138,898 matches
-
însuși al dragostei. Scrierea unei cărți te obligă să respecți un anumit protocol. Trebuie să construiești fraze complete, să nu te repeți, să nu te contrazici, să-i menționezi pe autorii care te-au precedat în tratarea unei teme, să păstrezi de la prima până la ultima pagină același ton (să fii, deci, monoton!), să joci comedia modestiei (fiindcă un moment de fanfaronadă devine dizgrațios prin eternizarea - fie și falsă - realizată de tipar). Practic, scrisul s-a transformat de multă vreme - cel puțin
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
s Baby și Chinatown, la Peter Weir cu Truman Show - filme despre America făcute de străini. American Beauty nu vorbește decît indirect despre America. E un film despre două familii, despre fantasmele oamenilor maturi, despre izolare și evadare... Am putut păstra o distanta, pe care n-aș fi putut-o avea dacă aș fi făcut un film despre cartierele englezești pe care le cunosc prea bine"... Regizorul invocă "distanță", benefică în ordine artistică; e vorba de acea distanță care te ajută
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
viguros, și mîinile robuste, dintre care una prindea o țigară cu filtru alb, mi s-au impus din prima clipă." (p.233) Evocarea relației dintre cei doi compune o poveste-paradigmă, nu lipsită de probleme pentru că fiecare dintre cei doi își păstrează particularități puternice,disjuncția nu e doar consecința depărtării în timp și spațiu. E o poveste noiciană cu maestru și ucenic, cu patetismul inevitabil pe care fiecare e liber să-l respingă, dar la care oricine visează în secret. În galeria
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
Traian Dragomir discută tangent și problema antisemitismului românesc, văzut de el ca "o pulsiune care, pentru a spune așa, se autoreglează - se situează la un anumit nivel și la un anumit grad de ascundere și pe acestea tinde să le păstreze. În prezența unei clare amenințări, venită din afară sau din partea unei minorități românești - excesivă dincolo de pragul obișnuit -, adresată evreilor, acest antisemitism tinde să se retragă, eventual să dispară, lăsând locul unei evidente bunăvoințe. Românul are cu evreul o relație de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17325_a_18650]
-
Pavel Șușară În calitatea sa mai nouă de galerie pentru expoziții curente, Muzeul Național de Artă a avut, în cei zece ani care au trecut, o activitate suficient de bogată pentru a se păstra în actualitate și altfel decît prin absența sa ca instituție cu un statut foarte clar definit. Cîteva mari expoziții cu lucrări din patrimoniu (Pallady, Șirato, În jurul lui Rodin, Paciurea, Țuculescu, Miniatura și ornamentul manuscriselor, Vasile Kazar, Tiepolo etc.), în spatele cărora
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
stau pe malul Prutului așteptînd să treacă peste podul de flori" (ib., 24 martie 1998; citatele reproduse fără indicația de pagină sînt preluate din versiunile pe Internet ale periodicelor românești). Distanța ironică este și mai evidentă în construcțiile analogice care păstrează podul, dar îi atribuie materiale de construcție diferite, în funcție de tema zilei: "60 de părinți și studenți au luat cu asalt Ministerul Educației, supărați că / S-a prăbușit podul cu loaze de peste Prut" (Evenimentul zilei = EZ, 1947, 1998, 1); " După poduri
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
pierdută definitiv în lumea largă. Cei care au cunoscut-o, bărbați, încearcă, fiecare prin povestirea lui, să deslușească, din amintire, profilul acestei femei, spre a putea astfel înțelege misterul dispariției ei, spre a-și lămuri propriile sentimente, și spre a păstra cumva vie efigia unei făpturi pe care toți trei au iubit-o. Identitatea de sine ca poveste a vieții - idee comună în filozofie, nu în sensul de banală, ci des întîlnită. În literatură, aceeași idee stă, parșiv, la temelia unei
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
Nici un șir de evenimente sau fapte care să-l definească. Misugi e, de fapt, un fel de ventriloc: el nu vorbește, decît atît cît să recunoască, în scrisoarea sa, că ar vrea să fie cunoscut, că ar vrea, spre a păstra metafora, să fie văzut din față. Vocile care vorbesc însă răspicat sînt autoarele a trei scrisori pe care Misugi i le pune la dispoziție autorului. Toate i-au fost trimise lui, în clipe esențiale; conțin decizii sau mărturisiri fundamentale, iar
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
se cunoștea. Era un rendez-vous cu dată fixă și o sărbătoare pentru familia cinematografică elvețiană, un fel de... hai să-i zicem - Crăciun. În anii din urmă, odată cu creșterea numărului de spectatori, Solothurn a devenit prea mare pentru a mai păstra acest aspect cordial, amical. De aceea, acum încercăm să-l readucem, în jurul meselor rotunde și al dezbaterilor despre cinematografia elvețiană. Îmi place ca "Solothurner Filmtage" să fie un loc al schimburilor de idei, dar și al colaborărilor care să se
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
ținta voinței mele"), dar și limba păli și tibetana pentru studii ajutătoare. În mai 1929 îi comunica mamei că "acum vorbesc binișor și scriu corect în limba engleză. Chiar în sanscrită pot conversa. Trebuie să lucrez foarte mult ca să-mi păstrez rangul la Universitatea din Calcutta". În țară Nae Ionescu se îngrijea activ să-i procure bani de la cîte o bancă sau de la Ministerul Artelor, suplimentari bursei sale. Deși mereu se iveau complicații neprevăzute în încasarea banilor în valută și, pe deasupra
Din epistolarul Mircea Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17317_a_18642]
-
uiți la ei" pe o pungă goală ,,cu baierele lungi, de pus la gît", Muzeul Național de Artă și-a abandonat sine die funcția sa esențială, aceea de MUZEU, adică de instituție publică sau, în condițiile noastre, de stat, care păstrează, conservă, cercetează și valorifică specific un patrimoniu artistic complex, valori excepționale din cultura universală și națională, pentru a deveni o simplă galerie pentru expoziții curente. Poate că în spatele ușilor închise depozitarea și conservarea se fac la cel mai înalt nivel
După zece ani (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17338_a_18663]
-
dar mai ales, în viitor. Soluția viabilă, la conflictele național existente, pare a fi cea experimentată în Europa occidentală: unitate supranațională, ștergerea frontierelor, regionalizare. Conceptul de națiune, care și-a avut epoca sa de glorie, se estompează fatal, deși își păstrează unele atuuri incontestabile. Și va apărea, în viitorul îndepărtat sau mai apropiat, și ideea unei limbi comune indispensabilă (va fi ea engleza, azi deja practicată?). Autorul conchide inteligent că viitorul previzibil este acela al unor "națiuni "atenuate", prin extirparea factorilor
Națiunea - geneză, prezent și viitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17333_a_18658]
-
Nu avea ciorapi și pe gleznă i se vedea o cicatrice măruntă pe care el o îndrăgea foarte mult. Din copilărie, spunea ea. O istorie cu o foarfecă ținută neîndemânatic. Carnea era acolo foarte albă, pufoasă, nu mai crescuse, se păstrase ca în copilărie." Al treilea text, Baia, conține povestea melodramatică a unei fete care rămâne însărcinată și este deposedată de copil printr-o intervenție chirurgicală: "Proasto, credeai că pântecul tău va crește încet, ca o/ pâine rotundă de aur/ și
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
să-ți notezi conștiincios această fantezie și să o incluzi într-o carte. Mircea Cărtărescu și prietenii săi procedează asemenea acelor pasageri dintr-un avion care, după ce iau masa, își bagă în buzunare tacâmurile de plastic, cu gândul să le păstreze toată viața. Ioana Nicolaie, Marius Ianuș, Ioan Godeanu, Domnica Drumea, Angelo Mitchievici, Mircea Cărtărescu, Doina Ioanid, Cecilia Ștefănescu & Florin Iaru, 40238 Tescani, Ed. Image, 2000. 120 pag.
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
de data aceasta se arată nerăbdătoare să te inițieze - cu profit -, chiar împotriva voinței tale, într-ale "tranzacțiilor" cu turcii. Lumea cărții Ioanei Drăgan - de fapt, lumea noastră - este una căreia i s-a atrofiat glanda ce secretă simțul moral, păstrînd în schimb, în plină promiscuitate, dar cu atît mai agresiv, reziduul toxic al prejudecăților. Pe eroină indiferența față de morala tradițională, dezinvoltura sexuală de care dă dovadă cu asupra de măsură nu o fac însă imună la sentimente și sentimentalisme, deci
Romanul unei fete de tranziție by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/17353_a_18678]
-
amoroase se vor desfășura, în principal, pe baza unor discuții literare, ca într-un cenaclu. Organizarea ghetoului din Varșovia, conceput ca o variantă diavolească a ordonatei Civitas Dei, mergea din etapă în etapă spre sufocare totală. Dacă la început se păstra un simulacru de civilizație - exista o orchestră, un teatru, un comitet evreiesc de legătură cu autoritățile poloneze, curând ghetoul a ajuns sursa de furnizare a deportaților în lagărele de exterminare. În tot acest timp, Marcel Reich, datorită perfectei stăpâniri a
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
Dar dacă, gîndul se strecura veninos în mintea mea oricum înfierbîntată de iritare și Reisefieber, dar dacă vameșul are pe undeva dreptate? Dacă lucrurile merg rău, poate mai rău ca oriunde, tocmai în Universitate? E o întrebare pe care aș păstra-o pentru mine, ca dilemă personală, căci prea multă bătaie de cap mi-a adus în trecut, dacă ea nu ar fi fost rostită emfatic, poate chiar cu oarece stridență, cu aproape trei sferturi de veac în urmă, de Jose
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
noastră artistă, președintă a juriului de canto, a recunoscut că "concursul are picioare șubrede". Va interveni o întremare? Când și în ce condiții? Cred că nu greșesc apreciind că violonistul Alexandru Tomescu, laureat cu Premiul I al concursului, ar fi păstrat aceeași poziționare de vârf inclusiv în competițiile internaționale importante la ora actuală pe mapamond; cele desfășurate în condiții - să le numim - de normalitate. Or, tocmai conjunctura puțin normală (era acuzată de directorul artistic al competiției atunci când domnia-sa explica slaba
Tineri muzicieni, tineri competitori (I) by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17360_a_18685]
-
felul jalnic în care arăta clădirea, precaritatea, dacă nu chiar mizeria emanată de scaunele vechi și de masa șubredă, de ferestrele mici și de teracota fumegândă. Cel mai șocant era felul în care arătau profesorii înșiși. Dacă bărbații reușeau să păstreze, printr-un limbaj ceremonios (și, evident, desuet) sechele ale demnității, perorând cu oarecare grandomanie - cu atât mai jalnică în contextul descris - despre misia înaltă a învățământului, femeile făceau să ți se rupă inima. îmbrăcate ca de război, cu paltoane ponosite
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
dosarul de cadre. în anii '60 s-a expatriat, stabilindu-se în Italia, iar după revoluție s-a întors în România. Aici, vede locuri pe care nu le-a mai văzut de multă vreme și retrăiește momente din viața sa păstrate în amintire. Procesul de rememorare dezvoltă diverse interferențe, de genul celor care apar în propagarea undelor radio. Fostul procuror se confundă uneori pe sine cu pretorul roman Philippus Barbarius, a cărui biografie a cunoscut-o pe cale livrescă, pe vremea când
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul de Comedie). Mi se pare că are soluțiile în mînecă și pentru a spori dramatismul sau tragismul, a marca tensiunea, pentru a jongla cu nuanțele alungînd monotonia tonului. Și totuși nu o face. Mai păstrează ceva în mînecă. Explicația mea este superstiția. Identificarea nu este totală și nici nebunia aiuritoare. Din superstiția actorului de a nu atrage cumva destinul personajului. Poate de aceea actorul Ștefan Iordache nu-și primește personajul Barrymore cu brațele larg deschise
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
gaj, ca celui care a câștigat. îi dau trandafirul. Felul în care îl ia se transformă într-o pantomimă fermecătoare." Dar câte pasaje nu s-ar putea cita! Martha Bibescu, departe de a se transforma într-un biograf obedient, își păstrează statutul de comentatoare independentă a faptelor și declarațiilor personajelor sale. Când o evocă, de pildă, pe arhiducesa Stéphanie, nu preia mecanic disprețul acesteia față de "lipsa totală de autoritate a monarhiei engleze", ci știe să vadă în disprețul ei un omagiu
Doamnele între ele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17391_a_18716]
-
descins din alt univers estetic, fiecare cu o altă miză de creație, încît chiar numai întîmplarea îi poate forța să stea laolaltă. Sau, ca în cazul de față, simpla mirare a cititorului (eu) surprins să descopere splendoarea de crisalidă impecabil păstrată sub geamul prăfuit al unei colecții încuiate într-o clădire părăsită (spre a improviza în spirit nabokovian), alături de masivul, însă ostenitul urs împăiat din sala cea mare a muzeului. Nuvelele lui Nabokov, multe dintre ele apărute inițial în reviste literare
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
Gluck, de acolo importat și cultivat de artiștii suedezi. Roccoco-ul făcea și el furori: vestimentație, interioare, obiecte, viața la curte și în casele unor oameni înstăriți. Tranșant și spectaculos nu lipsea lemnul, nu lipseau construcțiile din bârne solide. Suedia își păstra însemne specifice. Poate chiar nu era prezentat de vreme ce în jurul subiectului Kraus se înnoadă discuția despre măsura în care tocmai ruperea de Franța a literelor germane, mișcarea "Sturm und Drang", poate fi acreditată a fi influențat pe unii compozitori. Nu există
Destine incomparabile by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17379_a_18704]
-
facă trădătorii?"). Interesat de cazurile de flagrant delict, acest personaj trăiește într-o sete acută de evidențe și se refugiază în lege și ordine cu conștiința clară că "dormim cu toții plini de gravitate", dar că e "cel mai greu să păstrezi rânduiala". Pe lângă toate aceste date, personajul biblic, misterios de schematic la originile sale, se colorează acum cu nuanțe noi. Percepția realității înconjurătoare, în anumite momente de grație, dezvăluie simțuri de poet: "Melopeea lor ajungea la mine pieziș. Am simțit cu
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]