2,905 matches
-
palmieri, nimic altceva, ba da, un lan de henequen, cea mai importantă cultură din Yucatan, un fel de cânepă, apoi un bărbat care merge călare, o femeie care s-a oprit și privește autobuzul... Și din nou câmpul. Amiaza. Căldura. Otrava solară și subtilă a tropicelor. Iau o carte despre Mexic și încerc să citesc. Dar prima frază pe care-mi cad ochii sună arțăgos și voit pitoresc: Aici bărbatul este totul, femeia nu este decât un nimic ce poate fi
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
totul al lor. "Păianjenii îmi caută inima", auzeam în tot acest timp în urechi: "Păianjenii îmi caută inima..." Pluteam în întunericul dens, mumificat în plase de păianjen, supt de toate lichidele din corp, cu oasele sfărâmicioase de vechime, transparente de otravă. Eram în spațiul deschis și fără limite. Nici stele nu se vedeau. Deodată am devenit conștient că țeasta mea e plină, deși creierul îmi fusese de mult devorat. Cineva 95 îmi locuia țeasta, era repliat în sine, acolo, în spațiul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
-și îmbrățișeze Prințesa-Ovul în cerul pur al Celei-mai-frumoase-pouești-de-dragoste, în nunta totală, în adevărul ultim și orbitor. Lava dumnezeiască mi-a ars într-o clipă hainele și părul, pielea și zgârciurile, vinele și oasele, mațele și fecalele din ele, fierea și otrava din ea, creierul și nebunia din el, boașele și viitorul din ele, traheea și laringele și sucurile și mucilagiile și ganglionii. Mi-a topit dinții și globii ochilor și stâncile urechii interne. Mi-a distrus liniile vieții din palmă, m-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
sport pe umeri, m-am întrebat deodată unde abandonase Savin, acum inginer chimist la Quadrat, întreaga lui nebunie. Ce făcuse cu uriașul său IQ? în ce strat spongios al minții lui, acum dizolvată probabil de bucuria vieții ca de-o otravă perfidă, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniți senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus 167 în minte ceea ce ruminasem de-atîția ani: că nu există supliciu mai mare și infern mai adânc decât fericirea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Cine a locuit aici? Nu mă chinui! Pleacă! Și parcă toți pereții de stâncă sunt mânjiți cu sânge, sânge curge pe tavanul peșterii, îi simt gustul sălciu în gură, apoi urletul neomenesc în mintea mea înaintând în sânge ca o otravă, mă trezesc, e doar un vis! Transpirat tot, lac de sudoare, încă noapte afară, focul se potolește, zgândăr jarul nears și pun ultimele surcele încercând să-l aprind, suflu de câteva ori spre el, umplându-mi plămânii cu fum înnecăcios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meu sortit la naștere, te-ai legănat atâția ani cu gândul că descântătoarea care ți-a luat plânsul ți-a promis în schimb fiorii unei iubiri de excepție, nu, nu, dragul meu, cuvintele ei perfide ți-au strecurat în ureche otrava dulce a unei promisiuni peste puterile tale, te-a asigurat cu vorbele ei vrăjite că, orice ai face, nu te vei putea opune ursitei ce ți s-a dat, 17 iulie, părintele cere să fie dus în biserică să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
era nevoie de aer proaspăt, pentru a curăța puțin atmosfera din cameră. Singura persoană în formă era Jack. Ieșea ocazional din birou, abia conștient de tensiunea din încăpere, își făcea treaba, arunca rânjete în jur, după care dispărea din nou. Otrava s-a disipat încet, până când toată lumea, cu excepția lui Mercedes, a început să se simtă din nou aproape normal. La douăsprezece și jumătate, sosi Mai. A salutat pe toată lumea, după care a întrebat de Jack. Intră, dădu domnișoara Morley aprobator din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el, iar Johnnie zice că nu-l doare. Dar pizda de Dalia nu vrea să-și desfacă picioarele până când gândacii nu-s eliminați științific. Cobor pe stradă și vin cu un doctor. Pentru cinci parai, gagiul le face injecții cu otravă. Eu și cu Dalia ne-o tragem ca iepurii. Johnnie Roșcovanul stă și privește. E ofticat că Dalia-i o bucățică așa de bună și că nu vreau să i-o dau și lui. I-am aruncat o întrebare, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putu s-o vadă și nici măcar să și-o închipuie, prins cum era în cortegiul ce mergea în fața lui, dar îl auzi pe tatăl său, când prietenii îl felicitau, murmurând pe când îi îmbrățișa: — În triumphus-ul ăsta Tiberius mi-a pus otravă. Era revoltător, spuse el, să stea în cvadrigă știind că puțin mai încolo, sub ploaia de insulte a mulțimii, femeia aceea mergea pe jos, în lanțuri. Acum veneau însă preoții cu statuile divinităților romanilor și ale dușmanilor, imagine a protecției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de cine știe ce întrebare. Zaleucos spuse: — Cine a construit casa asta i-a poruncit unui pictor să reproducă statuia pe care Lysippus o turnase în bronz după subiect: acesta e Socrates așteptându-și moartea, conversând cu discipolii săi după ce a băut otrava. Iar când fu întrebat cum de știa despre fresca aceea, aflată într-o casă particulară dintr-un oraș atât de îndepărtat, răspunse că-i povestiseră despre ea niște călători. Apoi corăbiile coborâră până la malurile sinuoase ale râului Meandros și ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scrisese niște poezioare pornografice, pe care severii săi urmași s-au grăbit să le distrugă. Însă porunca de a-l ucide pe Germanicus, scrisă în taină de mâna lui Tiberius și adresată lui Calpurnius Piso, a fost o excepție. O otravă fără leac Germanicus sosi la Antiohia cu sufletul plin de noile experiențe și de planuri mari. În dimineața următoare însă, la începutul unei zile care trebuia să fie entuziasmantă, în timp ce în atriu Gajus le povestea fraților mai mari impresionanta călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Plancina, sinistra prietenă a Mașterei, câteva femei care susțineau că vând stofe și parfumuri. Ele s-au întors speriate: — Prin încăperile Plancinei se plimbă o femeie siriană pe nume Martina, pe care am recunoscut-o. Se pricepe la vrăji, face otrăvuri... Toți se tem de ea. Nimeni n-a reușit s-o prindă vreodată: otrăvuri pe care nu le poți observa, mâncăruri, băuturi, obiecte unse cu venin, chiar și parfumuri. Într-o zi, în palatul din Epidafne, Germanicus se uită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Ele s-au întors speriate: — Prin încăperile Plancinei se plimbă o femeie siriană pe nume Martina, pe care am recunoscut-o. Se pricepe la vrăji, face otrăvuri... Toți se tem de ea. Nimeni n-a reușit s-o prindă vreodată: otrăvuri pe care nu le poți observa, mâncăruri, băuturi, obiecte unse cu venin, chiar și parfumuri. Într-o zi, în palatul din Epidafne, Germanicus se uită la fiul său mai mic și se gândi că era singurul cu care putea vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mâinile îi deveniră diafane și scheletice, cu încheieturile și tendoanele vizibile; pe torace, mai jos de gâtul slab, începură să se zărească claviculele și coastele. Nu împlinise treizeci și cinci de ani și, în timpul agoniei, șopti conștient că simțea că moare din cauza otrăvii. Agrippina, cu cearcăne adânci din cauza nesomnului, a disperării arzătoare, neputincioase, îi spuse patetic: — Te vom salva. El ridică o mână, îi îndreptă o șuviță din părul frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
frumos, strâns dezordonat, și șopti: Întotdeauna te-am văzut aranjată, atât de frumoasă... Ea își netezi părul cu palmele; el reuși să zâmbească. În acest timp, în încăperile îndepărtate, medicii le confirmau fidelilor lui Germanicus cea mai neagră ipoteză: „O otravă rară, cu efect foarte lent...“ Cei doi fii mai mari erau indignați și nu le venea să creadă; din cauza nesăbuinței lor, percepeau cu greu realitatea; Gajus, în schimb, se închise în camera lui, cuprins de o spaimă lucidă: descoperise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fi tulburată de evenimente ireparabile. Sosi, epuizat de o călătorie rapidă, un medic bătrân, faimos, de la curtea lui Abgar din Edessa, îl vizită pe bolnav și, retrăgându-se împreună cu ceilalți medici și cu prietenii lui Germanicus, declară: — Am mai văzut otrava asta, cu ani în urmă. Se strânseră în jurul lui, cuprinși de neliniște; era deci o otravă, fără îndoială. Medicul din Edessa, care vorbea limba sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
curtea lui Abgar din Edessa, îl vizită pe bolnav și, retrăgându-se împreună cu ceilalți medici și cu prietenii lui Germanicus, declară: — Am mai văzut otrava asta, cu ani în urmă. Se strânseră în jurul lui, cuprinși de neliniște; era deci o otravă, fără îndoială. Medicul din Edessa, care vorbea limba sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prietenii lui Germanicus, declară: — Am mai văzut otrava asta, cu ani în urmă. Se strânseră în jurul lui, cuprinși de neliniște; era deci o otravă, fără îndoială. Medicul din Edessa, care vorbea limba sacră din Urhai, nu le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
le dădu speranțe. — Cu otrava asta erau omorâți regii, povesti el. Am văzut-o la un prinț care voia pacea cu Roma. Spuse că de data aceea îl descoperiseră și îl torturaseră pe cel care îl otrăvise; astfel aflaseră că otrava ajunsese la Edessa pe niște drumuri de caravane necontrolate, din munții îndepărtați. — Este foarte scumpă și e îngăduită doar unor mâini sigure. Atunci, de mult, cel care îl otrăvise pe prinț o primise într-un loc unde fusese dus legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ați întrebat? îl iscodeau ei, tot mai neliniștiți. Gajus se ivi tăcut în ușă. — Aceasta a fost prima mea întrebare, răspunse supărat medicul din Edessa. Ucigașul, deși era torturat, mi-a zâmbit. A spus că, dacă o mică picătură de otravă s-ar fi prelins din vas, ar fi putut să-și salveze viața numai dacă și-ar fi ars repede, adânc, pielea de pe mâini. Dar nu mi-a mai spus și altceva, fiindcă, deși îl țineam sub control, l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mai ciudate antidoturi, agoniza atât de dureros, cei care-i erau credincioși fură cuprinși de mânie. Încercară zadarnic s-o prindă pe vrăjitoarea siriană, care dispăruse, cercetară fiecare ungher al palatului din Epidafne, iar imaginația lor găsi pretutindeni semne ale otrăvii și ale vrăjilor, amulete îngropate și urme uleioase, fetide pe fundul pocalelor și ale amforelor de vin. Și oase, poate de animale, poate omenești, pe care se efectuaseră rituri magice, fiindcă purtau semne și urme misterioase. Și numele lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Germanicus o chemă pe Agrippina; un martor a spus mai apoi că a sfătuit-o să-și tempereze impetuoasa și orgolioasa sete de dreptate. — Sustine, îndură. O să ai timp. I-a șoptit, după câte se povestește, că mai mult decât otrava îl durea gândul că o lăsa, cu copiii atât de tineri, în mijlocul dușmanilor. — Eram singură, cu fiul nostru, și pe podul de pe Rhenus. Nu te teme pentru noi, îi răspunse femeia, tremurând din cauza sforțării de a nu plânge. Era a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nu plânge. Era a zecea zi a lunii octombrie. Trupul lui Germanicus fu dus în forum-ul din Antiohia, unde fusese ridicat un rug imens. Înainte de arderea rituală, a fost expus fără veșminte, pentru ca toți să vadă urmele lăsate de otrava aceea lentă, fără leac. O lungă procesiune trecu în tăcere prin fața rugului, cu o mișcare unanimă a capetelor, fără să-și ia ochii de la acel mort tânăr, un schelet lung și puternic, acoperit de un strat subțire de carne. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea strângea la piept ceva - și toți înțeleseră că era urna cu cenușa lui Germanicus. Se spunea că în cenușă rămăsese inima intactă, neatinsă de flăcările rugului enorm. Și cu toții căzuseră de acord că acesta era ultimul semn neîndoielnic al otrăvii. Pe când făceau primii pași, băiatul înțelese ce tunet teribil puteau dezlănțui deodată mila și revolta a mii de oameni, care acum strigau și hohoteau. Însă, după debarcarea aceea dramatică, Agrippina și tovarășii lui Germanicus văzură că nici pe dig, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să clarificați dacă Piso a obstrucționat autoritatea lui Germanicus în Syria sau dacă Germanicus a fost intolerant față de el; dacă Piso îl ura pe Germanicus sau dacă Germanicus a abuzat de propria-i putere; dacă există suspiciuni concrete cu privire la folosirea otrăvii sau dacă expunerea imprudentă a trupului lui Germanicus în piața din Antiohia a înflăcărat primejdios mulțimea. Optimates s-au bucurat în taină, populares au fost cuprinși de indignare și nedumerire. Expuse de Tiberius, temele anchetei deveniseră atât de multe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]