KorAP: Find »[drukola/base=palmă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...835 >

20,853 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai fi supărat. Ne vedem deseară la vizionare. Mihai murmură un salut și iese. Dinspre scenă se aud glasuri, focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
loc tot se mai face. Nici chiar așa, să stați pînă cădeți jos. Unde coborîți? La Valea Brândușelor răspunde încet Aura, începînd să-și revină din leșin. Femeia mai în vîrstă o ține de după umeri cu brațul stîng, în timp ce cu palma dreaptă îi cuprinde tîmpla, obligînd-o să-și plece capul pe umărul ei. Scoate dintr-o geantă un măr și i-l pune în mînă, îndemînd-o să muște, la care Aura se supune, simțind un gol imens în stomacul învățat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate găsi pe Muraru și este îndrumat spre clădirea anexă, la un laborator. De acolo, o fată îl conduce înapoi în clădirea centrală, la demisol, în încăperea microscopului electronic. Și vrei să te transferi la mine? îi surîde Muraru, îndesîndu-și palmele desfăcute în buzunarele halatului alb, privindu-l lung, bănuitor. Hai alături, să stăm de vorbă, că de cunoscut, parcă, numai din vedere... Tovarășa Matei mi-a recomandat... începe Vlad imediat ce se așază pe scaun. A! rîde zgomotos Muraru. Știi ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aduce un braț din crengile stejarului doborît și aprinde focul cu cei cîțiva cărbuni aflați sub cenușă. La scurt timp, țăranul aduce un braț cu bucăți din trunchi, îndesîndu-le în sobă. Dogoarea focului încins adună pasagerii, ce-și întind tăcuți palmele vinete de frig, ca într-un ritual. Letiția a venit și ea de s-a încălzit, apoi, cînd se întoarce să termine de spălat pe jos, știind-o pe Sultana urcată în dormitor, face un semn discret lui Ovidiu. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
imediat revine: A, nepoata... Nepoțica e bine, slavă cerului! Apropo: care mai e atmosfera în lumea universitară, domnule Teofănescu? întreabă bătrîna dintr-o dată, schimbînd tonul. Bună, doamnă; foarte bună! o asigură profesorul, precipitat, iritat adînc de întrebarea asta. Bătrîna tace. Palma ei, făcută căuș, alintă capul cățelușei. Dacă pe mîine, poimîine ar ajunge la noi, spune ea, mai mult pentru sine tot ar fi ceva. Deja, foamea se simte..., deși... alții, în alte condiții... Aveți copii, domnule Teofănescu? Da. Adică... Mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
flirtează, fără să se atingă de vreuna chiar cînd ea insistă, versul lui Voiculescu mînjit de buzele sale și, persistent, ceața tot mai groasă pe ochi. Vă e rău, dom' profesor? îl aude pe Lazăr lîngă umărul său, simțindu-i palmele puternice sprijinindu-l. Veniți aici... Se lasă dus spre saltea, murmurînd: Mi-e teamă, Lazăre... Nu, nu ca aseară, cînd m-ai amenințat tu... Acum... mi-e teamă așa, în general; o frică stupidă, de om bolnav. Oboseala, dom' profesor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
declarația ăluia cu pocherul..." Știi, Lazăre... întoarce el privirea spre tînărul ce-i mai ține încă umerii. Așezați-vă, dom' profesor, altfel, riscați să vă prăbușiți... Se lasă încet pe saltea, întinzîndu-se cu fața în jos, cu fruntea îndesată în palmele puse una peste alta, ca atunci cînd dormi cu fața în iarbă, vara. De afară, viscolul se aude urlînd tot mai tare, izbindu-se în fereastra din mijloc, în timp ce înăuntru, în sala restaurantului, s-a stins orice șoaptă, rămînînd vii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
plin cu cafea și cu două cești din porțelan chinezesc, foarte frumos lucrate, asemeni celor din serviciul Mariei Săteanu. Așezat în scaun, ca un oaspete de onoare, Mihai o învăluie cu privirea, sorbind-o. Te rog, șoptește Cristina, arătînd cu palma spre ceașcă ia-o singur. Așa privită cum sînt, mă simt ca pe rug și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre ea, calm, așteptînd parcă un răspuns la întrebarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și mi-i teamă că ți-aș putea vărsa cafeaua pe genunchi. Mihai rămîne cu privirea ridicată spre ea, calm, așteptînd parcă un răspuns la întrebarea de ce-i ironică. Fata se așază pe celălalt scaun, continuă să surîdă, întinde apoi palma stîngă și-i cuprinde strîns degetele mîinii drepte, șoptindu-i: Nu mă privi așa; n-am altă ieșire. Credeam că n-ai să mai vii. De ce-aș fi făcut-o? Poate pentru... pentru că stau la gazdă și stau departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi propunera de-a te conduce cînd pleci? Să nu vină cineva... șoptește fata, fără să facă vreo mișcare, prin care ar dori depărtarea. Eu nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dispară sub masă ceștile și ibricul, apoi se ridică, trăgîndu-și din buzunarul de la piept stiloul, pe care îl deschide, semn că tocmai scria ceva. Stai pe loc îi șoptește lui Mihai cînd trece pe lîngă el, cuprinzîndu-i obrazul în căușul palmei, într-un gest de tandrețe, urmat de o strîngere nervoasă, ca o răzbunare. Ce vă mai trebuie pentru următoarele trei zile? aude Mihai vocea gravă a lui Săteanu. Ulei, tovarășe prim-vice răspunde Cristina. Ulei, tovarășe Dunăreanu! face Săteanu un semn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atît cît să poată închide ușa. Credeam că m-ai văzut venind în urma ta și nu vrei să-mi deschizi. Luat atît de repede, Mihai nu mai are timp să fie surprins; termină de șters mîna stîngă, apoi mototolește în palme prosopul, ca pe un bulgăre mare de zăpadă. "Cît sîntem încă pe pace, eu vă zic bine-ați venit!" încercă el un surîs cu care încheie parafraza după Eminescu. Ce te face să crezi că am gînduri războinice? Tonul, evident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
aș fi mirat s-o facă. Ochii femeii, păstrînd aceeași severitate, îl măsoară îndelung: Vrei să te explici? Simțind că și-a cîștigat deplina stăpînire de sine, Mihai înfruntă cu calm privirea Mariei un timp, apoi întinde puțin brațele, cu palmele desfăcute: Vă rog să-mi dați blana; este foarte cald. N-am venit să stau; nu-i o vizită de curtoazie. Ochii lui Mihai o învăluie într-o singură privire, ca atunci seara, la teatru, cînd a văzut-o întîia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
privirea pentru o clipă eu vreau să fiu o bună gazdă. Numai că eu, acum, ca și în alte dați, surîde incisiv femeia regret că nu am deprinderea de a-l plesni pe cel din fața mea, peste ochi, cu dosul palmei. Sub ce acuzație? Obrăznicie! Nu zău?! se trezește Mihai că exclamă, prins în iureșul dialogului, dar pînă-și dă seama că vorbește cu o femeie și vrea să-i ceară scuze, se și trezește că mîna Mariei Săteanu îi prinde pieptul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
violență ce a simțit-o născîndu-se în el cînd s-a văzut luat de piept. Femeia se retrage un singur pas, timp în care, cu o iuțeală de pasăre, mîna ei lasă pieptul cămășii, se ridică și lovește cu dosul palmei ochii tînărului, rămînînd apoi întinsă, cu arătătorul spre pieptul lui, amenințătoare: Tu m-ai făcut să recurg la gesturi barbare! Din prima clipă cînd ne-am întîlnit la teatru, ochii ăștia nu fac decît să mă dezbrace! Cît am să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama ce se întîmplă, haina de blană îi și este trasă de pe brațe și o aude fîlfiind prin aer, aterizînd la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
frumoasă, Maria; frumoasă ca un blestem... Cealaltă mînă a descris un arc prin aer, oprindu-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca privirea mea să te rănească; dimpotrivă! Buzele lui ating buzele femeii, într-un joc lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca privirea mea să te rănească; dimpotrivă! Buzele lui ating buzele femeii, într-un joc lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și mențin zborul asupra unei flori, atingînd-o mereu, amînînd de fiecare dată așezarea. Frumoasă... Frumoasă ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și mențin zborul asupra unei flori, atingînd-o mereu, amînînd de fiecare dată așezarea. Frumoasă... Frumoasă ca un blestem șoptește Mihai. Sărutul lui, ca o alintare, coboară pe gît și se plimbă îndelung, timp în care, palma lui atinge pieptul femeii ca din întîmplare, așa cum l-a învățat Doamna Ana; "doar oile se lasă devorate de lupi; caii de rasă trebuie dresați cu ceva dulce... Fii atent, nu-ți arăt decît o dată... Femeia nu-i vacă, să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sărutul de pe gît pe piept; dacă poți, ferești sutienul cu buzele, să poți sorbi mamelonul, și-o faci mult, pînă te roagă ea să treci mai departe..." Gura lui Mihai stă deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se opresc pe mijloc și-l încercuiesc ușor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
deja pe sînul Mariei, sorbindu-l pînă simte cum palmele femeii, ridicate în aer și rămase în așteptare, s-au coborît, atingîndu-i umerii. Degetele lui dibace îi descheie nasturii bluzei, dezbracă bluza și o aruncă peste haina de blană, apoi palmele i se opresc pe mijloc și-l încercuiesc ușor, cu infinită dragoste. "Doamne, e cu putință?!" se îngrozește Maria, încercînd un gest de protest, care-i reușește mai mult ca o chemare. "Trebuie s-o cuceresc, nu s-o violez

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mijloc și-l încercuiesc ușor, cu infinită dragoste. "Doamne, e cu putință?!" se îngrozește Maria, încercînd un gest de protest, care-i reușește mai mult ca o chemare. "Trebuie s-o cuceresc, nu s-o violez" gîndește Mihai, observînd gestul. Palmele lui, fierbinți, lasă mijlocul slobod și cuprind umerii goi, într-un gest delicat de atingere, parcă să sprijine trupul gata să cadă pe spate, peste pat. Învinsă, femeia vrea să facă un pas, să-și recapete echilibrul, dar genunchii ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și, spre stupefacția tînărului încă înghețat de fior și îngrozit de amintirea poeziei lui Baudelaire, imaginea diformă se structurează brusc, iar de pe pat se ridică trupul zvelt al unei femei cu formele coapte, delicată în gesturi, ce-și trece dosul palmelor pe sub sînii goi, parcă să și-i aranjeze mai bine pe bust, apoi trage în sus furoul cu sutien, îmbrăcîndu-l; face un pas, cît să se desprindă de marginea patului, tremură scurt picioarele iar poalele ridicate se rostogolesc pe coapse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să o ia, născînd sub braț o scobitură cît urma unui sărut, care îl răscolește din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au plimbat deja de două ori pe coapse spre poala fustei, s-o netezească, ochii femeii caută spre-ai lui Mihai, întîlnindu-i, obligîndu-i să suporte o privire lungă, amenințătoare. Am să te fac să regreți amarnic! spune ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai spre perete primele pagini dintr-un nou scenariu pentru Televiziune, apoi ia sticla cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]