21,114 matches
-
aici o licoare care-i va readuce la vedere. Unde-ți sunt prietenii? Nu a avut timp să termine, că primul care a pus mâna pe vas a fost Căiță care, după ce a băut, și-a revenit în carne și oase. La vederea lui Căiță, Fata pustiului a căzut din nou în genunchi în fața acestuia și a încercat să-i sărute picioarele. Căiță a prins-o de subsuori și a ridicat-o. De bucurie, fata a început să plângă zbuciumat. Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
reconstruirea României și refacerea ramurilor economice. Așa se face că din Ordinul Ministerului forțelor armate de atunci, unitățile militare au fost repartizate în diferite locuri din țară pentru a curăța urmele războiului de diverse materiale de război cât și de oasele cailor uciși în timpul bătăliei. Astfel că în anul 1951 la Cincu, în Munții Făgăraș, au fost repartizate serioase forțe militare sub coordonarea generalului Dragalina. Printre unitățile deplasate acolo a fost și o unitate de antiaeriană având în dotare cai care
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lăsa o rugă și cerea ajutor de la divinitate, pentru că încheia această ceremonie, uneori timp destul, închinându-se cu efectuarea semnului crucii. Apoi arunca pălăria în sus zicând: „Pălărie, ti-i ... pustie! Numai cucuveaua ... cucu nu-i!” Singurătatea îi intrase în oase, cântând în permanență în cap, i-a înveșmântat viața în negru și, trecând peste o limită pe care n-o mai suporta, ieșea afară reproșând cerului. Aruncând pălăria în sus își manifesta mâhnirea de atâta pustiu, alungând cu pălăria doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cunoaște numeroase legende, nu este o continuare a acestei vieți spațio-temporale sau reîntoarcerea la ea, ci mai curând intrarea în viața veșnică dumnezeiască, confirmată de mărturisitorii neînfricați în fața morții, ce depășesc orice imaginație umană. Modelul de viață în carne și oase Astfel, crucifixul devine semn de speranță. Din perspectiva intrării lui Isus în viața veșnică a lui Dumnezeu, discipolii săi încep să vadă și să interpreteze diferit persoana Maestrului din Nazaret. El apare tot mai intens ca întruparea vie a cauzei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
In., 14, 6). În acest sens, fiind creștin, eu cred nu doar în Dumnezeu, ci și în Isus Cristos, Trimisul lui Dumnezeu. Nu este un împărat, filozof, om de stat, lider, nu: este un model de viață în carne și oase! Viața creștină este viața în spiritul lui Cristos. Viața în spiritul lui Cristos înseamnă a-l urma pe Cristos. În practică, spiritualitatea creștină înseamnă deci: nu profesarea unei dogme sau doctrine, ci a-l urma pe El, pe Cristos, în timp ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cum s-au îmbunătățit și condițiile locuințelor și posibilitatea de a călători. Însă în ciuda tuturor ajutoarelor și medicamentelor, cu trecerea anilor organele noastre devin mult mai slabe, iar corpul nostru nu ne mai este necesar precum în anii precedenți. Îndeosebi oasele scheletului nostru, supuse extenuărilor cotidiene, dovedesc slăbiciuni în punctele nevralgice, iar uneori chiar dor. "Renunță cu grație la lucrurile vieții", ne sfătuiește Elisabeth Moltmann-Wendel, specialistă în teologia luterană, în cartea cu același nume din 2008, în care vorbește cu profunzime
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ostășesc din cadrul Culturii Poporului. Definiția pe care o dădea Patriei era una organică, formulă ce impunea accente patetice: "țara și patria nu este un cuvânt zadarnic, cum spun răuvoitorii neamului nostru, ci ea este ceva rupt din noi și din oasele noastre; că este însuși sufletul nostru; că noi înșine, cu tot ce ne este drag, suntem țara sau patria!"79 Desigur, toate aceste articole pe care le-a publicat ar merita o analiza de conținut, însă mă voi opri doar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Prin niște ferestruici mici de cristal (care nu ardeau) am privit atât eu cât și alții, cum ardea mortul. În mai puțin de zece minute a plesnit și i s-a topit carnea, iar după trei sferturi de ceas, toate oasele se făcuseră cenușă. Printr-un mijloc dibaci, au scos tabla de fier din cuptor, au răcit-o puțin și apoi au adunat cenușa mortului, și au pus-o într-o cutiuță de lemn, pe care-au ridicat-o iarăși sus
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
făcut Filistenii lui Saul, toți vitejii s-au sculat, au mers toată noaptea și au luat de pe zidurile Bet Șanului trupul lui Saul și trupurile fiilor lor. Apoi s-au întors la Iabeș, unde le-au ars, le-au luat oasele și le-au îngropat sub stejarul din Iabeș. Și au postit șapte zile". În prorocul Amos, Cap. XI, v. 10-11, citim iarăși: Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă și va
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ars, le-au luat oasele și le-au îngropat sub stejarul din Iabeș. Și au postit șapte zile". În prorocul Amos, Cap. XI, v. 10-11, citim iarăși: Când unchiul său va lua pe cel mort să-l ardă, ridicându-i oasele din casă și va întreba pe cel din fundul casei: "Mai este cineva cu tine?" acela va răspunde: Nimeni..." iar celălalt va zice "Tăcere!" căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!" Rezultă deci din aceste citate și rămâne bine
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ai casei văduvelor și orfanilor, cari sub ochii lumii faceți rugăciuni lungi și aduceți prinoase la biserică, uitând cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila și credincioșenia; zguduiți-vă mormintele văruite, frumoase pe dinafară, dar pe dinăuntru pline de oasele morților, de necurăție și fărădelege! Lumina ne-a venit de sus! Lumina lui Christos luminează tuturor! La glasul de trăsnet al Răstignitului pentru Adevăr, trosnesc din temelii împărățiile zămislite din împilarea celor slabi și din nedreptate; se năruiesc tronurile celor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cuptor, țipă, se zvârcolesc, în semn de protestare, se ridică-n picioare sau își blestămă destinul; dacă nu umblă noaptea stafii în jurul Crematoriului (mulți jurându-se chiar, că le-au văzut și cum se tânguiesc); dacă cenușa provenită numai din oase a incineraților, nu se trimite la fabricile de zahăr, unde este trebuință etc. etc. etc. Acestea le-am auzit de la oameni de toate condițiile sociale. Ceia ce însă m-a mirat nespus a fost întrebare a cel puțin zece preoți
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost întrebare a cel puțin zece preoți: Dacă un om se incinerează, cum mai învia trupurile acestea la ziua de apoi, când ele sunt trecute prin para focului și distruse complet?" Cum va putea să se reîntregească trupul acestui incinerat" "os cu os și încheietură cu încheietură", cum spune Scriptura? Milă și compasiune Totdeauna, am avut milă și multă compătimire pentru oamenii "de toate condițiunile sociale" care sunt "civili", iar nu "preoți" și care în mod sincer doresc și cer insistent
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a cel puțin zece preoți: Dacă un om se incinerează, cum mai învia trupurile acestea la ziua de apoi, când ele sunt trecute prin para focului și distruse complet?" Cum va putea să se reîntregească trupul acestui incinerat" "os cu os și încheietură cu încheietură", cum spune Scriptura? Milă și compasiune Totdeauna, am avut milă și multă compătimire pentru oamenii "de toate condițiunile sociale" care sunt "civili", iar nu "preoți" și care în mod sincer doresc și cer insistent dezlegarea multor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și, spre a nu pune pe ai noștri la osteneala de a căuta unghiile și părul lor căci în ziua aceea va fi multă îmbulzeală purtau grija de a le strânge, pentru a le găsi mai lesne. Când Spaniolii risipeau oasele de prin morminte, Peruvianii îi rugau să nu facă aceasta să să-i scutească de o mare osteneală pentru ziua reînvierii. Ceremonii la moarte. Corpul celui mort era dus la îngropare pe o targă (năsălie) încărcată cu proviziuni pentru trebuința
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
să dispară În umbră. Numele meu e Gualterio Malatesta, ai auzit?... Și-s din Palermo... Vreau să-ți amintești bine toate astea când te voi omorî! Bărbatul grav rănit de Împușcătură continua să ceară Împărtășanie. Avea umărul complet dislocat și osul claviculei sfărâmate apărea prin rană, făcut zob. Nu mai avea mult până să dea colțul ca să se Întâlnească cu stăpânul lui, Diavolul. Diego Alatriste Îi aruncă o privire scurtă, indiferentă, Îi scotoci prin buzunarul amplu, așa cum făcuse Înainte cu mortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cele cinci simțuri. Căpitanul dormea mai mult ziua decât noaptea și, la cel mai ușor zgomot, o pisică pe acoperiș sau o treaptă de lemn a scării scârțâind, eu mă deșteptam În culcușul meu și Îl vedeam șezând În capul oaselor pe patul lui, În cămașă, cu spada sau cu pistolul În mână. După Înfruntarea de la Portița Sufletelor Încercase să mă trimită pentru un timp acasă la mama sau la vreun prieten de-al lui; dar i-am spus că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
din Hugnaden își ridica fața în felul acela, semăna cu ologul care tocmai fusese tămăduit de apostolii Petru și Ioan. Părea gânditor, dar nu deosebit de bucuros. Se vedea bine că era ceva ce nu pricepea. Avea ochii adânc înfundați sub osul frunții și buzele păreau să i se umfle sub efortul formulării cuvintelor. De ce sporul de zăpadă pentru cei care lucrează la pădure este calculat fără să se țină seama de înghețurile din martie și aprilie? De ce trebuie să plătești amendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Există viață după moarte? De ce se ofilește ovăzul plantat în sol mlăștinos? Câte pietre se află în interiorul pământului? Ies din nou în fiecare primăvară pe arătură? Oare când se termină cu ele? Poate sufletul, care de fapt nu are nici oase, nici picioare, să renască? De ce copiii lui sunt condamnați să-i semene? ILUSTRAȚIE Mama a schimbat din nou partitura pe stativ. Aceasta a fost „în pădure trăiesc fericit și vesel“, a spus ea. Apoi Pettersson din Hugnaden și cu mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a spus altul. S-a spânzurat la Knaften, a spus al treilea. Nici unul dintre ei nu părea să dea vreo atenție oalei care fierbea pe sobă la foc mic. Acum, în ziua a doua, carnea începea să se desprindă de pe oase și să se amestece cu ceapa, piperul și inima de vițel pe care o primisem de la Eva Marklund. Se zice că Elis din Lillåberg a descoperit acest fel de mâncare la Tjöln, în secolul trecut. Apoi am stat o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
bărbați în paltoane negre prind în cuie sicriul. Tata mă ține de mână. Mâna lui e netedă și caldă. Văd pentru ultima oară mâinile bunicului. Odinioară erau boante și brune ca niște rădăcini cioturoase. Acum sunt palide și cenușii ca oasele. Niciodată nu vor mai săpa pământul ca și cum l-ar mângâia. Ele se cufundau adânc în humusul trecutului, pentru a sili timpul s-o ia înapoi. Dar timpul le-a aruncat la o parte. Noi renunțăm la trecut, dar trecutul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
el silința ca s-o zărească pe Arm în viermuiala umană de jos nu reuși. Era și greu, de altfel, ca de la etajul al șaptelea să recunoască pe o femeie pe care nu o mai văzuse niciodată în carne și oase până atunci, deși o știa din fotografia ei postată pe mess. Și, în afară de asta, pe trotuarul din fața blocului se vedeau în acel moment nu una, ci câteva zeci de posibile Arm trecând cu pas zvelt încoace și-ncolo... Un bărbat
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
el sfârși ce avea de spus, o tăcere grea se așternu în încăpere. Ei, așa e că nu merit nici o compasiune, nimic? zâmbi Bart cu amărăciune într un târziu, ca să destindă puțin atmosfera. Acum m-ai văzut în carne și oase și îți dai seama că nu a mai rămas mare lucru de capul meu. De ce nu pleci?... Să plec?! De-asta crezi că am venit eu până aici, străbătând tot orașul? vorbi Arm cu însuflețire. Nu mă cunoști deloc, Bart
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dărnicie, destinul asupra bietei sale persoane. În dosul acestei măști însă nu era nimic vesel. Observând că pachetul de țigări ajunsese pe dușumele, își săltă cu un vădit efort, din scaunul cu rotile, trupu-i lung și deșirat, numai piele și os, care-i dădea un aer de Don Quijote al timpurilor postmoderne claustrat de bună voie între pereții propriei locuințe, și făcând o veritabilă genuflexiune recuperă pachetul căzut și-l așeză cu gesturi încete, dar totuși sigure, înapoi pe birou, apoi se
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]