3,522 matches
-
tot mai cenușie, subțiată. Trecuse, poate, nu-și dădea seama, mult timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și după multe chinuri suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei de recrut. Iubirea - o complicitate incandescentă. Partitura iubirii a rămas aceeași. Acum este cântată însă mult mai allegro. Soția dozează oxigenul căsniciei. Bărbatul trebuie să știe neapărat că din garderoba zilnică a femeii nu poate lipsi tandrețea. Marea iubire are aripă de izvor și plămâni de furtună
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și desen! Era mulțumit și așa nu avea nici un talent! Mergeau cu profesorul la teatrul din parc, în sala de spectacol le preda orele de cultură muzicală; teoria era interesantă, viața muzicienilor antrenantă însă când se trecea la practică sau partituri, adică muzică, pe el îl apucă fie joaca, fie somnul! Astfel s-a încheiat cultura și scurta lui carieră muzicală! Dar lui Stani îi plăceau calculele, aici era domeniul lui, de data asta Magi ocupa locul doi, pentru el matematica
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
de piele se fac cu un amestec de tentă neutră și de lac carminat; dar nu pielea blondelor, care se face dintr-un amestec de galben de crom deschis și de roșu aprins". Excepția străunchilor Revoluția industrială nu a modificat partitura sau împărțirea studiilor. Chiar dacă a dat deplin avânt artelor industriale și apoi a inventat, după 1910, "estetica industrială" pentru a celebra însoțirea creației cu producția, a Frumosului cu Utilul, ea a lăsat în aceeași stare ancestrala fractură. Câmpul discursurilor nobile
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
interstițiu între Egipt și America, ca să prescurtăm. Precum Landschaft-ul german sau, pentru a crea o imagine, precum Parisul antebelic prins între timpul fortificațiilor și cel al cartierului Front-de-Seine*, opera de artă a fost un suspin, o pauză într-o lungă partitură. Nu că dorința de artă și peisaje ar fi capitulat. Dimpotrivă, ea este mai puternică decât oricând, pe măsura nostalgiilor. Și aici stă dificultatea: e nevoie de o voință hotărâtă, de acum, pentru a le reînsufleți contururile, a le reda
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă aproape jumătate din 176 La un ospăț“. Iată o limită a restituirii implicitului: cât se gândea să le spună? În ce sistem de referință între amestecate planuri de realitate și de amăgire? Cât despre Ariel, despre care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această parte-a sârguinței sale spiriting... I will [...] do my spiriting gently, adică „Sunt gata să-mi joc rolul de spirit“, aproape „să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
piesă în piesă, regizează întregul spectacol dat de spiritele subordonate lui. Un alt dramaturg decât autorul Furtunii ar fi putut să rămână doar la atât. Ariel este însă un personaj cu drepturi depline, deuteragonistul piesei. Nu numai pentru că, prin extensia partiturii lui, el acoperă aproape jumătate din ea (cu 14 intrări și ieșiri, mai multe decât oricare alt personaj), ci mai ales prin funcția sa dramatică. Funcția pe care, în fond, ar fi putut-o avea singur Prospero, fără să recurgă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Și, procedând așa, chiar le stârnește remușcările și pocăința. Numai în acest fel putea Ariel apoi să îl determine pe Prospero să-i ierte. Și tot el le rătăcește mințile, ca să îi facă vrednici de îndurare și de milă. În ce privește partitura iluzionistă a lui Ariel, chiar el numește această parte-a sârguinței sale spiriting... I will [...] do my spiriting gently, adică „Sunt gata să-mi joc rolul de spirit“, aproape „să fac voios pe spiritul“. Este în asta o ciudată dedublare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
o căsnicie onorată, spornică, mulți urmași, Ceres - rodnicia pământului. Aceste producții, destul de convenționale, ca toată masca de altfel, sunt, nu încape îndoială, concepute de Ariel. Tot el, pe lângă regia alegoriei, și-a asumat rolul lui Ceres, de unde opt versuri ale partiturii acesteia, față de numai patru pentru Iunona, lucru nu lipsit de haz. Cu atât mai mult cu cât, în timp ce juca rolul zeiței belșugului, Ariel era cu gândul la altele, la pedepsirea lui Caliban și a asociaților săi: „pe când făceam pe Ceres
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
în Despre arhitectura scenică și muzica teatrului epic (1935-1942). Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în opera wagneriană unde fosa orchestrei este ascunsă cu grijă privirilor, orchestra trebuie să fie vizibilă în mod clar spectatorului, pentru sublinierea ficțiunii. Dornici amândoi să sfărâme partitura estetică tradițională dintre artele nobile reprezentate de teatru și operă și artele minore cum sunt circul, varietățile, cabaretul, ei scriu împreună, în 1926, Royal-Palace, operă ce deschide calea spre "noua obiectivitate", în care se amestecă muzică populară, saxofon, ritmuri de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
despre) senzațional"183. Acest tip de polifonism "de sorginte caragialiană"184 este principiu de structurare internă și a romanului Gabrielei Adameșteanu, Dimineața pierdută, veritabilă simfonie textuală dirijată din umbră de un autor care "refuză să apară pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor teme înnăbușite de pluralitatea perspectivelor. Un avertisment în privința capcanelor acestui joc polifonic "de societate", prin care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
asupra mediului, însă mitul îi oferă iluzia (vitală) că poate înțelege totul.99 Miturile fiind fragmentate, nu le putem pătrunde sensul dacă le abordăm ca pe o succesiune de evenimente, de afirmații, de povestiri, deoarece mitul este totalitate, precum o partitură simfonică și trebuie citit nu doar pe orizontală, ci și pe verticală.100 Paralel cu aceste linii de cercetare antropologice, evident susținute de incursiuni și în alte arii de cunoaștere, de la lingvistică și geografie la economie și filozofie, se dezvoltă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
istorice diferite, funcțiile sale sunt de asemenea diferite. Claude-Lèvi Strauss se exprima în acest sens: "în multe texte de ziar, ba chiar și în cele publicitare, apar reziduuri ale miturilor antice", miturile de azi fiind cele de ieri cu variante, "partituri".460 Dacă antropologul francez identifica două trăsături primordiale ale mitului, contradicția și repetiția, mulți fiind cei care susțin de asemenea că pentru a supraviețui mitul are nevoie de repetiție, dar că în timp formele sale se schimbă, există și opinii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
blocului urcăm până la etajul trei, e atât de obosită încât preiau eu inițiativa deschiderii ușii de la apartament, n-am mai fost aici, cine e puștiul? eu eram puștiul îndrăgostit, aceeași atmosferă, dragă mie, altădată, plutește peste tot, dezordinea ei feminină, partituri muzicale, cești de cafea, cărți scoase din bibliotecă și nemaipuse la loc, bluze pe fotolii, N-am mai avut timp să fac ordine, se scuză ea, nici patul n-am apucat să-l fac, îmi eliberează un fotoliu unde aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Ochii, deși larg deschiși, nu căpătaseră un aspect sticlos, iar sângele de pe obraz nu se uscase încă. Fața îi era vânătă din cauza strânsorii frânghiei ce îi înconjura cu un capăt gâtul, iar cu celălalt gleznele. În jurul ei, erau împrăștiate câteva partituri, o geantă pentru flaut și o cană de cafea Starbucks, al cărei conținut îi pătase blugii și tricoul, lăsând totodată o dâră de lichid maro și pe podeaua de marmură. Tot acolo se afla și ucigașul tinerei, aplecat deasupra ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
crimei. Aceasta era și starea pe care Amelia Sachs o căuta acum în timp ce privea trupul tinerei, întins pe podea lângă o masă din lemn. Tot lângă ea, se mai afla un pahar de carton, din care se vărsase cafea, niște partituri, o geantă pentru flaut și o bucată din acel flaut; probabil femeia încerca să-l asambleze chiar atunci când criminalul i-a înfășurat funia în jurul gâtului. Mâna era încleștată pe jumătatea de instrument. Oare încercase să folosească asta pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
cu băgare de seamă pe coridor, ghidându-se după sunetul televizorului care se auzea din sufragerie, și pătrunse într-o cameră mică și întunecată, în care majoritatea spațiului era ocupat cu o pianină Kawai pentru copii, de culoarea abanosului. O partitură cu multe adnotări pe margine stătea deschisă pe pianină. Numele „Chrissy” apărea din nou, scris pe coperta partiturii. Malerick avea cunoștințe superficiale de muzică, dar, frunzărind partitura, își dădu seama că piesele păreau destul de dificile. Poate că era un pictor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
într-o cameră mică și întunecată, în care majoritatea spațiului era ocupat cu o pianină Kawai pentru copii, de culoarea abanosului. O partitură cu multe adnotări pe margine stătea deschisă pe pianină. Numele „Chrissy” apărea din nou, scris pe coperta partiturii. Malerick avea cunoștințe superficiale de muzică, dar, frunzărind partitura, își dădu seama că piesele păreau destul de dificile. Poate că era un pictor nepriceput, dar era o muziciană destul de talentată, decise el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
spațiului era ocupat cu o pianină Kawai pentru copii, de culoarea abanosului. O partitură cu multe adnotări pe margine stătea deschisă pe pianină. Numele „Chrissy” apărea din nou, scris pe coperta partiturii. Malerick avea cunoștințe superficiale de muzică, dar, frunzărind partitura, își dădu seama că piesele păreau destul de dificile. Poate că era un pictor nepriceput, dar era o muziciană destul de talentată, decise el - această Christine Grady, fiica procurorului adjunct al districtului New York, Charles Grady. Omul al cărui apartament era acesta. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
exersase îndelung pentru minirecitalul ei. Stătea acum în ianina din apartamentul familiei și tocmai se pregătea să încheie „Călărețul sălbatic” al lui Schumann. Ianina era mică și întunecată, dar lui Chrissy îi plăcea acolo. Erau doar câteva scaune, rafturi cu partituri și o frumoasă pianină strălucitoare - de unde și porecla pe care o dăduse încăperii aceleia. Depunând ceva efort, reușise să interpreteze fragmentul andante al Sonatei în Do Major a lui Clementi, iar apoi se răsplătise interpretând sonatina lui Mozart, una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o vreme. O zi sau două, așa îi spusese mama. Dar ce se întâmpla dacă era pentru mai multă vreme? Dacă va fi nevoie să anuleze petrecerea Suzuki? Supărată fiind, renunță la cântat, închise caietul cu note și își puse partiturile în geantă. Hei, ia te uită! Pe stativul partiturii era pus un baton mentolat York. Nu unul mic, ci unul dintr-acelea mare, de care se putea cumpăra de la standurile de la ieșirea de la Food Emporium. Se întrebă cine îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mama. Dar ce se întâmpla dacă era pentru mai multă vreme? Dacă va fi nevoie să anuleze petrecerea Suzuki? Supărată fiind, renunță la cântat, închise caietul cu note și își puse partiturile în geantă. Hei, ia te uită! Pe stativul partiturii era pus un baton mentolat York. Nu unul mic, ci unul dintr-acelea mare, de care se putea cumpăra de la standurile de la ieșirea de la Food Emporium. Se întrebă cine îl lăsase acolo. Mamei ei nu îi plăcea să se mănânce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
urmăreau un marș al marinarilor și ofițerilor japonezi. Două tancuri, mai multe piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților, partitura victoriei lor asupra canonierelor britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]