12,062 matches
-
al cailor peste încremenirea albă a iernii. Remarcă preferințele călăreților pentru anumite culori. Prințul, de pildă, alesese o nuanță de albastru, considerată fastă pentru el și familia lui. Dimitrie Moruzi purta o mantie verde smarald, care amintea de culoarea steagului otoman. Și nu întâmplător preferase roșul și argintiul urmașul Văcăreștilor, Nicolae, în ton cu blazonul comtal al strămoșilor săi. În fine, Marioritza avea o slăbiciune pentru violete, așa că minunata ei pelerină, în contrast cu negrul costumului italian de amazoană, sugera prospețimea lor, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Aerul rece îi liniști sângele. ― Dă-mi voie, prietene, să mă îndoiesc că Napoleon va porni un război cu țarul acum, în miezul iernii. În schimb, există un plan european, un plan secret de slăbire și de împărțire a Imperiului Otoman. De aceea consider că încheierea păcii n-ar mai trebui amânată nici măcar o zi. Dimitrie tresări. ― Știți sigur asta? Și marele dragoman primi aprobarea tacită a prințului. Își mușcă iar buzele și privirea lui placidă viră în cruzime. Era, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din micul sertar. Omul din Istanbul îi scria că sultanul se agăța de cele două principate acum mai mult decât oricând. Ajunsese să vadă în țările Române nu numai „proprietatea lui moștenită”, dar și prima linie de apărare a Imperiului Otoman în Europa. Dregătorii turci vorbeau deschis despre aceste lucruri și avansau ideea că o cedare a Moldovei și a țării Românești ar echivala cu începutul sfârșitului pentru imperiul sultanului. Omul de la han îl înștiința că generalul Kutuzov solicitase deja ruperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
În acest sens, marele vizir își formulase și mesajul său către generalul Kutuzov, cu rugămintea de a transmite guvernului rus că ar trebui să se convingă de aceste realități și să renunțe la pretenții pe care în nici un caz guvernul otoman nu le poate satisface. „Om cinstit vizirul, dar cam naiv”, încheia persoana. Manuc uitase de cafea. Asta i se întâmpla extrem de rar. Însă informațiile pe care tocmai le citise îl acaparaseră în totalitate. Declanșă pârghia și gheridonul înghiți micul sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toate acele informații, într-o altă lumină. Ideea prințului Dimitrie, deși se îndoia că era chiar ideea lui, ar fi putut ajuta la deblocarea negocierilor. În fond, ea satisfăcea în parte pretențiile Rusiei și nu șifona prea tare orgoliul Imperiului Otoman. Teoretic, în limbaj politic însemna doar un transfer de suzeranitate și încetarea ostilităților prin semnarea tratatului. Acest lucru, în mod cert, putea să aibă un efect considerabil asupra distrugătorului de lume, asupra lui Napoleon. „Buturuga mică răstoarnă carul mare!” Practic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
deci ar fi putut, la nevoie, să susțină în continuare războiul ruso-turc dacă părțile nu cădeau de acord în privința tratatului de pace. Generalul știa că vizirul nu-și putea permite să nu accepte semnarea tratatului. Situația imperiului și a armatei otomane era mai mult decât dezastruoasă. Lucru confirmat și de prințul Manuc. Mai era și puternica Anglie, care amenințase deja că flota ei va ataca Turcia în cazul în care va continua războiul. Între această nouă amenințare și colosul rus, dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Dunării. Mai ales soarta fortărețelor Ismail și Chilia suscitase cele mai lungi și mai aprinse dialoguri. Galib insista, în manieră orientală, cu multe întorsături de frază, punând la grea încercare răbdarea generalului, ca ambele fortărețe să rămână în stăpânirea Imperiului Otoman și excludea Dunărea ca limită inferioară a graniței rusești. Kutuzov sărise în picioare și, pe un ton deosebit de violent, declarase că, față de această pretenție, considera nulă toată discuția și lăsase să se înțeleagă că ar putea reveni solicitând și partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de armean rătăcitor. Va fi silit să plece. Va trebui să caute un alt vad comercial. Un alt acasă pentru el și familia sa... Principatele Rămâne aveau un statut special. Nu fuseseră cucerite de turci. Prin menținerea suzeranității lor, Imperiul Otoman era la adăpost de orice atac direct. Războaiele se purtau dincoace de Dunăre, nu dincolo de ea. Cele două țări îndeplineau rolul de scut, dar și pe cel de kelere. Prințul știa mai bine decât oricine cât grâu și lemn puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
coloana vertebrală a comerțului fluvial european, Dunărea, la rangul unui oraș deosebit de puternic și înfloritor. Aici ar fi putut să pună în aplicare reformele de europenizare pe care el și „Prietenii de la Rusciuk” încercaseră să le introducă în sclerozatul Imperiu Otoman. Aici ar fi putut să reușească. Aici nu mai erau cohortele crude de ieniceri conservatori. Încă se mai înfiora când își amintea cum tăiaseră capul sultanului luminat, cel care, cu atâta încredere, îi acordase titlul de bei, titlu acordat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ruleze ultima picătură. Luă comanda, după care porni spre bucătăria restaurantului. Kutuzov prinse între două degete piciorul paharului de cristal, admirând culoarea și mai ales deosebita transparență a vinului. Da, lucrurile se limpezeau. Marele vizir și generalissim al armatei imperiale otomane mușcase din momeală și Galib primise deja acceptul acestuia pentru semnarea preliminariilor tratatului de pace. Generalul zâmbi. Culegea roadele acelei scrisori trimise cu ceva timp în urmă. Ei bine, ilustrul Laz-Ahmed Pașa înghițise pe nemestecate mica lui minciunică. Negocierile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Moldova, dar avea conștiința curată. Nu el, marele dragoman, ci Galib și Kutuzov stabiliseră ce, cum și cât. Totul sub înalta oblăduire a marelui vizir. Important era că se salvase restul. O pace ușor nefavorabilă, desigur, dar ea salvase Imperiul Otoman de un război mult prea costisitor. Sultanul și toți ceilalți ar fi trebuit să respire ușurați. De aceea, nu înțelegea zâmbetul lui Galib și nici toate acele șoapte grăbite surprinse între colegii turci, urmate de o tăcere suspectă. Se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cadența catifelată a copitelor. Îl preocupau veștile primite de la Istanbul. Demnitarii turci, conservatori și fanatici în marea lor majoritate, începeau să se agite din nou. Reaminteau tuturor că susținătorul din umbră al Nizam-ului, al reformelor de europenizare a Imperiului Otoman, l’eminence grise, cum îl numeau, mai era încă în viață și nu își primise pedeapsa cuvenită. Îl defăimau, reactualizând cu fervoare o mai veche legendă potrivit căreia el, Manuc, fostul haznadar al marelui vizir Mustafa Bairaktar, n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dușman oriîncotro ar fi pornit. Napoleon îl ura încă de când dejucase, cândva, planul lui de a trimite un corp de armată în Polonia, prin principate. Împăratul contase atunci pe un ajutor din partea turcilor, însă Manuc îl sfătuise pe seraschierul armatei otomane de la Dunăre să păstreze o totală neutralitate. Și planul împăratului eșuase. Deocamdată prințul nu vedea nici o ieșire. Era condamnat la așteptare. Departe de Mariam, de familie, de iubita lui, micuța Gaiané. Dormea prost, avea coșmaruri. Noaptea imaginile luau locul gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de pace, membrii delegației turce de negociere. Îi cuprindea turbarea când se gândeau că niște mocofani dejucaseră mărețele planuri ale împăratului lor. Bineînțeles, nu puteau folosi acești termeni pe față, așa că spumegau, tunau și fulgerau doar despre trădarea intereselor Imperiului Otoman. Ce oameni de treabă! Într-adevăr, acea pace de la București căzuse ca un trăsnet pe capul împăratului francez. Napoleon avusese o încredere nelimitată în victorie atunci când ordonase trupelor sale să tropăie prin stepele Rusiei. Și iată că acum își vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
curgeau valuri de învinuiri. Plenipotențiarii turci erau tot mai vehement acuzați. Întârziaseră în mod intenționat să informeze Poarta despre iminența războiului dintre Franța și Rusia. Acceptaseră mult prea ușor condițiile unei păci păguboase. Cedarea acelei jumătăți din Moldova priva piața otomană de multe produse animaliere și de unele sortimente de cereale, mai ales vestitul „grâu arnăut”. Tratatul era catalogat drept umilitor pentru Imperiul Otoman. Un tratat ca între învinși și învingători. Iar convingerea sultanului că se ratase splendida ocazie de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și Rusia. Acceptaseră mult prea ușor condițiile unei păci păguboase. Cedarea acelei jumătăți din Moldova priva piața otomană de multe produse animaliere și de unele sortimente de cereale, mai ales vestitul „grâu arnăut”. Tratatul era catalogat drept umilitor pentru Imperiul Otoman. Un tratat ca între învinși și învingători. Iar convingerea sultanului că se ratase splendida ocazie de a obține pacea fără să se piardă nimic ridica la cote maxime tensiunea de la București. Văzându-se atât de încolțiți, plenipotențiarii turci aruncau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de hanul lui. Prințul se mândrea cu acel „palat de lemn”, un han deschis, primitor, construit după stilul tradițional al locului, cu prispe, foișoare, stâlpi sculptați și arcade din broderii în lemn. Deși participase la multe evenimente politice din Imperiul Otoman și din țara Românească, viața prințului nu era totuși doar o simplă istorie a politicii și a diplomației, nici măcar o cronică a afacerilor internaționale. Aparent dezordonată, inegală, cu suișuri și dezastruoase căderi, viața se înscria în acea simetrie care împlinește adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
înțelegerile de pace ajungeau repede să motiveze acțiuni de război, într-o Europă din care Napoleon hăcuia cu nepăsarea ultimului măcelar, în vecinătatea unei Rusii șirete care știa să tragă foloase din orice, călcând peste orice, și a unui Imperiu Otoman slăbit, consumat de lupte și intrigi interioare, vulnerabil, supus influențelor, temător și prost informat; o lume care îndura neputincioasă duplicitatea lui Napoleon, lipsa de scrupule cu care își schimba, pe rând, declarațiile, ba aprobând ocuparea principatelor, ba amenințând Rusia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de rând... Ei bine, în cazul acesta nu s-ar mai fi scris nici o ediție specială. Împodobit, însă, în arabescurile elegantului stil oriental, momentul decapitării marelui dragoman al Sublimei Porți deveni ceea ce se dorea: un eveniment demn de istoria Imperiului Otoman, un avertisment pentru cei care încercau să se împotrivească politicii vremii și un paravan frumos decorat, menit să-l oculteze, discret și pe termen lung, pe adevăratul instigator al acelei pedepse capitale, Napoleon. Dar despre toate acestea, ca și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Paris la Istambul, șaptezeci de ore cu trenul de-a lungul a trei imperii, ca să mă interesez de soarta unui manuscris, a unei străvechi cărți de poezie, neînsemnată fărâmă de hârtie În Orientul tumulturilor. Mă primi un servitor. O temenea otomană, două cuvinte de Întâmpinare În franceză, dar nici cea mai mică speranță. Aici toată lumea venea din același motiv, să-l Întâlnească pe Maestru, să-l asculte pe Maestru, să-l iscodească pe Maestru. Am fost invitat să aștept Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Împreună cu niște războinici din tribul său, pentru ceremoniile de patruzeci de zile. I-am dezvăluit identitatea dumneavoastră și i-am dovedit că sunteți nevonovat, dar oamenii săi nu trebuie să știe nimic. S-a angajat să vă conducă până la frontiera otomană, pe drumuri pe care caravanele nu le cunosc. Ne așteaptă În satul șah-Abdul-Azim. Aveți bani? — Da. Le-am dat două sute de tumani salvatoarelor mele, dar mi-am păstrat aproape patru sute. Nu e de-ajuns. Va trebui să le Împărțiți jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
se formă un comitet pentru apărarea Tabrizului, avându-l În frunte pe un anume domn Dieulafoy, distins orientalist; același elan se găsi la Londra, sub președinția Lordului Lamington; Încă și mai important, principalii conducători șiiți, aflați la Karbala, În Irakul otoman, se pronunțară, În chip solemn și lipsit de echivoc, În favoarea Constituției, desolidarizându-se de mullahii retrograzi. Tabrizul triumfa. Dar Tabrizul era pe moarte. Incapabil să facă față atâtor rebeliuni, atâtor renegări, șahul se agăța de o idee fixă: trebuia doborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ni s-a dat să trăim! De introdus harta scanatăș mai jos, traducerea denumirilor: Principalele locuri menționate În Samarkand Frontierele indicate sunt cele din anul 1912 MAREA NEAGRĂ MAREA MEDITERANĂ MAREA ROȘIE MAREA CASPICĂ MAREA ARAL GOLFUL PERSIC ANATOLIA IMPERIUL OTOMAN TRANSCAUCAZIANUL AZERBAIDJAN PERSIA IMPERIUL RUS KHORASAN AFGANISTAN CHINA INDIILE BRITANICE Nil Tigru Eufrat Iaxartes (Sâr-Daria) Oxus (Amu-Daria) Indus Istanbul Alexandria Cairo Trapezunt Alep Damasc Ierusalim Medina Mecca Batumi Baku Mossul Bagdad Basra Tabriz Alamut Kazvin Enzeli Kom Teheran (Rey) Kashan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acumula, a dobîndi bunuri Pușlă : jigodie, javră Rabilă : haină veche Sît ! : taci ! A svidui : a vindeca A timburi : a-și potrivi hainele pe corp Timnic : antreu la casă A zlemni : a bate zdravăn pe cineva Zorilă : luceafărul de dimineață Matrimoniul otoman La început, un salam și ceva mezeluri, o telemea și un cașcaval cu pătlăgele roșii și, bineînțeles, un rachiu mic. Pe urmă ciorba, cu mult zarzavat. La felul doi, la alegere : sarmale, chiftele, ciulama, musaca, un batal cu pilaf, o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mici, care nu au păstrat numele turcești, ca toate cele de mai sus, dar cam tot de pe acolo provin. Cam asta este ceea ce au adunat bunicile și străbunicile noastre în tingirile lor de-a lungul celor cîteva secole de „jug otoman”. Au luat ce au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]