8,062 matches
-
a făcut-o să rămână pe loc și să se uite În jos de pe scara grandioasă a Clubului Minnehaha. Scările descriau o curbă chinuitoare și nu putea distinge În holul de dedesubt decât două perechi de picioare bărbătești. Încălțate cu pantofi eleganți, de un negru identic, nu ofereau nici un indiciu asupra identității, dar ea s-a Întrebat curioasă dacă una dintre perechi era cumva atașată de Amory Blaine. Deși nu-l Întâlnise Încă, respectivul tânăr Îi ocupase o parte considerabilă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
calde: era chipeș, „distins, Într-un fel, când Își dă osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
zilele astea, mi-a spus că fiul său, aflat la Yale, i-a scris că toți tinerii de acolo Își poartă lenjeria de vară pe tot parcursul iernii și, de asemenea, că umblă tot anul cu părul ud și cu pantofi cu talpă subțire. Amory, habar n-am dacă asta-i moda și la Princeton, dar sper că tu nu ești atât de nechibzuit. Îl Împinge pe orice băiat tânăr nu numai la pneumonie și la paralizie infantilă, ci și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ele... o nepotriveală pe care o simțea, nu o Înțelegea... Ca o sfârșeală la o femeie zdravănă sau ca petele de sânge de pe satin... una dintre neconcordanțele acelea teribile care-ți zgâlțâie gândurile cuibărite În colțișoarele minții. Bărbatul nu purta pantofi, ci un fel de mocasini, dar cu bombeuri ascuțite, ca niște Încălțări din secolul al paisprezecelea, cu vârfurile curbate În sus. Culoarea mocasinilor era maron, Întunecat și aveai impresia că picioarele Îi umpleau În totalitate. Nici nu se putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
i s-au Împăienjenit ochii de somn și a avut o viziune cețoasă, instabilă, a unor bărbați În costume de seară strângându-se În jurul mesei. ... Se afla Într-o Încăpere, iar Carling Îndruga ceva despre nodul de la șiretul lui de la pantof. — N-are ’portanță, a reușit să articuleze, amețit, Amory. Dorm ’călțat. ÎNCĂ ALCOOLIZAT S-a deșteptat râzând și ochii săi au evaluat leneș Împrejurimile: se afla Într-un dormitor cu baie dintr-un hotel decent. Asta era clar. Capul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de mult, când era el mic. Oricum, a găsit-o fix după Revoluție, dar lui i s-a părut simbolic, cercul s-a închis, Contesa și-a găsit o nouă casă, un nou palat. Uitându-se într-o vitrină cu pantofi, curios dacă mai există „Clujana“, domnul Popa văzu cu coada ochiului cum tânărul blond cu ochelari de soare din tramvai tocmai se oprise și-și cumpăra o înghețată. Înghețată în octombrie! Fix motivul pentru care nu-și dorise copii: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
că se dusese la poliție. De fapt ar putea să se întoarcă și... nu, oricum ăia nu rezolvă niciodată nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
dusese la poliție. De fapt ar putea să se întoarcă și... nu, oricum ăia nu rezolvă niciodată nimic, e ca și cum n-ar fi fost. Futu-i mama mă-sii să-i fut astăzi și mâine! Țigara căzuse pe pantof, arsese pantoful și acum îi arsese piciorul de zece mii de ori mai tare decât oricare ciupercă din lume. Heruvimul se uita dezgustat, prin alți ochelari de soare și prin bretonul perucii roșcate, la mongoloidul scârbos care sărea într-un picior, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
fața de masă bună, îndreptase și poza lor de la nuntă, care-a stat strâmbă de când aveau papagal, înainte de Contesa. Parcă s-a dat și cu puțin ruj. Atâta că n-apucase să-și dea jos moațele. - Ce-ai făcut cu pantofii buni?! - N-am făcut nimic, m-am ars. Mai avem Bioxiteracor? - Avem, da-i expirat. Stai să-ți aduc o foaie de varză. Sprintenă, doamna Popa se sui pe scaun în cămară să ia o varză. Pe geamul cămării de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
postește. Pentru o discuție teologică nu era pregătită, știa doar când e Sfânta Maria Mare (de aia mică își amintea întotdeauna prea târziu) și mergea la biserică numai de Înviere, sărbătoare care-i plăcea în mod deosebit pentru că-și cumpăra pantofi. Horațiu picotea mulțumit. Mâncase în sfârșit. Era pregătit pentru mare călătorie în vis, pentru marea uniune spirituală cu Contesa. Contesa încercase de mai multe ori să-l inițieze în tainele telepatiei, îl forțase să doarmă lângă ea, apoi îl trezea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o masă plină cu cheeseburger-i, și flash-ul înregistră teribila imagine: Maica Tereza îl urcă pe Horațiu în brațele lui Popa și, suflecându-și veșmântul, se sui pe motocicletă, demarând în trombă. - Minune! Minune! Aurolacul reuși să apuce un pantof al Maicii, întorcându-se victorios. Minune! Atingeți papucul Maicii! Atingeți minunea de 1 Martie! * Nea Ovidiu nu avusese în viața lui un an atât de nenorocit. Întâi îi plecase băiatul în America. Apoi îi murise. Se apucase de băutură. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
las? ― Așa e, Marcel, am îngăimat eu fără glas. ― Mă duc acasă, ce să mai stau în spitalul ăsta, dacă tot sunt mai bine, nu mă las, trebuie să mai intru o dată în arenă, nu-mi pot lăsa paltonul și pantofii și balerina mea, nu-i așa, maestre, trebuie să continui. Mi-e atât de dor de toate astea, de parcă le-am părăsit de când lumea. Auzi, că cică am ceva la capul ăsta prost, de unde, Doamne iartă-mă, să am eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că doar nu l-am folosit așa de tare, nu-i așa, maestre, de ce oare s-a îmbolnăvit Marcelino, maestre, de ce mă pedepsește Dumnezeu așa de tare, eu toată viața asta mi-am dorit, să pun paltonul și nasul și pantofii și să intru în arenă. Oare am să mor, maestre, oare chiar trebuie să mor, eu tare n-aș vrea, mă doare capul, fir-ar el să fie... Ce mai faci, maestre, cum o mai duc copiii, ești bine, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
întâmplare cât de mică. Eram undeva în Germania și Radu Gheorghe, la numărul lui cu papucul (avea el un număr care dura cât voia el, noi ceilalți stăteam și ne uitam, puteam bea o sticlă de bere în liniște), confiscă pantoful unui spectator, îl aruncă în culise și, când termină secvența, uită să aducă papucul omului. Spectacolul merge mai departe, îl terminăm, luăm aplauzele, plecăm rapid la hotel, căci eram obosiți și a doua zi aveam drum lung de făcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Nu apucăm să ne dezbrăcăm, că auzim o bătaie în ușă, deschid și rămân năuc: în fața mea erau doi ofițeri de poliție. Aceștia nici una, nici două, ne înșfacă, ne duc jos în restaurant unde ne aștepta spectatorul cu un singur pantof, râzând. Era șeful poliției din landul respectiv, care a stat apoi la băute cu noi până dimineața. În alt oraș au venit românii după noi să ne invite la o petrecere pe care o dădea una, o fată superbă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
de buzunar nu‑i ajung. Și uite așa e nevoit omul să mai facă un ban în plus în felul acesta. I se răsucește inima de invidie ori de câte ori vede vreo colegă cu un costum nou, cu bluză albă, sau cu pantofi noi cu toc. Însă nu spune decât: îmi vine să vomit când le văd pe fetele astea împopoțonate. Proastele astea cu țoale sunt superficiale și n‑au nimic în cap! Ea, în schimb, ca să dea o expresie exterioară atitudinii interioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deschid, cu un soare rece precum gălbenușul întreg, în lapte. Dacă e vorba ca cineva să rănească aici pe‑un altul, atunci Anna și Rainer sunt aceia care‑o fac. Gata cu gerul sticlos de pe drumurile de țară, gata cu pantofii de duminică cu talpă subțire, care nu se potrivesc nici cu vremea, nici cu cel care‑i poartă. Gata cu alergatul într‑un suflet la cinema, la filmele western, de unde ieși cu impresia că ești tu însuți cowboy, deși n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe care un război lung le produce, dar pe care nu le poate îndepărta prea repede. Se pleacă la drum în Pădurea vieneză. Cu căciuli de lână, împletite din lucruri vechi, de pe vremea războilui, deșirate și refolosite, pantaloni de schi, pantofi grosolani și tot ce poate fi mai rău: afurisita de gustare la pachet. Care miroase a brânză și‑ți face sete. Nu se poposește nicăieri, fiindcă asta costă bani; un copil poate să bea și apă, care oricum nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nou, apoi iar coboară; gimnastică de întreținere pentru mami, care tocmai s‑a relaxat cum se cuvine în excursie. Urlet asurzitor al copilului de sex feminin. Rainer s‑a pitulat încă de la prima lovitură între doi bunicuți, agățându‑se de pantoful de drumeție al unuia dintre ei. Băiețelul merge deja la școală? Cum te cheamă? Pupați‑mă‑n cur. Afară, Opel‑uri și Volkswagen‑uri apar ca rechinii din aburul toamnei și își trimit apoi cu repeziciune trupurile puternice înapoi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el nici măcar nu‑și dă seama de asta. Pantofii sunt la modă, dar cam incomozi. Dacă vrei să fii frumos, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca oglinda o strepezesc pe maică‑sa până‑n vintrele de unde a ieșit cândva Hans, iar el nici măcar nu‑și dă seama de asta. Pantofii sunt la modă, dar cam incomozi. Dacă vrei să fii frumos, trebuie să suferi, îi zice Hans în glumă mamei sale. Cu atât mai mare va fi răsplata apoi, pe când acum, din păcate, sunt încă răsplătit cu un salariu destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Un cearșaf intact era un lucru de preț. Mai bine să piară niște chiloți decât un cearșaf bun. Și în timp ce se predau, mulți au mai fost încă uciși, e un fapt dovedit. În timp ce frumusețea lui avea mult de pătimit în pantofii prea strâmți, Hans luă o grămadă de plicuri gata scrise și le îndesă, pe la spatele harnicei sale mame, în mașina de gătit. Nu știe nici el prea bine de ce face asta, dar cumva e nevoit s‑o facă, e în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu conține nimic altceva în afară de iubire. În timp ce dă la o parte corsajul rochiei foarte decoltate și privește pieptul Sophiei, simte că, din păcate, stă pe iarba udă, iar mâine o să se aleagă mai mult ca sigur cu o răceală. Tălpile pantofilor lui americani au fost cârpite prea des cu carton, or capacul acesta de carton nu‑i prea rezistent, se înmoaie imediat. La fel de puțin rezistent e și capacul care acoperă dorințele lui Rainer; acestea sunt așa de tumultuoase, încât capacul saltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sunt exagerat de grijulii cu copiii și‑o mai și arată față de străini. Rainer vrea să asculte numai cele mai noi discuri cu muzică de jazz și nu e nici cumpătat, nici modest. Credeți că s‑ar încălța cu niște pantofi obișnuiți? Nu, nici vorbă, nu vrea să încalțe decât pantofi ultramoderni, cu botul ascuțit, care‑ți strică piciorul. Și nu mai vrea să poarte pantalonii pe care i‑a avut la prima comuniune, se îmbracă doar în blugi. Pentru că banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]