KorAP: Find »[drukola/base=peninsulă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...209 >

5,213 matches

Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468

general, comunitățile locale erau administrate de căpeteniile lor tradiționale. Aristocrația balcanică, existentă înaintea cuceririi, cu excepția cîtorva zone, ca Bosnia, Albania și Creta, unde o parte a ei a trecut la mahomedanism, păstrîndu-și astfel privilegiile, fusese eliminată. Oficialii otomani dețineau în peninsulă posturile guvernamentale importante, controlau poliția și, într-o oarecare măsură, sistemul juridic. Populația musulmană asigura efectivele armatei, deși, cel puțin la început, mulți dintre soldați erau de fapt creștini convertiți la islamism. În ciuda faptului că acest sistem de administrație era

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
asigura efectivele armatei, deși, cel puțin la început, mulți dintre soldați erau de fapt creștini convertiți la islamism. În ciuda faptului că acest sistem de administrație era în vigoare pe la începutul secolului al XVIII-lea în cea mai mare parte a peninsulei, în anumite provincii periferice și în ținuturile ajunse sub control habsburgic existau condiții diferite. Principatele dunărene ale Valahiei și Moldovei au avut întotdeauna un statut special. Transilvania, Croația-Slavonia și Vojvodina aveau să aibă și ele parte de guvernări separate. În

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Chestiunile proprietății asupra pămîntului și a sistemului de impozitare au constituit o cauză majoră a mișcărilor sociale pe tot cuprinsul teritoriilor incluse în acest studiu. Tratatul de la Karlowitz din 1699 este un reper convenabil de unde poate începe istoria modernă a Peninsulei Balcanice. Prin acest acord, Imperiul Otoman ceda cu titlu permanent teritorii importante puterilor creștine. În perioada aceasta, Imperiul Hasbsburgic a anexat Transilvania, Croația, Slavonia, precum și alte ținuturi, iar Veneția a primit Dalmația și Peloponesul. Pe toată durata secolului al XVIII

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ținuturilor lor devastate. Pe lîngă aceasta, conflictele au avut drept efect negativ implicarea marilor puteri Marea Britanie, Franța, Rusia, Imperiul Habsburgic și, în anumite privințe, Prusia în evenimentele din Orientul Apropiat. Această situație a apărut nu atît din cauza problemelor interne ale peninsulei, cît datorită poziției strategice extrem de avantajoase a acestor ținuturi, mai ales a Strîmtorilor turcești, în plan internațional. Nu numai Rusia și Imperiul Habsburgic, state învecinate, erau hotărîte să-și apere interesele la granițe sensibile cu Balcanii, dar și Marea Britanie și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
sub numele de Chestiunea Orientală, a constituit poate cel mai important motiv al controversei europene cu implicații internaționale a secolului, în intervalul 1815-1914. Date fiind divergențele dintre puterile europene, este de înțeles de ce inițiativa majoră relativ la înlăturarea controlului otoman asupra peninsulei, a aparținut, chiar populației creștine. Cu toate că liderii fiecărei mișcări naționale apelau la ajutor din afară, acțiunile lor erau bazate pe considerente interne. Către sfîrșitul secolului al XVIII-lea, condițiile erau favorabile activității revoluționare. Într-o perioadă de declin a centrului

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
1866, Imperiul Habsburgic s-a confruntat cu o gravă criză internă: înfrîngerea în fața Prusiei l-a exclus din postura de a juca un rol major în problemele germane și a dus totodată la pierderea Veneției, ultima lui posesiune importantă din peninsula italică. Presată de revendicările tot mai insistente ale minorităților naționale, autoritățile centrale au căzut la înțelegere cu cea mai puternică și mai vehementă dintre naționalități, ungurii. Prin Ausgleich-ul (compromisul) din 1867, imperiul era divizat în două părți, numite ulterior Austria

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
au concentrat asupra dificultăților cauzate de acest nou aranjament politic. Pe la 1870, monarhia habsburgică suferise deci o reorganizare radicală, iar Imperiul Otoman, cu toate numeroasele lui eforturi de introducere a reformelor, pierduse controlul efectiv al celei mai mari părți a Peninsulei Balcanice. În plus, o mișcare națională bulgară luase ființă cam în același an. Primul obiectiv al conducerii acesteia fusese înlăturarea dominației culturale și politice a grecilor. Avuseseră loc și o serie de revolte locale. Poziția bulgară a fost întărită în

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
punctul culminant în aprilie 1877, cînd Rusia a declarat și ea război. În martie 1878, după victoria asupra armatelor otomane, guvernul rus a reușit să impună încheierea Tratatului de la San Stefano. Acordul acesta, care a stricat echilibrul de forțe din peninsulă atît între statele balcanice cît și între marile puteri, avea drept scop principal crearea unui mare stat bulgar, al cărui teritoriu includea Macedonia și Tracia, precum și pe cel al Bulgariei din zilele noastre. Reacția puterilor, mai ales cea a Marii Britanii

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
sisteme majore de alianțe: Tripla Alianță, adică Germania, Austro-Ungaria și Italia, și alianța ruso-franceză. În perioada aceasta, nici una dintre aceste puteri nu dorea o altă criză în Balcani, toate fiind implicate în expansiuni imperiale sau în rezolvarea problemelor lor interne. Peninsula Balcanică a ieșit o vreme din zona urmărită atent de reflectoarele scenei internaționale. În ciuda faptului că toate statele balcanice aveau obiective teritoriale, chestiunile lor urgente de primă importanță erau legate de necesitatea dezvoltării economice și de îmbunătățirea condițiilor de trai

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
politice independente sau autonome. PARTEA I Război și consolidare națională, 1887-1941 1 Monarhiile naționale balcanice Țelul major al mișcărilor de eliberare națională din Balcani a fost în mare parte atins pe la sfîrșitul secolului al XIX-lea. O mare parte a peninsulei se afla sub controlul guvernelor autohtone (vezi harta 1). Stăpînirea otomană se rezuma la Tracia, Macedonia, Epir și Albania. Deși Bosnia, Herțegovina și Bulgaria erau încă, teoretic, posesiuni otomane, Imperiul Otoman nu avea nici o influență asupra administrației lor. Sfîrșitul epocii

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
militar avea să constituie prima prioritate în majoritatea țărilor. Din nefericire, nici un stat nu poseda o bază economică pentru atingerea acestor scopuri. În primul și în primul rînd, exista puțin capital intern care să fie investit în noile întreprinderi. Întreaga peninsulă era extrem de săracă. În trecut, cei bogați preferau să-și plaseze cîștigurile în pămînt sau în cumpărarea posturilor oficiale, cum era monopolul perceperii impozitelor. De un prestigiu mai mare se bucurau mai curînd deținerea de pămînturi și posturile oficiale decît

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
mare parte a guvernelor erau confruntate cu limitări foarte mari ale sumelor care puteau fi adunate din taxe. Soarta statelor care se bizuiau pe împrumuturi din afară avea să fie ilustrată de dezastrele economice ale otomanilor și grecilor. Harta 1. Peninsula Balcanică în 1900 Slăbiciunea economică și cheltuielile uriașe cărora trebuiau să le facă față regimurile independente le-au obligat să rezolve pe loc problema implicării statului în viața economică a țării. Trebuiau luate hotărîri în ceea ce privește rolul pe care urma să

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
ar fi putut permite să-și amelioreze pămîntul, să cumpere unelte mai bune și să-și sporească producția. Din nefericire, împrumuturile cu termene rezonabile nu erau ușor de obținut. Îndatorarea țărănimii era o problemă la ordinea zilei pe tot cuprinsul peninsulei. Împrumuturile erau de obicei făcute pur și simplu pentru ca familia respectivă să o poată duce pînă la următoarea recoltă. Ele nu erau deci folosite pentru îmbunătățirea gospodăriilor, ci pentru a face față achitării taxelor și altor cheltuieli vitale. Din cauză că erau

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
au dovedit mai eficiente decît fuseseră autoritățile otomane în înăbușirea și descurajarea răscoalelor țărănești. Dezvoltarea industrială Industrializarea se confruntase cu problemele suprapopulării și ale insuficienței pămîntului și în alte părți, nu numai în Balcani. La sfîrșitul secolului al XIX-lea, Peninsula Balcanică era lipsită de unele dintre cele mai importante atribute necesare unui efort major de industrializare. În primul rînd, noile state naționale nu prea dispuneau de unele materii prime, în special de cărbune și fier, care asiguraseră baza dezvoltării industriei

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
a avut într-adevăr mult de pierdut din cauza concurenței străine, tabloul general nu trebuie prezentat ca fiind mai întunecat decît era în realitate. Întreprinderile balcanice nu au atras practic investiții masive din afară; în comparație cu celelalte posibilități oferite în anii aceștia, peninsula nu constituia un loc sigur pentru obținerea unui profit garantat. A existat în mod cert, o mare participare a străinilor la noile întreprinderi, dar acești oameni veneau adesea în calitate de experți pentru a ocupa posturi de conducere în domeniile unde locuitorii

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
sunt prezentate evoluțiile politice, sociale și economice ale fiecărei națiuni și problemele de politică externă care implică interesele statului respectiv. Grație hotărîrii marilor puteri de a împiedica apariția unei crize orientale și a concentrării lor asupra altor regiuni ale lumii, peninsula balcanică a beneficiat totuși, între războiul sîrbo-bulgar din 1895 și 1912, de o veritabilă perioadă de relativă liniște. Este adevărat că au existat momente de criză, ca războiul greco-turc din 1897, tulburările din Macedonia și anexarea în 1908 a Bosniei

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
t.), inclusiv orașele Niš, Pirot și Vranje, în total mai puțin teritoriu decît cel atribuit Muntenegrului. Un și mai mare dezastru în ochii sîrbilor era crearea unui stat bulgar întins, care, incluzînd și Macedonia, făcea din acesta puterea dominantă din peninsulă. Liderii sîrbi vedeau în acest lucru o amenințare clară la adresa viitorului lor și erau numulțumiți văzînd cum un popor, considerat de ei ca avînd în trecut o atitudine pasivă, dobîndise cîștiguri atît de mari, în vreme ce sîrbii, care luptaseră secole la

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
problemele expansiunii naționale și față de achiziționarea teritoriului aflat încă sub stăpînire otomană a început să se manifeste din nou. Aveau să reapară curînd ideile cooperării balcanice, vehiculate în timpul domniei lui Mihail, ceea ce va duce la inițierea negocierilor între statele din peninsulă. MUNTENEGRU După 1860, viața politică a Muntenegrului a fost dominată de puternica personalitate a prințului Nicolae. Starea țării rămînea extrem de primitivă. Principala problemă a guvernului central era deținerea și menținerea controlului asupra clanurilor din munți. În ceea ce privește relațiile cu statele vecine

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
În 1908, o revoltă din Imperiul Otoman a adus la putere un guvern revoluționar. Profitînd de această ocazie convenabilă, Bulgaria și Austro-Ungaria au întreprins o serie de acțiuni care au dus la slăbirea și mai mult a poziției otomane în peninsulă. Imperiul Habsburgic a anexat Bosnia-Herțegovina, iar Ferdinand a declarat independența Bulgariei, luîndu-și totodată titlul de țar, evocînd astfel amintirea imperiilor bulgare medievale. Guvernul otoman a putut lua puține măsuri ca să răstoarne situația. După încheierea negocierilor, s-a convenit ca Bulgaria

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
Porcilor, chiar dacă, la început, cu un preț mare. Imperialismul marilor puteri avea o existență reală, dar conținea atît de multe contradicții interne și era slăbit de rivalități atît de înverșunate, încît nu a dus la subjugarea politică sau economică a peninsulei. Pe lîngă instituirea regimurilor independente, statele balcanice au realizat marea tranziție de la ceea ce era un sistem de viață oriental sau otoman la unul bazat pe modelele europene. Efectele acestei schimbări pot fi supraapreciate; este adevărat că această schimbare se aplica

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
direct viața de zi cu zi. Nici un lider sau partid important nu cerea distrugerea monarhiei. Chestiunea naționalităților din cadrul Imperiului Habsburgic, ca și aceea din ținuturile otomane, era extrem de complexă. Așa cum am menționat, obținerea autonomiei sau a independenței statelor naționale din Peninsula Balcanică a fost însoțită de intensificarea animozității și a fricțiunilor dintre acestea. O situație nu mult diferită exista și în monarhie. Două relații majore aveau să aibă pe viitor o semnificație aparte: cea dintre ungurii și românii din Transilvania și

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
a putut fi determinat decît după război, cînd partidele țărănești au ajuns în sfîrșit la putere. 3 Sfîrșitul dominației otomane în Europa: chestiunile albaneză și macedoneană IMPERIUL OTOMAN Deciziile Congresului de la Berlin au redus foarte mult întinderea teritoriilor otomane din Peninsula Balcanică. Cu toate că Poarta pierduse de mult controlul asupra politicii interne a României, Serbiei și Muntenegrului, faptul că aceste state făceau încă parte din imperiu îi confereau acesteia prestigiu, precum și unele avantaje concrete în relațiile externe. Pe lîngă aceasta, Tesalia, o

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
formînd probabil jumătate din populația totală. Musulmanii alungați din Rusia sau din statele balcanice se mutaseră aici, iar cea mai mare parte a populației albaneze era predominant islamică. Marea importanță a zonei consta în poziția ei strategică. Ea era inima peninsulei și includea văile Vardarului și Strumei. Cel mai mare și mai important port după Constantinopol era Salonicul, care era totodată centrul economic al Macedoniei. Prin 1888, o linie ferată lega acest oraș cu Belgradul. Austro-Ungaria, care ocupa Bosnia-Herțegovina și sangeacul

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
soarta regiunii din cauza apropierii ei de Strîmtori și a rolului ei în ceea ce privește echilibrul de forțe din Balcani. Pentru națiunile balcanice, problema era și mai urgentă și vitală: oricine ar fi deținut Macedonia ar fi avut o poziție strategică dominantă în peninsulă. Să ne amintim că principala obiecție față de Bulgaria Mare de la San Stefano fusese aceea că granițele stabilite, care încorporau Macedonia, ar fi făcut din ea cel mai puternic stat din Balcani și, dată fiind situația din acel moment, era de

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
au avut de cîștigat: Poarta a primit înapoi Adrianopol, iar România a anexat sudul Dobrogei. Acordul final constituia evident un regres extrem de mare pentru Bulgaria și pentru Imperiul Otoman. Cele două războaie balcanice au pus deci capăt stăpînirii otomane în peninsulă, cu excepția unei fîșii din Tracia și a Constantinopolului. Regimul Junilor Turci fusese incapabil să stopeze declinul continuu al Imperiului. Acesta deținea totuși în continuare controlul asupra guvernului. Deși fusese sfidat de partidele din opoziție între 1909 și 1911, el a

Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]