2,438 matches
-
se simți salvată. Peste cincisprezece zile debuta la Bobino. Această nouă viață îi fu pe plac. Așa cum toate nenorocirile pe care mizeria și instigarea le târăsc prin cotețele unui oraș, tot așa ea simțea, fără să vrea, în ciuda unei lehamite oribile ce o apucase încă din primele momente, acest straniu regret, această teribilă boală care face ca orice femeie care a trecut prin această viață să se întoarcă din nou zi după zi. Acest trai de febre și de beții, de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
eternitate și, imuabil, saltul în limbaj sartrian de la verbele a face și a avea la teribilul (paradisiacul ori drăcescul) verb a fi. Limita, moartea, definitul, strânsura sunt astfel depășite"17. În același loc Steinhardt mai spune:,,Eminescu poet specialist (locuțiune oribilă, cu iz mercantil al morții) și Eminescu poet pesimist sunt două șabloane. Adevărul este nespus mai nuanțat. A fost un poet al melancoliei și al vremelniciei (așadar al nemărginitei lucidități), ceea ce e cu totul altceva. În sfârșit e creatorul Luceafărului
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
viața mea, fiind "turnat", trădat de cunoscuți, prieteni. Cea mai sinistră categorie de oameni, adevărați denaturați, monștri, este aceea a turnătorilor de profesie, ciripitorii, informatorii, care nu merită decât dispreț, desconsiderare, scuipați. Rău face regimul că încurajează în întreprinderi această oribilă categorie de oameni declasați, veroși, cretini în general, lipsiți de bun-simț și de conștiință, mai ales care-și vând rudele, prietenii, cunoscuții. Niciodată un regim politic nu are lungă durată, nu are fundament solid dacă se sprijină pe delațiune, pâră
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
pastorul luteran Wurmbrand: "Frate Wurmbrand, eu nu cunosc decât o singură tristețe: aceea de a nu fi sfânt". Reacția pastorului consemnată în carte: "Rostite de la înălțimea amvonului, cuvintele acestea ar fi fost doar o frază frumoasă. Dar, în celula aceea oribilă, după bătaia cumplită ce primisem, ele demonstrau adevărata măreție a arhimandritului Ghiuș". Toată această înșiruire pare o proiecție virtuală a unei lumi ideale. Și totuși e o consemnare reală a unor atitudini inimaginabile până și într-o societate normală și
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
tot timpul gata să se sacrifice, în cel mai pur spirit creștin, pentru colegii săi de detenție, lucru mărturisit de către toți aceștia. Va fi unul dintre intelectualii de elită ai României, aruncați în temnițele comuniste, care va transforma acele locuri oribile în adevărate academii, prin cursurile pe care le va ține. El va preda limba engleză. Savoarea dialogurilor culturale avute cu ceilalți deținuți, colegi de lot sau nu, rămâne inegalabilă. Fiecare astfel de dialog, redat în Jurnalul fericirii e o capodoperă
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
prima seară a rămas singură, acolo în sicriu, în capelă. Nu acceptam că e în sicriu. A doua zi nu am mai plecat de lângă ea până în clipa când au început să arunce pământ peste ea. Noaptea de dinaintea înmormântării a fost oribilă. Îmi doream să nu se termine niciodată, să se oprească timpul ca să o mai văd. Cu greu m-am apropiat de ea. Mă urcam pe masa aia de ciment și o pupam, dar nu rezistam să stau mult. Era atât
Iubiţi bolnavii de cancer by Timeea Florina, Timeea Irina Gabriela () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1254_a_2203]
-
vechiului port îl înlocuiseră de mult timp cu șapca. Dar dacă, în 1841, J.A. Vaillant interpreta adoptarea ei ca un semn al adeziunii la progres, cu două decenii mai încoace un compatriot al său, pictorul Lancelot, va socoti că „oribila șapcă plată de piele [...] trădează, la purtătorii ei, un atașament încăpățânat față de ideile aristocratice și antinaționale“! Tempora... „Cel întâi român care și-a schimbat hainile pe un frac și o pălărie a fost multă vreme, pentru curțile boierești din Iași
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Unde erau găzduite toate aceste atacuri? În reviste precum Contemporanul, Gazeta literară, Scânteia tineretului și Amfiteatru care, în opinia lui Eugen Barbu, își făcuseră un trist obicei din a vâna colaboratorii Luceafărului, din a le arunca în față cele mai oribile epitete și din a reduce la nimic contribuția lor literară. Presiunea infernală exercitată de adversarii Luceafărului ar fi dat roade, astfel încât satisfacția lui Ion Băieșu, unul dintre pionii principali ai partidei adverse, și a prietenilor săi ar fi fost întemeiată
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
locul în care forma a răsărit ca o modalitate de a portretiza o societate și o cultură. Așa va face și fiul Rebeccăi Harding Davis, Richard, care va porni în căutarea cumplitului sens în jurnalistica sa literar narativă, explorând experiența oribilă a invaziei Belgiei în 1914 de către Germania. Totuși, Willliam Dean Howells, ca editor al lui Atlantis, este creditat ca principalul susținător al literaturii americane realiste. Pentru Howells realismul va "dovedi fidelitate față de experiența fenomenală și probabilitatea motivelor este o condiție
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care i-au fost spuse de mineri despre catâri. Este adevărat că unele din adjectivele folosite de Crane pentru a zugrăvi vizita în mina de cărbune se învecinează cu senzaționalul, câteva exemple ilustrative fiind "îngrozitor", care determină substantivul "oboseală" și "oribile", care descrie ciupercile care cresc în umezeala minei (599). Dar marea problemă este modul în care Crane își structurează expozeul, o structură care nu încearcă în nici un fel să șocheze sau să stârnească groaza prin sublinierea diferențelor dintre viața din
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
diavolul” a fost un devastator semnal pentru unii profitori ai regimului, care n-au fost obligați de nimeni să semneze un asemenea pact; s-au înghesuit ei înșiși să semneze, cu ambele mâini, pe toate actele posibile, plusând cu delațiuni oribile, pentru a ocupa posturile din ce în ce mai puține față de numărul crescând al delatorilor-profitori. În cartea sa „Căderea în lume”, scriitorul Constantin Țoiu descrie „pactul cu diavolul” astfel: „Înțelegerea, legământul cu Prințul decăzut al luminii, în schimbul căruia oamenii obțin niște avantaje....”. 15. Responsabilitatea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
Judecarea politică a activității științifice a unui om de știință ar putea conduce la aberante acuze, cum ar fi cea formulată de mulți pacifiști vis-à-vis de contribuția lui Einstein (premiul Nobel pentru Fizică, 1921) la producerea bombei atomice, cea mai oribilă armă de distrugere în masă, care ucide, acolo unde este aruncată, alături de puținii războinici din zonă, mulțimea covârșitoare reprezentată de copii, femei sau bătrâni. Einstein este, de altfel, un exemplu bun pentru ilustrarea introducerii absurdului în relația știință / politică. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92260_a_92755]
-
strecurate, pe alocuri, detalii autobiografice. Romanul prezintă "umilințele vieții de zi cu zi, privațiuni, promiscuitate, relațiile cu vecinii, cu familia, cu străinii, cu tine însuți, suspiciunea, violențele, minciuna asumată"807. Mai mult decât atât, "Sofi Oksanen povestește minunat despre lucruri oribile"808, scoțând la iveală o lume în care oamenii au trăit. Este un roman în care lirismul se împletește cu cruzimea faptelor. "O carte minunată, trist-amară a unei autoare care a știut ce vrea și ce poate să scoată dintr-
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
învăța să le „placă" țigara, fie refuză partea nocivă - „nu, mulțumesc!"), lată de ce mulți fumători care se lasă pe perioade îndelungate reîncep să fumeze. Mulți foști fumători își aprind o țigară sau ca „premiu", sau ca să se autoconvingă cât de oribilă este. Și chiar este, dar, de îndată ce omul stinge țigara, nicotină începe să-i părăsească organismul și vocea mititică din cotlonul minții spune: „Vrei încă una". Dacă aprinde încă una, continuă să aibă un gust oribil, așa că-și spune: „Minunat! Atâta timp cât
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ca să se autoconvingă cât de oribilă este. Și chiar este, dar, de îndată ce omul stinge țigara, nicotină începe să-i părăsească organismul și vocea mititică din cotlonul minții spune: „Vrei încă una". Dacă aprinde încă una, continuă să aibă un gust oribil, așa că-și spune: „Minunat! Atâta timp cât nu-mi place, nu devin dependent. După Crăciun/vacanță/necazul ăsta, o să mă las definitiv". Prea târziu. Este deja dependent. Capcana în care căzuse cândva l-a capturat încă o dată. Așa cum spun tot timpul, plăcerea
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
au gust bun, de pildă cea de după masă. Atunci de ce te ostenești să le fumezi pe celelalte? Pentru că așa te-ai obișnuit? Păi cum să capete cineva obișnuința de a fuma, dacă i se pare că țigările au un gust oribil? Și de ce aceeași țigară, scoasă din același pachet, ar avea alt gust după o masă decât fumată dimineața, la trezire? Mâncarea nu are alt gust după țigară, atunci de ce țigara să aibă alt gust după mâncare? Nu mă crede pe
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
pulmonar înainte ca ea să devină dependentă. Exact ca mine, îi fusese foarte teamă de fumat până să fumeze prima țigară. Exact ca mine, a cedat până la urmă presiunilor și a încercat prima țigară. Exact ca mine, își amintea gustul oribil. Spre deosebire de mine, care am capitulat, devenind foarte repede fumător țigară de la țigară, ea n-a alunecat pe pantă în jos, a rezistat. Tot ce îți place la o țigară este sfârșitul dorinței de țigară; fie dorința fizică, aproape imperceptibilă, de
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
mai târziu am înțeles de ce Joyce, împreună cu rudele și prietenii mei apropiați, mă considerau un măscărici. Privind în urmă, am impresia că întreaga mea viață n-a fost decât o lungă pregătire pentru rezolvarea problemei fumatului. Chiar și anii aceia oribili, când învățam contabilitate și apoi o practicam, m-au ajutat să descâlcesc misterele capcanei fumatului. Se spune că nu poți înșela pe toată lumea tot timpul, însă companiile producătoare de țigări au făcut asta ani în șir, eu așa cred. Și
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
nu încerca același lucru cu nicotină, vei muri pe loc!). Cum medicii și mass-media n-au idee ce înseamnă să ajuți un fumător să se lase, ei continuă să le spună fumătorilor ceea ce aceștia știu deja: fumatul e nesănătos, e oribil și dezgustător, e scump și te însingurează. Nici nu le trece prin cap că fumătorii fumează nu din motivele pentru care n-ar trebui să fumeze. Adevărata problemă este să elimini motivele reale pentru care fumează! De ziua națională împotriva
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Allen Carr vin adesea fumători care s-au lăsat de fumat, dar sunt dependenți de ciung gam-ul cu nicotină. Alții au adicție la gumă și în același timp fumează. Nu te lăsa amăgit de faptul că guma are un gust oribil - prima țigară era la fel. Toți înlocuitorii au exact același efect ca guma de mestecat cu nicotină. Mă refer la povestea aceea cu „nu pot fuma o țigară, așa că o să mestec gumă obișnuită sau dulciuri sau bomboane de mentă ca să
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
ceea ce te-a învățat societatea în privința fumatului. De exemplu, dacă faci parte dintre cei care cred că fumatul e un obicei, întreabă-te de ce de alte obiceiuri, chiar plăcute, este ușor să scapi, în timp ce de un obicei cu un gust oribil, care ne costă o avere și ne ucide, este așa de greu să scăpăm. Dacă faci parte dintre cei care cred că țigara e plăcută, întreabă-te de ce de alte lucruri din viață, infinit mai plăcute, te poți la o
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
de zi, privăm de oxigen fiecare mușchi și organ, astfel că pe zi ce trece devenim tot mai obosiți. Ne condamnăm pe viață la mizerie, la respirație urât mirositoare, la dinți îngălbeniți, la haine găurite, la scrumiere scârboase, la mirosul oribil de fum stătut. O viață de robie. Jumătate din viața asta o petrecem în condiții în care societatea ne interzice să fumăm (în biserici, spitale, școli, metrouri, săli de cinema, magazine etcetera) sau, când încercăm să reducem numărul de țigări
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
Ideea că scapi greu de obiceiuri e o aberație. Adevărul este că ne formăm obiceiuri și scăpăm de ele în fiecare zi a vieții. Și atunci, de ce ni se pare greu să scăpăm de un obicei care are un gust oribil, care ne ucide, care ne costă o avere, care e mizerabil și scârbos și de care am fi oricum încântați să scăpăm - când singurul lucru pe care-l avem de făcut este să nu-l mai practicăm? Răspunsul e simplu
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
creator este cu totul altceva decât stupida vanitate; și apoi, că - dincolo de cei șapte ani de acasă lipsind din biografiile multora - se poate vorbi despre raporturi mai adânci între literatură și critică, între scriitori și criticii lor, decât previzibila și oribila reciprocitate. Laudă-mă tu ca să te sprijin eu, sprijină-mă tu ca să te laud eu, oriunde, oricând, oricum. Cinic vorbind, eu spun: doamnă și domnule, dacă vrei să mă lauzi, să mă sprijini, să mă promovezi, n-ai decât. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
Înăuntru“ nu înseamnă „acasă“: viziune puternic angoasată, susținută în mod repetat. O serie de poeme nocturne descriu o intimitate hărțuită („sunt unele nopți înguste cât o lamă de cuțit./ viața din jur s-a retras în pântec“), făcând pandant exteriorității oribile din celelalte texte. Inima devine un „terorist fundamentalist“ simetric „șefului“ care „fumează în fața blocului și scuipă“. Nu în interioritate e de găsit deci refugiul. Și atunci, unde? Cel mai probabil, în carte: în citit, în scris. Cartea servește ca spațiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]