2,791 matches
-
Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între enigmele florilor de mac. În văzduhul inundat de fluturi imaginari (s-au cam rărit cei adevărați?) cuvintele tac înșirate pe un fir de păianjen, siderat aidoma corolelor condamnate risipirii. Peisaj natural uitat și el în aceeași planturoasă tăcere. Fluid de smarald și rubin în umbra copacilor, cu fructele de aceleași nuanțe fragile. Nu apucă să-și ridice ochii aburiți spre broderia reliefului din orizont
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
respectivă a fost luată în serios, asigurînd pacientul că a fost într-adevăr ascultat. Luați ca exemplu următorul dialog: Pacientul: Cînd mă confrunt cu această temere, orice gînd rațional dispare ca prin farmec. Terapeutul 1: Dar știi prea bine că păianjenul nu-ți face nici un rău. Terapeutul 2: Într-adevăr, este greu să nu te temi în clipa în care neliniștea devine atît de copleșitoare. Primul terapeut se grăbește să ofere o asigurare prematură. În fond, omul nu a spus că
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
precise, pe care le puteți aborda printr-o serie de etape gradate. Exemplele următoare se bazează pe temeri ale unor persoane cu fobii: să călătorească cu metroul la o oră de vîrf; să fie capabile să țină în mînă un păianjen neveninos timp de cinci minute; să înoate timp de 15 minute într-o apă mai adîncă decît înălțimea proprie. 2. Segmentați fiecare din aceste scopuri în etape mai mici, mai ușoare, care să poată fi atinse în pași mici. Observați
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
această metodă pentru a vă atinge scopurile mai rapid. 3. Totodată, se poate dovedi necesar să vă gîndiți la aspectele practice ale modului în care doriți să vă organizați sarcinile de expunere. De exemplu, dacă trebuie să suportați prezența unui păianjen, cum veți reuși să băgați unul într-un borcan, dacă aveți fobie de păianjeni? Deseori, o strategie utilă este să apelați la ajutorul unei persoane care nu are o fobie eventual partenerul sau un prieten apropiat. 4.1.2. Implementarea
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
necesar să vă gîndiți la aspectele practice ale modului în care doriți să vă organizați sarcinile de expunere. De exemplu, dacă trebuie să suportați prezența unui păianjen, cum veți reuși să băgați unul într-un borcan, dacă aveți fobie de păianjeni? Deseori, o strategie utilă este să apelați la ajutorul unei persoane care nu are o fobie eventual partenerul sau un prieten apropiat. 4.1.2. Implementarea programului Efectuați în fiecare zi o activitate legată de fobia dumneavoastră. Evitarea amplifică temerile
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
reacție la situațiile cu adevărat amenințătoare sau periculoase. În cazul unei fobii, problema este că etichetarea e incorectă și se bazează pe o estimare exagerată a gravității sau a probabilității pericolului. Persoane cu fobii Persoane fără fobii Evenimentul declanșator Un păianjen dintr-un borcan Opinii Dar dacă e veninos? Mi s-a spus că e neveninos. Dacă se mișcă, înseamnă că e gata să mă omoare. N-am mai stat niciodată atît de aproape de un păianjen. Consecințe Anxietate, refuzul de a
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
fără fobii Evenimentul declanșator Un păianjen dintr-un borcan Opinii Dar dacă e veninos? Mi s-a spus că e neveninos. Dacă se mișcă, înseamnă că e gata să mă omoare. N-am mai stat niciodată atît de aproape de un păianjen. Consecințe Anxietate, refuzul de a-l atinge Atitudine relaxată Sentimentul de a fi încolțit și dorința de a ieși din situația respectivă Începe să examineze păianjenul În esența sa, gîndirea nocivă care face ca temerile persoanelor care suferă de fobii
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
e gata să mă omoare. N-am mai stat niciodată atît de aproape de un păianjen. Consecințe Anxietate, refuzul de a-l atinge Atitudine relaxată Sentimentul de a fi încolțit și dorința de a ieși din situația respectivă Începe să examineze păianjenul În esența sa, gîndirea nocivă care face ca temerile persoanelor care suferă de fobii să fie mult mai intense decît ar trebui implică evaluări extrem de pesimiste ale probabilității și ale implicațiilor pericolului. Cu cît șansa să se întîmple ceva rău
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
evidențiem aplicarea lor. Expunerea trebuie să se desfășoare în special in vivo, în mod gradat, prelungit, repetat și funcțional. În primul rînd, expunerea in vivo este considerată mai eficientă decît expunerea imaginară. De exemplu, dacă un pacient manifestă fobie față de păianjeni, confruntarea directă are o valoare terapeutică mai ridicată decît simpla imaginare. Totuși, în SSPT, nu este nici posibil, nici dezirabil să retrăiești evenimentul traumatizant. Aceasta nu exclude posibilitatea sarcinilor de expunere in vivo. Dimpotrivă, alcătuirea în colaborare cu pacientul unei
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
auna.“ „Cea mai mare greșeală ce o poate face cineva este să uite că a fost intim cu cineva.“ „Lingușitoria este omagiul pe care un spirit mic îl dă altuia.“ „Bunătatea tinereții e îngerească. Bunătatea bătrâneții e dumnezeiască.“ „Poetul și păianjenul iau firul măruntaielor lor spre a dura clădirile ae riane.“ Balul a produs un beneficiu net de 37 000 lei, care a fost împărțit pe jumătate între Krembser și românii săraci. Din cauza intrigilor și a campaniei dusă din partidul liberal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
rău. Când trosnesc prea tare lemnele pe foc, se buchisește cu vătrarul lemnul, să se mai domolească dușmanul. Când pornești la lucru să fie lunea, prima zi a săptămânii, căci astfel îți va merge bine tot timpul. Dacă coboară vreun păianjen în față pe firul de plasă, înseamnă că vor veni oaspeți sau se va primi vreo veste importantă. În caz că se nășteau copiii încrucișați (sașii), mama le dădea să sugă piept pe pragul ușii, timp de trei ori și vederea se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
carne friptă, un șervet curat În care erau Învelite felii de pâine și o tavă cu mere. Alături, Într-o carafă, apă proaspătă. Fata se Îndreptă spre fereastră. Geamul murdar era acoperit cu praf și cu o pânză deasă de păianjen. Abia stăpânindu-și dezgustul, Încercă să-l deschidă și, după câteva Încercări, Încuietoarea cedă și aerul proaspăt al nopții pătrunse În odaie. Prizoniera se aplecă În afară. Pricepu că se află În turnul cetățuii. Sub ea se căsca departe jos
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la castel. Nici o clipă nu se Întrebase cum de se petrecuse o asemenea minune. Când Bodo era cu ea, totul devenea posibil. Îi simțea respirația fierbinte
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ființă. Timpul dispăruse, lumea dispăruse, nu mai erau decât ei doi și parfumul crinilor... Apoi se trezi cu fața udă de lacrimi și cu o durere ascuțită În inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit de primejdie. Dacă ar fi aflat ducele Bertold, lucrurile ar fi luat o Întorsătură nefericită. „De ce oare n-am fugit noi Împreună?“ Își spuse Adelheid, În timp ce privea pânzele de păianjen de pe tavan. „Am fi găsit un preot să ne cunune... și am fi plecat undeva, departe. Departe de Curte, de tatăl meu...“ Dar Bodo n-ar fi consimțit niciodată să-și calce jurământul de credință față de stăpânii lui. „Bodo n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
al unui abandon total. S-a trecut rapid, cu toate forțele de care dispuneam, la igienizarea locuinței. S-au deschis geamurile, s-a aerisit locuința, tot inventarul acela prăfuit a fost scos afară, s-au curățat pereții de pânza de păianjen, s-a măturat și, mai apoi, s-au șters dușumelele cu o cârpă umedă. Vai, Dumnezeule! Ce mai lucra, ce mai muncea Silvica! Era sufletul, era inima întregii activități. Parcă o văd aievea în fața mea: simt că este aici, lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
și niște falii laterale în care al rigoare se puteau aciua greierii în sezonul hibernal. Tumefiate asemenea unor butuci de miile de lovituri primite de-a lungul vieții sale, lățite și deformate în urma pișcăturilor și mușcăturilor de furnici, țânțari, viespi, păianjeni, coropișnițe și urechelnițe, având o culoare vineție-maronie-roșietică, cu unghii mari, negre, puțin încovoiate la vârf, ca o platoșă puternică pentru protecția organelor locomotorii, cât și pentru o mai bună aderență și stabilitate la sol, picioarele bunici mele, săraca, erau aidoma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
est. Am plecat pe Înserat. Parcurgem o serie de localități mici, cu populație mai puțină decât un sat mare românesc, dar frumos Întreținute. Pretutindeni șosele bune. O hartă a șoselelor americane, În orice stat, Îți dă impresia unei pânze de păianjen. Fiecare șosea este numerotată, oricât de modeste ar fi comunitățile pe care le leagă. Sunt Întâi șosele de mare viteză - Highway - trasate cu roșu, cele mai numeroase; urmează așa zisele șosele pavate - Paved roads - apoi cele Îmbunătățite Improved roads - și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
și de proză cu conținut mistico-filosofic, pe care intenționează să le trimită în străinătate; în acest sens s-a interesat de la agentul Cernat despre modul cum ar putea face acest lucru". Cît de edificator este acest fragment pentru pînza de păianjen țesută de Securitate și în care era prins Blaga, dacă acesta se adresează încrezător "agentului Cernat" sigur unul din fervenții emuli și, mai știi, poate chiar un apropiat al poetului. Între informatori se aflau destui agramați, constructori de fraze imposibile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nici măcar o farfurie sau o lingură cu care să poți mânca, doar parchetul putred și plin de pământ în care mai erau impregnate urme de bocanci ale soldaților străini. Pereții erau crăpați, plini de igrasie, ninsese probabil direct în camere. Păianjeni, urechelnițe și tot felul de gândaci de toate mărimile și formele erau acum chiriașii lor. Iar din găurile pereților îi priveau curioși și puțin speriați câțiva șobolani. În camera lor, la fel, copiii n-au mai găsit nimic. Pe pere-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
viță-de-vie, toamna, la amiază, când soarele roși- atic te mângâie, nu te arde. Să vezi mâinile zgâriate și bătătorite de femei și bărbați care culeg ciorchinii și îi pun în coșuri, să simți mirosul lor proaspăt, dulceag, și să simți păianjeni mici și musculițe cum încep să- ți meargă pe mâinile parfumate. Să auzi apoi fiecare bob zdrobindu-se și scurgân- du-se sub tălpi, să simți mustul intrându-ți printre degetele picioarelor și să nu-ți fie jenă de o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-și pierduse răbdarea. Iar eu credeam că am destul timp s-o conving de contrariu. Dar nu de Halloween. Pentru că totul era pregătit. Casa fusese decorată de compania de catering ca să semene cu un imens castel bântuit, cu pânze de păianjen atârnând peste schelete de plastic și lilieci-vampiri uriași legănându-se prinși de tavan, lumini violete îmbăind fiecare perete și un stroboscop în foaier. Un prieten, artistul Tom Sachs, concepuse cutia mare din mijlocul camerei de zi, zbârlindu-se și mârâind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
zăvorul. Era așa de liniște înăuntru că ai fi putut crede că suntem singurele ființe din casă. S-a rezemat de perete - dezinvoltă, șireată, nu întru totul acolo. Am tras un gât lung din cutia de bere, apoi am scuipat păianjenul de lămâie. - Credeam că n-o să vii, am zis eu acuzator. - Ei bine, nici eu... Făcu o pauză. - Dar, vai, am ținut să te văd. Am scos la iveală un gram și am întrebat-o: - O linie, ceva? Mă fixa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la culcare. - Dar Terby zboară. - Bun, atunci va trebui să-l pui și pe el să doarmă. Robby își dădu ochi peste cap nerăbdător și continuă să soarbă din margarita. Ceva îi intră între dinți și scoase din gură un păianjen verde, studiindu-l, de parcă ar fi avut un înțeles. - Terby e furios, se văietă Sarah, trăgând de chitară până ce am coborât la nivelul ei. - Știu, scumpo, am zis împăciuitor. Se pare că Terby are probleme grave. - E pe tavan. - Hai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
jacuzzi? După care am crezut că-l văd pe Victor. O siluetă, aproape de pământ, chircită, apăruse din pădure și nu-mi dădeam seama ce era. Era de mărimea lui Victor, poate mai mare, însă mișcările umbrei erau ca ale unui păianjen, poticnindu-se de copacii de la liziera pădurii. - Victor! am strigat iarăși. Chestia se opri pe moment. Apoi forma întunecată se târî lateral, tot mai rapid, întorcându-se în pădure. Mi-am dat seama, făcându-mi-se rău, că arăta ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]