3,902 matches
-
care lucrau pămîntul; 27. Șimei, din Rama, peste vii: Zabdi, din Șefam, peste pivnițele cu vin din vii; 28. Baal-Hanan, din Gheder, peste măslini și sicomori în cîmpie, Ioaș peste magaziile de untdelemn; 29. Șitrai, din Saron, peste boii care pășteau în Saron, Șafat, fiul lui Adlai, peste boii din văi; 30. Obil, Ismaelitul, peste cămile; Iehdia, din Meronot, peste măgărițe; 31. Iaziz, Hagarenitul, peste oi. Toți aceștia erau îngrijitori puși peste averile împăratului David. 32. Ionatan, unchiul lui David, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85037_a_85824]
-
la una este Pilda Vameșului și a Fariseului, iar pe a doua Pilda fiului risipitor. Vameșul se roagă modest cu capul în jos, iar fariseul cu capul sus, stă mândru. În cealaltă scenă se văd cei doi fii, fiul risipitor păscând porcii, întoarcerea fiului și masa de bucurie. Fiul cel mare vine de departe cu un steag în mână. În ultimul registru de jos sunt reprezentați mai mulți cuvioși în mărime naturală. Nu toți pot fi identificați, întrucât unele pisanii sunt
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ascultarea mănăstirii Frumoasa, de vreme ce călugărița spune: „cărțile domnești... le-am datu... la mâna sfinții sale, părintelui Filaretu egumenul”. Să fi căutat cu lumânarea și n-aș fi dat peste un hrisov care să-mi amărască sufletul. Dar când necazul te paște n-ai nici o șansă. Așa se face că am dat peste hrisovul de la 5 iunie 1741 (7249) al lui Grigorie Ghica voievod, din care aflu că mănăstirea Frumoasa a fost „prădată și jăfuită de toate bucatele ei de nepriiatinii puternicii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
la David, în Hebron, și au zis: "Iată că noi suntem os din oasele tale și carne din carnea ta. 2. Chiar odinioară, cînd Saul era împăratul nostru, tu povățuiai și strîngeai pe Israel. Domnul ți-a zis: "Tu vei paște pe poporul Meu Israel, și vei fi căpetenia lui Israel." 3. Astfel toți bătrînii lui Israel au venit la împărat în Hebron, și împăratul David a făcut legămînt cu ei la Hebron, înaintea Domnului. Și au uns pe David împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
din Egipt pînă în ziua aceasta; ci am călătorit într-un cort drept locuință. 7. Pretutindeni pe unde am mers cu toți copiii lui Israel, am spus Eu oare vreo vorbă vreuneia din semințiile lui Israel, căreia îi poruncisem să pască pe poporul Meu Israel, zicînd: "Pentru ce nu-Mi zidiți o casă de cedru?" 8. Acum să spui robului Meu David: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Te-am luat de la pășune, de la oi, ca să fii căpetenie peste poporul Meu, peste Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
Am rămas nedumerită, uitându-mă în urma lui. Nu reușeam să înțeleg ce se-ntâmpla. Adică, era atras de mine sau nu? M-am așezat - pierdusem scaunele bune - și am încercat să-mi dau seama după fața lui Josephine dacă mă păștea sau nu nenorocirea. Dar în urma vizitei lui Emer, toată atenția era concentrată asupra lui Neil. Am fost profund satisfăcută în momentul în care grupul a început să discute despre discrepanțele mai mult decât evidente dintre ceea ce Emer ne spusese despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
moarte și după, asta facem. Dacă găsim expeditorul, pac. Expeditorul, becherul care imitează slova oricui, numa’ să nu fie prins. Ca să enfluențeze moralul lui pápá, înțelegi ’mneatale. Deci, destinul frumoasei din poveste. Imitează slova analfabeților, a cremenalilor cu făclia de paști, făclia pogromului. Știi ’mneata: ăia cu urlete și centiron și cruce și livolvere și cămăși verzi ca iarba iadului. Imitează, să juri, nu altceva. Plastografie. Ca să puie piciorul în prag. Ori, ori, mă-nțeledzi, tranc! — Nu, deloc. Nu înțeleg. Ești amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mare comédie. Seara pe la nouă și jumătate, intră farfuza în odaie și strecoară un răvășel. De la cine era răvășelul? — De la cine? pițigăi Marga. Stai să vezi. Venerabile domn, în interesul onoarii naționale, te vom așa și pe dincolo. Făclia de paști, răzbunarea Domnului contra celor care l-au răstignit. De colo până colea... gâr-mâr... cu politica. Să cedeze tot, altfel, pac! Tranc, depeșă, neicușorule... imitează, să juri, nu altceva, parcă erau ăia, știi ’mneatale, coloană și centiron. Plastografie. Ca să puie piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de metri de echilibristică printre capetele lunecoase ale pepenilor, care dimineața, cu vederea încă netrezită bine, mi-apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră câinii, făcându-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
apar totdeauna surprinzător în cale, începe satul, de unde mă latră câinii, făcându-se parcă tot mai mulți. Un cal costeliv, lăsat liber să pască, se apropie indecent de aproape să mă miroasă. Câmpul e presărat de corturi printre care caii pasc ce-a mai rămas din iarbă, mai înălțându-se din gâturile vânoase spre frunzele prăfuite din pomii de pe marginea drumului. Dumneavoastră de unde sunteți? se hotărăște într-un târziu să mă ia în seamă bătrânul, care timp de vreo două minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
dacă un membru al familiei pleca pe front. Am mers la gară numai noi trei, mamei i se făcuse rău tocmai când ieșeam pe ușă și am lăsat-o acasă... Și așa o să rămâi doar tu să vezi la fiecare Paște un ou de ciocolată imens printre iepurași de marțipan În vitrina cofetăriei instalate În fosta voastră casă, În care v-a fost atât de frig Împreună. Și poate certurile voastre din ultima vreme erau ale unor făpturi exasperate, care presimțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu chiar acum! Acum să meargă pe teren, la urmărire informativă, să echipeze cu mijloace TO, că de mai mult nu e În stare. Îți trimit chiar azi nota, dă-i drumul la actele de pensionare, că de mult Îl pășteam! Aici e lucru fin, tovarășul colonel, dă-mi unul școlit, cum Îl cheamă pe locotenentul ăla fițos de la Direcția 1, U.M. 0544, care a făcut și sesizarea la Cartotecă? Da, da, știu cine-i ta-su vitreg, Îl știu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu-s urs, chiar dacă ea-i miere. Asta-i place ei cel mai și mai. Mie, de-a calul: călăresc, ținându-mă bine de hățucile ei, când sunt eu călărețul și tot de ele când sunt călărețul răsturnat-și-păscut. Tecla mă paște foarte frumos; și repede de tot. Ca să lingem numaidecât mierea ei cea teclă - atunci ea ține cel mai mult și cel mai mult la mine. Tecla are doi ochi și două picioare și două mâini și două țâțici - și multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
astupat voi ș-am prins noi - hai amu s’ prindem noi și s’astupaț voi... Râsete groase, Îngroșate de ploaie. Deci, s-a rupt și-al nostru, iazul. Era gata-rupt, de boambe, când a trecut frontul, pe fundul lui au păscut vitele o vară. Dar fusese reparat, am ajutat și eu, ba la bătut pari, ba la-mpletit gardurile, două, ba la umplut cu pământ, Între ele... Toți copiii am ajutat - a fost o veselie și-o petrecere... Ne-a părut tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răsturnat de două ori, a vândut-o. Era neagră și frumoasă. Și rea, mușca - tata avea o cicatrice de toată... rău-frumusețea pe umăr... Eu n-o țin minte eram prea mic. Dar țin minte caii noștri. De pe Imașul Cailor. Acolo pășteau, Împiedecați. Cine voia, dezlega piedeca, suia pe deșelate, dădea un galop, două, descăleca, lega piedeca la loc... Eu am călărit o singură dată la Mana și m-am lecuit: un drac de băietan mi-a ales o gloabă, cu scrèua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aveați vaci - numai capre. Ei, cum extrăgeați laptele din capră? Lasă-mă să ghicesc: atârnați capra de măslin, legată de coarne, Îi spintecați ugerul și, după ce capra Își dădea... laptele, o Închideați la loc și o invitați să continuie să pască... Vărul-unchi ajunge să se străduiască - să râdă: - Gluma-i glumă, dar eu vorbesc serios. - Și eu. Cunoașteți voi, Grecii, altă metodă de a mulge vaca, altfel decât cu mâinile? - Ce-i tot dai cu «voi, Grecii», cu «Grecia voastră»? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Colindătorilor le tremură glasul de frică de măgar, de la el ne vin nouă toate nenorocirile, toate relele - am văzut eu, cu ochii mei, pe imașul nostru, al Cailor, cum șătrarii care-și Întinseseră sălașul acolo și caii noștri nu mai pășteau, tremurau și ei, de frică, doar și calu-i om. Și când a-nceput el să zbiere ca dracu. Și când a-nceput el să zvârle. Și când a prins a da din urechi ca dintr-o mitralieră. Pe femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu mai au ce face la deal. Demult, de la sfârșitul lui februarie. Grâul de toamnă crește singur, cel de primăvară a fost semănat demult; păpușoiului și cartoafelor Încă nu le-a venit rândul, e prea rece, Încolo, după Paște. Care Paște? Paștele mă-si, cum zice tata; de viața-asta. De aici, din calidor, se vede limpede lumea din Mana: oamenii nu-și mai află capul de-atâta treabă. Ciocănesc-bocănesc prin ogrăzi, pe sub șoproane, umblă prin vecini, tare grăbiți: au nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pentru că simțul ospitalității e prima poruncă a legii nescrise a imohag-ilor, dar instinctul lui de bărbat obișnuit să se călăuzească după presimțiri și cel de-al șaselea simț, care-l salvase de la moarte de atâtea ori, îi șopteau că îl paște o mare primejdie și că noii-sosiți puneau în pericol pacea pe care o obținuse cu prețul atâtor eforturi. Laila apăru lângă de el, și ochii lui se bucurară de prezența plăcută și de frumusețea adolescentină a femeii-copilă cu pielea tuciurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o bucată de carne prăjindu-se încet la un foc de cărbuni făcu să-i chiorăie mațele. Se apropie încetișor de marginea grarei ducându-și cămila de frâu, având grijă ca vântul să nu-i ducă mirosul până la animalele ce pășteau iarba scurtă și rară din depresiunea care, în vremuri foarte îndepărtate, fusese pesemne o lagună ori un ochi de apă al unui râușor, ce mai păstra încă în măruntaiele sale resturi de umezeală. Sfioase tamarisce și o jumătate de duzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mari. Gacel știa din experiență că cel de-al doilea foc, aproape la întâmplare, nimerea rar ținta și însemna o risipă, când munițiile în deșert sunt la fel de rare și necesare ca apa. Lăsă liber mehari-ul, care începu imediat să pască, nepăsându-i de nimic altceva decât de hrana sa, mai proaspătă și mai gustoasă acum datorită ploii căzute, și înaintă în tăcere, aproape târându-se, de la o stâncă la trunchiul răsucit al unui arbust, de la o mică dună la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Animalul ridică dintr-o dată botul, adulmecă vântul și deveni ușor neliniștit. Apoi, după un timp ce păru o veșnicie, dar care nu durase probabil mai mult de două minute, își plimbă privirea asupra turmei lui, asigurându-se că nu o paște nici o primejdie, și se pregăti să-și reia activitatea, ce consta în mestecarea unor frunze de tamariscă. Când se simți pe deplin sigur că nu poate rata și că animalul nu va face un salt brusc sau o mișcare ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de piatră ce se ghiceau printre palmierii rari, în fundul oazei. — N-or fi mai morți decât ăștia... Și dacă ar fi găsit-o, ar fi fost bogați pentru totdeauna... Dar „pământul pustiu“ nu iartă. Nu e apă, nici vegetație ca să pască animalul tău, nici umbră la care să te adăpostești, nici vreun reper ca să te poți orienta. E iadul! Știu, îi dădu dreptate targuí-ul. Am fost acolo de două ori... — Ai fost pe „pământurile pustii“? repetă neîncrezător. — De două ori. Sergentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înceapă un urcuș anevoios pe nisipul moale, căzând, gâfâind și trăgând de frâul mehari-ului, ce protesta furios din cauza efortului și a drumului atât de greu la un ceas când, în mod logic, avea dreptul să se odihnească și să pască liniștit în pustiu. Dar odihna dură doar câteva minute când ajunseră la capătul erg-ului ce se deschise în fața lor, nesfârșit, o întindere fără zări formată din miliarde de pietre negre crăpate de soare și un nisip foarte gros, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de aceea era un punct obligatoriu pentru caravanele care veneau din sud și se îndreptau spre marea oază El-Akab. Văzu trei tabere așezate de-a lungul albiei, care, la mijirea zorilor, începură să întețească focurile și să adune animalele ce pășteau pe povârnișuri, pregătindu-se să-și continue drumul. Observă cu atenție, fără să se lase văzut, până ajunse să fie absolut sigur că printre călători nu erau soldați, și abia atunci se hotărî să coboare, oprindu-se în fața celei mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]