5,154 matches
-
apartenența la o clasă inferioară, câștigă o valentă superioară prin elementele cu care a înzestrat-o natură. Descrierea fizică, construită pe o raționalitate metaforica, posedă un stil identitar prin întruparea a două elemente de natură feminină ("par" și "buze"). Corespondentele ontologice și epistemologice (Lakoff, Johnson 1980) transferate dinspre domenii-sursă precum animale ("șarpe"), fructe ("mura, zmeura") sau fenomene naturale ("roua") au o dublă semnificație: pe de o parte, sugerează frumusețea fetei, iar pe de altă parte, sunt indici ai apropierii românilor de
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
minorităților religioase, care redefinesc înțelesul și practica credinței pentru mulți reprezentanți ai tinerei generații, aflați în căutarea unor repere identitare durabile într-o lume aflată în schimbare accelerată. Iată cum se naște alegerea privată a religiei, care devine din dat ontologic o problemă de opțiune individuală. La toate mutațiile evocate, în Europa centrală și de răsărit se adaugă și fenomenul "contaminării" provocat de naționalismul și fundamentalismul religios, adevărate ideologii transversale ce pătrund în fisurile ideologice și identitare ale statelor aflate în
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
ideologie ca ceva aparte de Biserică și de învățătura ei. Asistența socială eclesială nu este o "componentă", un capitol major al doctrinei Bisericii, ci Biserica poate fi înțeleasă prin prisma mai multor dimensiuni pe care le întrupează în aspectul ei ontologic de Trup tainic al lui Hristos. Dacă Biserica este privită strict din punct de vedere instituțional, atunci putem vorbi de o doctrină socială creștină, însă în acest sens pierdem esența. Biserica privită ca organism așa cum este ea definită teologic, referitor
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
personală, pe un crez interior, pe ceva care nu este direcționat din afară. În momentul în care vorbim de o asemenea corelație, vorbim de implicare în comunitate nu într-o formă superficială, ci de ceva ce este constructiv la nivel ontologic. Luând în calcul și valorile înregistrate la cercetarea la nivel național în relația Biserică-DGASPC, putem spune că această relație nu este una doar de natură interinstituțională, ci această legătură are loc, într-un fel, și datorită culturii noastre naționale care
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
semantice ale conceptului de lumină, când se observă, că acestea se regăsesc și în principalele tipuri de discurs cognitiv istoric elaborate de om: magico ritualic, mitic, inițiatic, religios, filosofic, artistic, științific și tehnologic, dar are în funcție de parametri și o corespondență ontologică, gnoseologică sau axiologică etc. în ansamblul acestor accepțiuni (între care un loc privilegiat îl ocupă cea tehnico-științifică), atunci se definește lumina din spațiul complex C pentru a descrie în termenii pulstonicii particularitățile unei lumini universale definite astfel, chiar prin constatarea
VIII. FUNDAMENTELE TEORETICE ALE INFOLASERBIOENERGETICII (ILBE). In: Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
timp mitic, arhetipal (timp al genezei/al etnogenezei; „vârsta de aur“, timpi eroici; timp echinocțial, armonios, paradisiac, „răbdător“)/timp profan: durata existențială, timp al înstrăinării, al exilului existențial, al dezacordului eu- lume; timp solstițial, al absurdului, al rupturii de nivel ontologic). Indicii textuali ai timpului ficțional pot fi: - substantive (Noapte de mai - Al. Macedonski, Din valurile vremii... - M. Eminescu, Amintiri din copilărie - I. Creangă, În vreme de război - I.L. Caragiale etc.) - adverbe (Vreodată - G. Bacovia, Niciodată toamna - T. Arghezi etc.) - timpul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală.), de exemplu, fixează intriga, sugerând un conflict psihologic și unul cognitiv (nevoia devoratoare de a ști adevărul). Romanul războiului înlocuiește aceste conflicte cu cel ontologic: Știu că voi muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana caremi va sfâșia trupul. Evoluția acestor conflicte se realizează prin selectarea unor episoade cu maximă relevanță în destinul eroilor (principiul substan țialității) a unor momente semnificative pe
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și socoate... - M. Eminescu). În lirica modernă, se evidențiază destructurarea eului liric, tinzând spre un eu abstract, deseori disimulat sub măști culturale. Postmodernismul recuperează eul biografic, individual și, în același timp, multiplică „vocile“ lirice. Polifonia eurilor poetice (eul biografic, moral, ontologic, auctorial, lectorial etc.) creează o rețea complexă de relații pe axa eu - tu - altul - ceilalți, precum în Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu. 3.4.4. Particularități ale limbajului poetic Lumea ideatică, sonoră și ritmică
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
ale lui Ion Barbu din prima etapă a creației, cea parnasiană - în care, sub sim bolurile vegetale (Copacul) sau geologice (Munții, Lava, Banchizele) se schițează un „por tret al artistului“ care aspiră irepresibil spre absolut, chiar dacă are conștiința limi telor ontologice - sau cu ciclul despre mopete scris de Mircea Ivănescu. - Lirica rolurilor denotă resurse actoriale, ludice ale poetului care își asumă ipostaze sau identități ce nui sunt specifice, nul exprimă. Poetul „care se joacă și care experimentează posibilități dintre cele mai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
își cheamă iubita în spații nepământene (adâncul oceanului și cerurile toate) și în netimp. Refuzul frumoasei muritoare nu stinge „înverșunarea zănatică de a frânge hotarul dintre lumi“ (Petru Creția). Fără a ezita, precum zmeul din basmul sursă, luceafărul acceptă ruptura ontologică, gata să schimbe netimpul în vreme trecătoare și destinul său în Absolut pentru soarta efemeră a omului muritor. Partea a doua (strofele 44- 64), în care se dezvoltă idila pământeană dintre Cătălin și Cătălina, este dominată de planul terestruuman, iar
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
pământ și cer“ (Petru Creția), toată tristețea unei singurătăți asumate pe vecie. Cea preafrumoasă altădată este numită acum chip de lut și este definită prin limitele condiției ei pământene. În antiteză cu mulțimea oamenilor comuni, geniul are un alt statut ontologic. Ființând în lumea sa de sus, Hyperion înțelege că trebuie să rămână nemuritor și rece. Dacă primul epitet îi atribuie condiția eternității, cel deal doilea sugerează metaforic modelul apolinic al existenței, pe care luceafărul șil asumă definitiv. Item 4: susținerea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tangență cu realitatea imperfectă. ÎNCHEIERE În final, toate aceste simboluri interferează, întrun cântec larg de mare modernitate. Destinele eroilor și simbolurile asociate fiecăruia creează o rețea de sensuri stratificate, a căror menire este aceea de a comunica încifrat, alegoric, experiențe ontologice și cognitive fundamentale care pot alcătui chiar „povestea poetului“ (N. Manolescu). - Varianta 2 Filiera teoretică - Profilul real etc. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. sinonime: zâmbind - surâzând; odată - cândva 2. În secvența selectată, cratima are rolul de a marca dispariția
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
creează senzația circumscrierii ființei, a captivității întrun cerc rotitor al morții. Prin muzicalitatea stinsă a verbelor la gerunziu, a versurilor cu ritm iambic și semirimă se comunică trăiri interioare complexe: angoasa existențială, sentimentul solitudinii, dispe rarea ființei captive întrun univers ontologic eronat. Discursul poetic se formulează ca monolog liric, ilustrând lirismul subiectiv (lirică a eului). Mărcile lexicogramaticale ale subiectivității sunt indicii persoanei I - pronume personale și verbe la persoana I prin care eul liric se proiectează în text -, tonalitatea elegiacă, simbolurile
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
devine căutătorul propriului adevăr, al identității sinelui de adâncime, devine Ionacugetătorul, apoi Ionaluptătorul, care se opune absurdului existenței, spintecând burta monstrului marin. În tabloul al IIIlea, Ionaarheul reface, simbolic, toată istoria omenirii, năzuind să se nască iarăși și iarăși (conflict ontologic, viață- moarte; singurătatea metafizică a omului modern care nu mai comunică, real, cu Dumnezeu). Ultimul tablou îl aduce în scenă pe Ionaascetul cu barbă ca a schivnicilor de pe fresce, Ionailuminatul, hotărât să răzbată la lumină, fiindcă a descoperit că libertatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
s aștept, să înțeleg), pronume de persoana I (mine, mi) 5. motive literare: așteptarea, amintirea, pasărea, poteca, noaptea, stelele 6. Dominat de verbe la modul conjunctiv, discursul poetic devine o modalitate ex presivă de formulare a unor neliniști și incertitudini ontologice. În acest context stilistic, conjunctivul are rolul de a institui un plan ipotetic, al probabilității, exprimând acceptarea dezolată a limitelor condiției umane. Aglomerarea verbelor la conjunctiv în toate enunțurile interogative (de exemplu: Ce să aștept să vie și ce să
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de a depăși conștiința nefericirii, a singurătății, a condiționărilor multiple ale existenței umane. Iona devine „omul revoltat“ care refuză să se lase prins în vârtejul morilor de vânt ale zeilor (sau în capcana iluziilor donquijotești). Se instalează astfel un conflict ontologic, între viață și moarte, care nu se poate rezolva în absența lui Dumnezeu; Ce pustietate... Aș vrea să treacă Dumnezeu pe aici. Întrun ultim efort (tabloul al patrulea), Iona apare în spăr tura burții ultimului pește. Privește în zare, ca
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
loc pe care să și întipărească talpa arsă de noapte, urmă a trecerii sale prin lume, a vieții trăite ca „devenire întru ființă“. Personajsimbol, Iona e o voce a umanității, e un erou dramatic care se revoltă superior împotriva limitărilor ontologice. Privit din acest unghi, Iona este purtătorul viziunii despre lume, al concepțiilor și al reprezen tărilor autorului. ÎNCHEIERE Eroul lui Marin Sorescu se încadrează perfect în paradigma personajelor din teatrul contemporan, în care eroii nu mai reprezintă individualități, „caractere“ unitare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să îl arunce în rândul lucrurilor vetuste, a căror reactualizare nu reprezintă decât o necesitate de bifare a unui reper cultural ce șia epuizat definitiv resursele. Această perspectivă, destul de îngustă, asupra fenomenului clasic nu ține însă cont de nevoia adânc ontologică de ordine, echilibru, armonie, care a motivat de altfel numeroasele reveniri clasice și care va face posibilă multe alte reîmprospătări la nivel estetic. Este exact ceea ce se sugerează implicit prin celălalt aspect al integrării termenului clasic în sfera familiară a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai ales fibrei interioare a poporului francez. În acest sens, se accentuează faptul că nu numai manifestările ulterioare, ci și cele din Antichitatea greco-latină au fost doar forme exterioare, insuficient maturizate și omogenizate, cărora le-a lipsit mai ales coordonata ontologică de profunzime. Francezii, în schimb, ar fi găsit în clasicism expresia perfectă a trăsăturilor celor mai reprezentative ale spiritului lor: gustul pentru ordine, luciditatea în cunoașterea de sine, căutarea unui lirism discret, urmărind mai degrabă obiectele exterioare, decât preaplinul sufletesc
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
neoclasicismele drept simpli sateliți impersonali ai clasicismului francez, ci va evidenția în ce mod aceste ramificații și-au dezvoltat o anumită identitate. Această direcție a cărții de față se subsumează, de fapt, ideii mai generale a desemnării clasicismului drept dimensiune ontologică fundamentală. Revenirea ciclică, aproape obsedantă, conștientizată pe deplin sau nu, la ritmurile clasice atestă conturarea unei aspirații perene a ființei către solar și rațional, către ordine și echilibru. Scoaterea din sfera accidentalului a acestor neoclasicisme este justificată mai ales prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
trecător, după cum o evidențiază modul de utilizare actuală a noțiunii. Din scurta prezentare a evoluției cuvântului, se poate ușor observa faptul că sensurile acestuia depășesc uneori sfera strict literară, atingând o dimensiune estetică în general sau chiar mai mult, una ontologică. Aceasta deoarece clasic nu înseamnă doar apartenența la o anumită epocă literară, ci vizează, totodată, ideea de valoare, model, aplicată la orice timp sau spațiu, precum și un anumit rafinament estetic, o simplitate elegantă, care se poate plia pe orice domeniu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
mai ales, cu modul în care scriitorii și teoreticienii veacului al XVII-lea au perceput-o. Astfel, pentru clasicii francezi, asumarea modelului antic este justificată prin prisma unei duble motivări, ce ține atât de planul estetic, cât și de cel ontologic, fiind asociată unui alt principiu important și anume imitația naturii, conceptul de natură fiind înțeles aici în semnificația sa de condiție umană. În acest sens, imitația anticilor este raportată mai ales la imuabilitatea naturii umane, ființa păstrându-se în aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu receptorii săi. Opera clasică se sustrage astfel, până la un punct, acelei așa zise gratuități a artei, preferând deschiderea către cititor, pe care nu are doar ambiția să îl emoționeze, ci și să îl îndrepte, să îl modifice la nivel ontologic în așa fel încât să îl transforme într-un model. Desigur, la fel ca și în alte puncte ale doctrinei clasice, se sesizează și aici caracterul utopic al acesteia, utopie ce se organizează mai ales în liniile unei desăvârșiri morale
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
oficializării încă de la începuturile clasicismului a dorinței de ordine pe care o transmitea și existența numeroaselor poetici și texte teoretice, o ordine care riscă să devină dictatură doar când este subsumată unor "întrebuințări" rigide. Se poate nuanța, astfel, între aspirația ontologică, interioară, către armonie și echilibru și dorința de normare care presupune o viziune ce tinde către un absolutism despotic. Aceasta din urmă este tendința în care se înscriu poeticile clasicismului francez, subsumându-se unei tonalități prescriptive, care face din recomandările
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
primite inițial s-au combinat cu influențele romantice pe care scriitorii epocii nu puteau sub nici o formă să le ignore. În fapt, ambele paradigme au reprezentat mai mult haine de împrumut pentru o literatură care nu le-a resimțit profund ontologic pe nici una din ele. Desigur, clasicismul în forma sa vie și concentrată nu s-a manifestat decât în literatura franceză a secolului al XVII-lea, restul reprezentărilor europene constituind doar ecouri, mai puternice sau mai slabe, însă neegalând niciodată originalul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]