8,628 matches
-
e posibil În orașul ăsta de palavragii. Și fără să dai nimănui explicații despre cele Întâmplate. - Explicații? Ar fi lucru mare să le avem măcar noi, Îi replică bargello sarcastic. - Așa e. Nu dispunem de multe elemente, Însă mintea Înțeleptului pășește bucuroasă prin strâmtorile gândului, acolo unde mintea omului necioplit se descurajează și se pierde. Iar mintea mea... dar despre astea la vremea lor. - Vrei să Îi interoghezi pe oamenii aceia? Poate că... Dante scutură din cap. - Dacă asasinul e unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe care o Încercase și la han. Mai văzuse acel chip, se gândi el, trecându-și mâna peste obrajii descărnați. Stăpânindu-și greața, luă capul și Îl apropie de propria lui față. - Cine ești? murmură el. I se părea că pășește În cerc pe marginea unui puț Întunecat. Apoi, dintr-o dată, ca o bulă de aer care urcă la suprafața unei bălți noroioase, În memoria lui Își croi drum un nume. Îl cunoscuse pe bărbatul acela, cu mai bine de douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care leagă organele Îngemănate, afecțiunea unuia se extinde Încetul cu Încetul și la celălalt. În curând mă voi pomeni În beznă, iar singura lumină vizibilă a stelelor va fi pentru mine amintirea. De aceea trebuie să mă grăbesc. Continuară să pășească În tăcere. Poetul Încerca să se mențină la pasul Însoțitorului său, viguros și iute, În ciuda căldurii infernale. - Mărșăluiești ca un cal berber, messere. Oare În călătoriile dumitale ți-ai dezvoltat mersul acesta? izbucni el după ce, În mai multe rânduri, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păgâni obraznici, evrei neînduplecați uniți Într-o aceeași curiozitate, cuprinși de aceeași emoție dinaintea minunăției care venea spre ei. Împăratul Înainta În picioare, În carul său triumfal, tras de patru boi Încununați cu lauri. La cele patru colțuri ale carului pășeau, odată cu el, tot atâția sclavi Înlănțuiți: un maur, un tătar, un alb și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite cu semne cerești, precum și doi cavaleri În armură de luptă. Unul ducând În mână o spadă lucitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de veac, ci a misterelor de azi, din prezent, dacă voia să pătrundă enigma morții. Iar mintea lui Marcello părea ancorată În trecut. Dacă, Într-adevăr, avea o experiență de secole, acum, când viața sa se apropria de sfârșit, el pășea Îndărăt, cuprins de nostalgie. Dante abia făcuse câțiva pași În afara hanului când dădu peste tânărul Colonna, care se Întorcea. Studentul șovăi o clipă, ca și cum ar fi vrut să evite această Întâlnire, dar mai apoi Își reluă drumul, cu un aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-și alinga din amintire chipul Însângerat, articulațiile dislocate. Dar poate că mai avea totuși vreme să-l oprească. Probabil că matematicianul Încă aștepta să-și recapete un minimum de puteri Înainte să o pornească la drum spre Nord. Continuă să pășească, parcurgând ultima porțiune. Sala de la parter era goală și nici pe scări nu Întâlni pe nimeni. Ajunse la etajul al doilea, unde era odaia lui Fabio dal Pozzo. Fără să mai bată, Împinse zăvorul și intră. Îi fu suficientă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
bine să accepte provocarea și să se ducă În bârlogul lupului. Clericul Îl Însoți prin sălile reședinței, deschise una după alta ca pentru a alcătui un lung coridor. În pragul ultimei uși se opri, dându-se la o parte. Dante păși spre mijlocul Încăperii, unde Îl aștepta un bărbat masiv, cu trăsăturile insolente ascunse Îndărătul unei măști de bonomie ipocrită. Ședea pe un jilț din lemn, purtând toate Însemnele funcției. Pălăria cu boruri largi, cu cordonul ei Împletit, Îi zăcea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Rochia sa era la fel de simplă precum cea din prima zi, dar în tonuri de toamnă și de pădure, tivită cu o dantelă de Bruges care-i dădea o gravitate religioasă. Primarul se împotmolea în nămolul de pe străzi. Dar ea, ea pășea cu picioarele ei micuțe pe pământul îmbibat de apă, ocolea bălțile și rigolele. Ai fi putut spune că se juca, sărind ușor, trasând în noroi urmele unui animal blând, iar sub trăsăturile ei netede, de femeie tânără ghiceai copilul jucăuș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pahar de vin, cafea cu rom, Pernod sau vermut. Către amiază, sfârșea rezemat de peretele toaletei, ținând discursuri politice, apoi adormea sforăind, cu geanta lângă el. Iar Castelul era cam la sfârșitul drumului său, când mergea deja de parcă ar fi pășit pe puntea unui vas zgâlțâit de furtună. — Scrisori, bineînțeles că erau scrisori pentru Castel, eu mă uitam la adresă, nu la nume, când scria că-i pentru Castel, le duceam la Castel, simplu! Că erau pentru procuror sau pentru tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
la fel de apăsat, să se ducă durerea cu apa, cu vorba, cu ochii, cu timpul. Trage perdeaua, deschide, iese din cadă, aruncă de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
scrobite și-i va saluta din cap pe domnii ce vor sta paralizați În preajmă, adunați În grupuri mici pentru a se apăra reciproc. Un majordom (unul dintre cei trei existenți În Minneapolis) i-a deschis larg ușa. Amory a pășit Înăuntru și s-a dezbrăcat de pălărie și palton. Era ușor surprins de faptul că nu auzea rumoarea stridentă a conversației din camera alăturată și a decis că Întrunirea era extrem de protocolară. Era de acord cu acest lucru, așa cum era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A ridicat vocea: — Știu ce cred ei! Doar nu credeți că trebuie să-mi spuneți dumneavoastră. (S-a Întrerupt.) Eu... eu trebuie să plec acum... sper că nu sunt nepoliticos... A ieșit repede din Încăpere. În aerul răcoros de afară, pășind spre camerele sale, exulta de mîndria că refuzase ajutorul. Idiot bătrân! a strigat nestăpânit. Parcă nu aș ști! A decis Însă că avea un pretext excelent să nu se mai Întoarcă În sala de meditații În seara aceea, așa că, instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
New York-ul scăldat În lumină electrică, iar romantismul i-a tras cu ochiul de pe afișul despre cursele de care de pe Broadway și a scânteiat În ochii femeilor de la Astor, unde a cinat Împreună cu tânărul Paskert de la St. Regis’. Când au pășit pe intervalul din sala de spectacole, salutați de zbârnâitul nervos și de cacofonia viorilor neacordate, Întâmpinați de mireasma grea, senzuală, a fondului de ten și a pudrei, Amory s-a crezut Într-un imperiu al delectărilor epicureice. Totul Îl Încânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
2 GARGUIE ȘI TURLE La Început Amory n-a observat decât bogata lumină solară ce luneca peste lungile peluze verzi, dansând pe geamurile vitraliilor și unduind În jurul turnulețelor și fleșelor și al zidurilor crenelate. Încetul cu Încetul, a realizat că pășește pe University Place, conștient de valiza din mână și amplificându-și noua tendință de a privi drept Înainte ori de câte ori se Încrucișa cu cineva. De câteva ori ar fi putut jura că bărbații Întorceau capul după el ca să-i mai arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea să fie gata la timp cu spectacolul pentru turneul de Crăciun. — În ordine! Trecem la dansul piraților! Dansatorii au mai tras un fum din țigarete și s-au târât la locurile lor; cel care o făcea pe primadona a pășit iute În față, aranjându-și brațele și picioarele Într-o poziție sugestivă, iar când instructorul a pornit să bată din palme și din picior și să indice ritmul cu vocea, au Încropit un dans. Clubul Triangle era un mușuroi uriaș, fierbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
amurgul de iarnă colorând cerul afară și zvon vag de tobe urcând de la etajele de jos... Se foiesc și umblă țanțoș prin hol, mai luând câte un cocteil, scrupulos Îmbrăcate, așteptând. Pe urmă ușile mari de sticlă se Învârt și pășesc Înăuntru, mărunt, trei ghemuri mari de blănuri. Urmează teatrul și apoi o masă la Midnight Frolic - desigur, mama va fi și ea prezentă, dar rolul ei se va limita la a face lucrurile să pară și mai pline de taină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rupe rândurile și o cere pe dansatoare partenerului ei. Pe urmă, când fata de un metru optzeci (adusă de Kaye, din grupa ta, și cu care el a Încercat să-ți facă toată seara cunoștință) trece din nou, săltăreață, rândul pășește Înapoi, grupulețele fac stânga-mprejur și se concentrează asupra colțurilor Îndepărtate ale sălii, deoarece la orizont apare Kaye, asudat și alarmat, croindu-și drum cu coatele către chipurile familiare. — Ascultă, bătrâne. Am o foarte bună... — Regret, Kaye, dar dansul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am. — Știu. Amory a fost de acord cu observația ei și a clătinat din cap, În semn că nu era nimic de făcut. — Să mergem. Isabelle s-a sculat În picioare. Amory s-a ridicat și el, distrat, și au pășit până la piciorul scării. — Ce tren pot lua? — Este unul la nouă și unsprezece, dacă vrei neapărat să pleci. Da, zău că trebuie. Noapte bună. — Noapte bună. Ajunseseră la capătul de sus al scărilor și când Amory s-a răsucit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făceau reduceri, cu sau fără știința ei. Constatase că se Îmbrăca foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori, duminica, mergeau Împreună la biserică și Amory pășea alături de ea, desfătându-se la vederea obrăjorilor ei umeziți de picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin sufletul În direcția opusă! — Poate, a răspuns Clara, dar nu cred. Niciodată nu-mi ies din pepeni. Niciodată n-am fost sălbatică. Izbucnirea de adineauri a fost una de pură energie primăvăratică. — Și tu ești pură energie primăvăratică. Acum pășeau agale. Ba nu, iarăși greșești. Cum poate o persoană cu reputația ta de inteligență strălucită să creadă mereu lucruri neadevărate despre mine? Sunt exact antonimul a tot ce a Însemnat vreodată primăvara. E o Întâmplare nefericită dacă arăt ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dacă e Înveșmântat În murdărie, monotonie sau măreție. — Doamne! Nu perpelim de patru ani universul la foc mic? Apoi a sosit și seara care avea să fie ultima. Tom și Amory, care dimineața se Îndreptaseră spre terenuri de instrucție diferite, pășeau ca de obicei pe potecile umbrite și aveau impresia că zăresc În jur fețele băieților cunoscuți. — Mișună stafiile prin iarbă În seara asta. — Tot campusul e viu din cauza lor. S-au oprit lângă Little ca să admire răsăritul lunii, care colora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
păr. Gura ei, oricând Îmbietoare la sărut, este mică, ușor senzuală, tulburătoare. Are ochii cenușii și tenul imaculat, cu două pete discrete de culoare. E zveltă, dar atletică, cu corpul dezvoltat armonioș și e o Încântare s-o urmărești cum pășește Într-o cameră, cum umblă pe stradă, cum leagănă În mână crosa de golf sau execută „roata țiganului“. Și o ultimă calitate: personalitatea ei vie, naturală, nu are nimic din postura conștient teatrală Întâlnită de AMORY la ISABELLE. MONSIGNOR DARCY
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
doarmă, moleșit; legăturile amoroase anterioare li se păreau aventuri juvenile, oarecum comice și deloc de regretat. Pentru a doua oară În viață, Amory fusese total bulversat și acum se grăbea să Între În ritmul generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou pe căile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
generației sale. UN SCURT INTERLUDIU Amory pășea agale pe bulevard și se gândea că noaptea era, inevitabil, a sa, cu fastul și carnavalul amurgului colorat și al străzilor obscure... I se părea că Închisese portativul cu armonii muribunde și că pășise, În sfârșit, din nou pe căile vibrante pline de senzații ale vieții. Peste tot În jur ardeau mii de lumini, promisiunea unei nopți a străzilor și a cântecelor. Se mișca prin mulțime visând cu ochii deschiși, ca și cum s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]