților din Nordul Europei, înțelepți îmbrăcăți în veșminte albe
Menhirul cu ramuri de vîsc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6798_a_8123]
-
Orice monarhie cere, din partea regelui, harismă suprapersonală (divină), iar din partea plebei, fiorul demnității sacre, trăsături cu neputință de găsit în regimul republican. Cînd ajunge la republică, Fărcășanu este fără măsură. Nimic nu i se pare mai dăunător în privința degradării firii omenești decît republica. O societate fără monarh este un organism acefal, un vierme plat tîrîndu-se metameric acolo unde îl împinge istoria, căci simbolul regal, încărcătura lui afectivă, acea rădăcina mistică a autorității care face ca un rege să inspire altceva decît
Rex sacrorum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6819_a_8144]
-
Numerologii, astrologii și clarvăzătorii se tem că ziua de vineri ar putea însemna sfârșitul lumii. 11 apare ca și constantă în unele dintre cele mai mari tragedii omenești moderne. Fie că unii spun că ar fi ziua Apocalipsei, altii - a unui nou început, 11 noiembrie 2011 va fi o zi marcată de evenimente diverse. Astrologul Mariana Cojocaru a vorbit despre semnificația în numerologie a numărului 11! „11 este
Astrolog: Mâine se arată un vizionar pe Pământ. Va găsi ieşirea din criză () [Corola-journal/Journalistic/68331_a_69656]
-
după 7 ani de la plecarea din țară, spre a servi drept prefață la volumul de "Priveliști", apărut în 1930. Poezia sa de limbă franceză vrea să fie existențială, nu artistică; poetul își propune să "reintroducă în poem un pic de omenesc". Pentru el de acum înainte poezia trebuie să fie inerentă vieții, la fel de reală ca viața însăși; poemul trebuie să fie un "strigăt". Nu e vorba aici de o simplă poetică, ci de o poietică - pe care volume precum Ulysse, Titanic
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
totuși, dacă e vorba doar despre o simplă lipsă de prevedere sau, mai degrabă, despre acea atitudine provocatoare care i-a pecetluit opera și existența. Văd în comportamentul lui o provocare lucidă, nu a hazardului, ci a destinului, modul său omenesc de a sfida evidențele, de a opune Forței brute normalitatea muncii intelectuale. Fondane a vrut să trăiască liber, așa cum a gândit; din această cauză nu a ieșit, ci s-a păstrat mereu în câmpul tragic. Provocarea destinului nu înseamnă altceva
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
Faviola, Pantelis, Jaroslava, François, Lajournade, Georges și, desigur, naratorul) își împarte, nu egal, ci după posibilitățile fiecăruia, sarcina de a parcurge, din aceste volume muribunde, măcar câteva pagini. Alteori, ceremonialul lor e, pur și simplu, sadic, depășind livrescul pentru flatarea omenescului. La Salonul Internațional al Cărții, de exemplu, regia implică o naturalețe necruțătoare: Haideți să-l salvăm pe ăsta, ne spunea din când în când domnul Cambreleng, arătându-ne câte un chip tumefiat de așteptare, câte un suflet de scriitor schingiuit
Editoriada by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7563_a_8888]
-
din convingerea că "realitatea nu se termină la prețul roșiilor sau al ouălor". El aduce drept exemple de realități certe mărturia unui explorator american care a văzut, în lumea amazoniană "un pârâu cu apă clocotită și un loc unde vocea omenească provoca căderi torențiale de apă." În altă parte, în sudul Argentinei, "vânturile polare au ridicat în aer un circ întreg. În ziua următoare, pescarii au scos în plasele lor cadavre de lei și girafe." Astfel încât e posibil să existe și
Vorbiți cu accent? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7561_a_8886]
-
a de trei ori blestematului meu roman, ar fi mai bine să vă trimit un fel de sumar-cheie, schelet-schemă (numai pentru folosința dvs. personală). ...E un poem epic a două rase (israelită-irlandeză) și în același timp un ciclu al trupului omenesc (J. J. a făcut medicina, n.n.) și totdeodată o istorie a unei zile. Personajul Ulise m-a fascinat când eram copil... De șapte ani lucrez la această carte - naiba s-o ia! E de asemeni un fel de enciclopedie. Intenția
„16 iunie 1904“ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7597_a_8922]
-
și pe cea a unui fizician distins, atît omul ce pare indiferent la idei speculative, cît și pe acela care le crede prea abstracte, vane, astfel de chestiuni țin, cum bine a spus Kant, de o dispoziție naturală a minții omenești. Cu alte cuvinte, metafizica este întotdeauna la lucru, înainte de toate însă Ťca dispoziție naturală (metaphysica naturalis)ť. Ea ne este proprie în orice ipostază a vieții, ca și alte forme de sensibilitate care ne definesc, precum cea estetică și cea
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
morții este ca posteritatea să-i pomenească numele. Fără o memorie pe care urmașii să i-o întrețină pe cale culturală, spectrul i se va stinge implacabil. În fond, dacă actul de a sfida timpul chiar are un sens sub unghi omenesc, atunci el constă în nașterea unui punct de rezistență în mijlocul unor curenți turbionari: totul curge și se destramă în matca istoriei, doar din loc în loc apar cheaguri stătătoare. Aceste cheaguri sunt nodurile de cristalizare a ierarhiilor culturale, sunt reperele retrospective
Cărturarul din exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7538_a_8863]
-
La drept vorbind, Cioran se explorează pe sine însuși cu acuitate, fiind interesat nu de Ťdoctrineť, ci de Ťrealități sau trăiriť". Această criză îl face uneori pe gînditor să se golească de propria-i identitate, să se perceapă "exterior problemelor omenești", ca un soi de străin. Angoasat de impresia unui "absurd" ce structurează "acest conglomerat uman", Cioran nu pregetă a se da în spectacol, dorlotîndu-se în ipostaza de impostor: "Ori de cîte ori sunt întrebat ce profesie am, abia mă abțin
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
de turbă spre zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea unde lupta și moartea îl așteaptă." (Noapte roșie) Mai omenesc, mult mai omenesc, e acest strigoi gonit de disperare, strigîndu-și furia la cer (văzduhul e cuvîntul care face diferența, într-un vers, altminteri, de Alecsandri), decît șiruri de domni întorși din drum de pedagogiile unor mame-castelane. Între două lumi, și
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
zarea 'nflăcărată,/ Și alba barbă-și smulge și blestemă hain,/ Și-amenințând văzduhul, cu pala'n mâna dreaptă,/ Se'ntoarce Voevodul mânat de-un aprig chin/ În valea unde lupta și moartea îl așteaptă." (Noapte roșie) Mai omenesc, mult mai omenesc, e acest strigoi gonit de disperare, strigîndu-și furia la cer (văzduhul e cuvîntul care face diferența, într-un vers, altminteri, de Alecsandri), decît șiruri de domni întorși din drum de pedagogiile unor mame-castelane. Între două lumi, și între două lupte
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
desfăceau centura de siguranță, chipul femeii planturoase și roșcate, celălalt glas bărbătesc: "Nu-i atinge capul, las-o așa cum e, nu-i atinge capul." Ea a zis: "Apă." A zis "apă" cum te gândești la apă când descoperi că trupul omenesc e aproape tot alcătuit din această sustanță, o apă abstractă, devenită corp solid. "Fetițo. Ești bine? Mă auzi?" Femeia planturoasă, cu părul vosit în roșu, se apleca acum ceva mai mult, ținând sticla în mână. Marina vedea fiecare rădăcină neagră
Andrés Barba - Mâinile mici by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/7278_a_8603]
-
n-o să poată niciodată să le urmeze, tot la aceeași persoană le primesc. Au, poate de aceea, nu zăngănitul metalic al manifestului, ci lucirea statului de vorbă. Simplu, omenește, făcînd filosofia bucuriilor permise: "E mai jos un plai de visuri omenești,/ miei de vată, îngeri mici de zahăr roz/ un covor de iarbă fină, plus o baltă cu rogoz/ pentru barcă și idilă. Suflete-ai putea să te oprești." (Iubire). Aproape bucolic. De ce-ți refuzi, încremenit într-un surîs "transcris
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
lor înșile, și critici care să aparțină tuturor scriitorilor, câtă vreme vor exista critici somați să înțeleagă totul și adevărate sensibilități scriitoricești, răni deschise în contact dureros cu vibrația inevitabilă a unei mâini străine". Categoric, optimistul Lucian Raicu are și omenești momente de amărăciune. El face vădite eforturi pentru a scăpa de mâhnirile pasagere, pentru a nu vedea sumbru, admițând necesitatea "vieții literare", "cu vacarmul ei inofensiv în cele din urmă, tonic și binefăcător", aprobând alianțele însuflețite și polemicile de bună
Arta de a admira literatura by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7285_a_8610]
-
din solul cărora cresc plantele luminoase ale gândurilor se estompează până la dispariție, așa cum realitatea din spatele tablourilor nonfigurative devine neglijabilă." Pătrunzătoare observație. Realitatea vieții de fiecare zi se transfigurează, într-a-devăr, în jurnalul Doinei Cornea, devine doar prilejul unor reflecții asupra ființei omenești, asupra curajului și dorinței de libertate, asupra solidarității umane și încrederii în viitor. Totuși, eu, cu inevitabilul prozaism al criticului literar, aș fi vrut să existe mai mult reportaj în jurnal. M-ar fi interesat să aflu acele amănunte expresive
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
în stare să o facă. O știam din multe împrejurări ale vieții, asupra cărora, ca vechi și uzat supraviețuitor al comunismului n-aș insista. Că John Locke o socotea o neliniște a minții, iar singurul impuls către acțiune și strădanie omenească este neliniștea, prin urmare că induce imbolduri mai mari decât plăcerea - cine nu simte asta? Cine ar pune la îndoială că, fără prezența fricii am rămâne pasivi, cu bostănăria devastată, că ea ne stârnește cea mai vie emoție pe care
Frica albastră vs frica politică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7308_a_8633]
-
la a-i servi cu limonadă și a le adresa plicticoasele întrebări selectate din manualul bunului investigator? Problema e tulburătoare și e mai bine să te rogi lui Dumnezeu să nu ajungi în situația de a trebui să salvezi vieți omenești cu prețul anulării demnității umane. Pe de altă parte, a-ți închipui că vei clinti un milimetru din armătura de fanatism a cutărui autor al planurilor de a distruge civilizația occidentală simulând că-l omori înseamnă a nu înțelege nimic
Care e cea mai stranie întrebare care vi s-a pus vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7309_a_8634]
-
care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate, Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituie pentru el o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități
Un apel la memorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7093_a_8418]