3,151 matches
-
Evanghelia, este nevoie de alt fel de Păstori decît aceștia. Dacă se dorește ca lumea să devină necreștină, atunci să prevaleze acest sistem și vom vedea cîtă vreme vor reuși conducătorii să guverneze lumea după ce au făcut-o să devină păgînă. 116. Se va spune: un bun principe poate să respecte într-un anume fel aceste principii ale sfintei antichității la care Biserica nu poate renunța. Dar în acel caz, de ce Biserica nu a încheiat o înțelegere ca principii să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
aș putea vedea cu ochii mei înainte de a muri, sau murind, această nouă cunună nepieritoare așezată pe fruntea acestui mare Suveran! CAPITOLUL V Plaga din piciorul stîng: servitutea bunurilor ecleziastice 129. Din cele analizate pînă aici rezultă că prăbușirea Romei păgîne, prezisă de Scripturi, sub numele de Babilon, a fost, în rînduiala înaltă a Providenței, nu numai un act de justiție care să răzbune sîngele Martirilor și care să extirpe ultimele rădăcini ale idolatriei, ci și o astfel de dispoziție a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cuprindea Clerul, împingînd spre averile trecătoare. 115 Se poate găsi probabil o excepție de la această lege numai în primele șase secole. În acestea a acționat numai forța organizatorică, dar nu lipsea antagonismul, ci exista o opoziție din afara Bisericii, în cadrul societății păgîne. 116 Perioadei de distrugere îi urmează deci o perioadă de refacere. Această refacere aparține nu mișcării, ci opririi pe loc a Bisericii. În același timp, distrugerii îi urmează o perioadă de organizare; aceasta aparține mișcării, este timpul întreprinderilor. Acesteia îi
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Îi zîmbea Paulei și se uita În jos către orașul care se Întindea la picioarele lor, conturînd cu privirea fiecare balcon și verandă, fiecare stradă și parcare, ca un tînăr păstor devotat care-și veghează fără odihnă turma. 14 Ritual păgîn — Domnule Prentice, din motive necunoscute, motorul dumneavoastră s-a hotărît să se supraîncălzească, m-a anunțat inspectorul Cabrera, arătîndu-mi compartimentul motorului din Renault, prăjit tot. Soarele Spaniei e ca febra. Și e mult mai aproape de noi decît de cei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
păreau să țopăie pe tavanul dormitorului, am dat fuga În balcon și am văzut cabina aprinsă ca o lampă și fumul Înfuiorîndu-se În lumina farurilor de la mașinile pe care membrii clubului le trăgeau la adăpost. Se petrecea unul dintre ritualurile păgîne ale lumii moderne, incendierea automobilului, la care asistau tinerele de la discotecă, În rochiile lor cu paiete ce licăreau reflectînd fărîme de flăcări. Mai tîrziu, cînd, ca un răspuns la excitația provocată de infern, a Început petrecerea de la piscină, am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ceilalți. Din acest triunghi format în documentele noastre de pârcălabul de Hotin, cel de Cetate Albă și cel de Chilia nu te scapă nici un soi de subtilitate diplomatică, nici un soi de apucătură. Nu-i ieșire precum nu-i intrare și, păgân să fie omul, trebuie să zică: Adevărat, a Moldovei e Basarabia. De când există românii pe pământ, Basarabia noastră actuală, acest lambeau de terre, a avut și el onoarea de a forma un stat deosebit, deși foarte trecător, sub Ștefan, fiul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în care s-a format poporul român este o axiomă a identității naționale. Heliade Rădulescu, reliefând același lucru, afirmă că "Românii din Dacia lui Traian au fost creștinați deja înainte de Constantin" (1861, p. 42), iar întrucât Roma continua să fie păgână, munca de botezare a barbarilor a căzut în sarcina românilor. Astfel, "Gothii și din Sythi furŏ chrestinați de Românii din Dacia" (ibidem). Heliade este cel care consacră ideea că "Românii christianisă pe Barbari" (p. 49). Poporul român devine astfel un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
spui nici măcar pâs în fața noastră. Nouă dă-ne toate onorurile, chiar și pe cele care nu există, iar pe tine o să te tratăm cu dispreț, ca pe ultimul lacheu!“ Caută adevărul, își apără drepturile și tot ei, ca niște lifte păgâne, l-au calomniat în articol. „Pretindem, nu cerem și n-o să auziți de la noi nici un cuvânt de mulțumire, pentru că o faceți ca să fiți cu conștiința împăcată!“ Halal morală! Păi dacă n-o să aibă parte de la tine de nici un cuvânt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
135} nevoie de mii de cunoștințe exacte. Pentru a fi buni, pentru a se respecta unii pe alții și a-și veni unui altuia în ajutor au nevoie de religie. De aci răsare însă, și marea deosebire între vechiul stat păgân și statul creștin. Statul ca product al naturii e supus acelorași legi mecanice, prezintă același complex de lupte pentru existență individuală și colectivă ca și natura. Menirea monarhiei creștine e a modera asprimea legilor inerente statului prin apărarea celui slab
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
prin focul și sabia cuceritorilor osmani, dreptul public și cel privat, tradiție și datina au fost îngropate sub ruinele Cetății de Spini, împreună cu dinastia șismanizilor din Bdyn, încît mișcarea de emancipare a popoarelor orientale i-au găsit egalizați de sabia păgână, care tăiase orice cap răsărea deasupra puțin înțelegătoarei mulțimi. Problema a fost și este cu totul alta decât în România, ale cărei părți constitutive aveau trecutul și tradițiile lor stabilite de la începutul secolului al XIII [-lea] și până la 1700. Alte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul Împăraților romani, creștinii au fost persecutați pen‑ tru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se Închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile Împotriva creștinilor au atins cote paroxistice În primele trei secole creștine. Dintre acestea
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
251), a lui Dioclețian și Maximian (284‑305) și a lui Liciniu (308‑324). În timpul acestor prigoane, au fost urmăriți, torturați și supuși la cazne inimaginabile pentru credința lor un număr mare de creștini care refuzau să se Închine idolilor păgâni și să le aducă jertfă. Scopul urmărit de persecutori consta „În Înfricoșarea celorlalți creștini, spe‑ rând astfel Într‑o părăsire totală a credinței creștine. În realitate Însă, aceste pătimiri nu făceau decât să‑i Întărească și mai mult În credință
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
am făcut din ea un colțișor al bucuriei”149. Spiritualitate și sens În suferința bolnavilor de cancer 127 Atitudinea dârză și neînfricată a martirilor În fața mor‑ ții și a durerilor teribile de pe urma groaznicelor suplicii la care erau supuși de către persecutorii păgâni, constituie o adevărată paradigmă și pentru bolnavii aflați Într‑o stare terminală, În proximitatea morții trupești. Sfinții martiri nutreau cu tărie credința În viața veșnică, de aceea nu aveau temeri sau angoase În proximitatea morții, pe care o consi‑ derau
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În toată perioada pascală : „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând și celor din mor‑ minte viață dăruindu‑le”. Prin moartea și Învierea lui Hristos, Care cu moartea Sa a biruit moartea, a devenit de‑a dreptul păgână și neavenită expresia antică : „nu mă tem de moarte, ci de veșnicia ei”. Mucenicii sunt pătrunși de o acalmie și o pace sufletească În fața morții fizice, Întrucât, nefiind robiți de lucrurile acestei lumi efemere, o părăsesc fără Îngrijorare, frământare sau
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
frumoase și noi nu renun‑ țăm la ele ca cei osândiți la moarte sau ca cei ce urăsc lucrările lui Dumnezeu, Însă, fiind pentru noi pline de curse, le disprețuim (pentru dobândirea) altora cu mult mai mariă”156. Când proconsulul păgân i‑a zis venerabilului episcop Policarp al Smirnei : „Am la dispoziția mea fiare, am să te predau lor În caz că nu te căiești”, Policarp a răspuns : „Poruncește, căci pentru noi rămâne cu neputință Întoarcerea de la mai bine la ce‑i mai
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a adus o bună mărturisire (I Timotei 6, 13)”181. În Istoria bisericească (cartea a III‑a, 11, 3), Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului ne aduce În atenție martiriul Sfântului Teodor și lucrurile minunate și Înfricoșătoare petre‑ cute cu dânsul. Împăratul păgân Iulian Apostatul a porun‑ cit ca Teodor să fie scos din Închisoare. Acesta era numele acelui tânăr luptător curajos pentru Adevăr. Pe acesta unii l‑au Întrebat dacă a simțit durere, când a Îndurat torturi cu Înțepături foarte crude. El
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
Aceștia se țineau În mijlocul flăcărilor, pe picioare, și spu‑ neau : „Ne ridicăm ochii către Tine, Doamne, Care ești În ceruri”. Și cum se rugau astfel, un mare cutremur zgudui pământul ; flăcările rugului se repeziră și arseră o parte a mulțimii păgâne. Sfinții coborâră de pe rug Întregi ; nici un fir de păr nu le fusese atins. Lysias, stupefiat de aceste minunății, se stăpâni timp de o oră, apoi vorbi : „Evident arta magiei voastre a stins flăcă‑ rile”. Și dădu ordin să fie biciuiți
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
nimeni vreun fel de plată pentru binefacerile săvârșite. Este considerat ocro‑ titor al medicilor și vindecător al bolnavilor, fiind un model de medic următor lui Hristos. Sfântul Pantelimon s‑a născut În anul 284 la Nicomidia din părinții Eustorgios, senator păgân, și Evula, care era creștină ; aceștia i‑au dat numele de Pantoleon, care În tra‑ ducere Înseamnă „cel În toate puternic ca un leu”. Copilul a fost Încredințat spre educație lui Eufrosin, medic de renume, el ajungând după puțină vreme
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul, și le‑am așezat la un loc cuviincios”315. Deci, moaștele muce‑ nicilor au fost luate În ascuns de creștini, de cele mai multe ori de la locurile unde erau persecutați de Împărații păgâni pentru credința lor și le‑au păstrat cu devoțiune. Între preoții și credincioșii care au Îndurat moartea pentru Hristos În persecuția lui Dioclețian se numărau și preotul daco‑roman Montanus și soția sa Maxima din cetatea Singidunum (azi Belgrad), locuită
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
a-l reintroduce pe fereastră. De altfel, o și recunoștea, fiindcă opțiunea lui s-a dovedit a fi a unui politeism precreștin, readucându-i în scenă pe Dionysos și pe Apollo. Mișcarea sofistică a lui Derrida nu e spre zeii păgâni, ci spre limbaj. Rorty, de aceea, recunoaște ca precursor pentru neopragmatism pe Wittgenstein, pentru care limbajul rămâne instrument, iar nu o entitate misterioasă suficientă sieși. Rorty a intuit că, de fapt, postmodernismul lui Derrida nu e o ruptură radicală de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
deci utopic, fiind lipsit de realismul transcendenței creștine. Acești gânditori, saturați de raționamente, au rămas cu prejudecata că Dumnezeu se vrea divinizat, iar postmodernii au oroare de orice divinizare. Or, condiția minimală a ființei creștine este amurgul idolatrizării, moartea idolilor păgâni. Iisus este singura "zeitate" care nu se mai vrea zeitate, adică divinizată, de vreme ce a coborât pe pământ la modul kenotic, "micșorându-se", adică, în cea mai modestă dintre modestii, în condiția de om născut nu într-un palat, dar tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pe când isianismul era feminist și politeist, recunoscând egalitatea sexelor (ca taoismul) și fundându-se pe erosul sacru. Mitul lui Isis și Osiris era adevărata credință a lui Iisus, iar creștinismul, deloc original, n-a făcut decât să preia multe elemente păgâne, majoritatea egiptene, de la rugăciunea Tatăl nostru până la ritualul morții și al învierii după trei zile, de la nașterea Mântuitorului, plasată în aceeași zi de 25 decembrie ca a lui Horus (stilul vechi ortodox a preluat ziua de 6 ianuarie, data de naștere
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Dumnezeu, căci ungerea constituia ritualul nunții sacre, prin care cel uns devenea rege sfânt. Ritualul hieros gamos era unirea sacră între regele preot și regina-preoteasă. Rolul celei din urmă i-a revenit Mariei Magdalena, care era o hierodulă, o preoteasă păgână, urmașa zeiței Isis. Iisus și Maria s-au supus unui ritual "tantric", în sensul imnurilor din Cântarea Cântărilor. Ea l-a uns pe Iisus pentru îngropare și înviere, cel uns devenind Crist 288. În evangheliile gnostice, Maria Magdalena este numită
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
conferințelor lui B. P. Hasdeu sau studiul lui G. I. Ionnescu-Gion intitulat Poezia poporală. În continuarea acestor preocupări se înscriu articolele despre istoria romanilor ale lui At. M. Marienescu și capitolul Datinile de la nuntă la romanii vechi, din volumul Cultul păgân și creștin al aceluiași autor. Un lung studiu despre ortografie, rezumând discuțiile din Academia Română, apare, nesemnat, sub titlul De orthographia et rebus quibusdam aliis. Paginile de literatură originală, destul de puține, sunt mediocre. Publică versificări umoristice I. de la Buceci (Ioan Pușcariu
VIITORIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290562_a_291891]
-
se văzu silită să cadă la Învoială. Primi În noul calendar multe din sărbătorile pe care poporul stăruia să le păstreze din cultul străvechi, dar le boteză altfel. A păstrat sărbătoarea, adică ziua În care se serba ceva din cultul păgân, dar alungă numele zeului căruia sărbătoarea Îi era consacrată și Îl Înlocui cu un eveniment de esență creștină.” De pildă, În locul sărbătorii Părinților, zi când părinții se adunau ca să cinstească moșii și strămoșii, a fost instalată o sărbătoare nou creată
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]