47,342 matches
-
După un timp, am desfăcut cartea și fiecare și-a luat partea lui. - Acum unde v-ar plăcea să călătoriți? - Nu mai am apetență pentru călătorii, nici pentru cutezanțe ca cele din tinerețe, când am escaladat un munte înfigând în peretele înghețat al stâncii muchia subțire a pantofilor. Nu eram singur, ci însoțit de două colege ale lui Costache Olăreanu. El rămăsese la Piatra Arsă, împreună cu soția lui, iar noi ceilalți am decis să coborâm în Sinaia, pe un drum de
Mircea Horia Simionescu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8731_a_10056]
-
pornim, împreună, onest, pe drumul unei evidente confesiuni artistice, umane și estetice. O podișcă rece, din inox, le susține pașii și le reflectă, vag, trupul. În spate,o pantă din lemn patinat. Spațiul este închis, într-o formă neregulată, de pereți din lemn - pavilionul de vînătoare. Cu o singură excepție. Peretele din stînga. Acesta este transparent, ca un geam imens, nu proaspăt curățat, ce dă spre pădure. Spre pădurea de mesteceni triști, abătuți ca și personajele noastre. Se intră în scenă
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
și estetice. O podișcă rece, din inox, le susține pașii și le reflectă, vag, trupul. În spate,o pantă din lemn patinat. Spațiul este închis, într-o formă neregulată, de pereți din lemn - pavilionul de vînătoare. Cu o singură excepție. Peretele din stînga. Acesta este transparent, ca un geam imens, nu proaspăt curățat, ce dă spre pădure. Spre pădurea de mesteceni triști, abătuți ca și personajele noastre. Se intră în scenă ușor, printr-o ușă ce lasă să se vadă o
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
politici, pe care nu-i dusese mintea, după ce mîncaseră tot ce primiseră din hrana pentru drum, i-a apucat diareea. Era un closet pe o parte laterală, chiar pe cea pe care mă găseam eu. Adică pe banca de lîngă perete. Era despărțit de restul băncii cu niște zăbrele. Cum vagonul nu se mișca, la căldură s-a adăugat și mirosul de fecale. Cîtorva dintre "ai noștri" a început să le curgă sîngele din nas. Sînge, urină, fecale - totul se amestecase
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
noaptea în care l-am așteptat să ajungă de la București cu bine, Canal Grande, Avignon-ul cu Tudor, albastrul de Fayum, Purcărete. Apoi, Praga, teatrul lui Mozart și "...de Sade", voluptatea și senzualitatea unei lumi care se descompunea ca straturile de pe pereții pictați, viola da gamba, ziua Marianei și, iar, Purcărete. Nu l-am văzut în Bubnov și în Caliban, și nici în ce a făcut cu dragul meu Radu Penciulescu, în "Doi pe-un balansoar". Dar l-am văzut în "De ce
Despre Victor Rebengiuc by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8821_a_10146]
-
deveni prezent și nici prezentul nu mai e în stare a deveni trecut, deoarece "orășelul se scufundă lent în igrasie", precum într-un simbol al irevocabilei sale ruinări. Memoria auctorială halucinează: "mă torturează memoria iar memoria / e torturată de albul pereților / pe care luna pune focuri albe vîlvătăi / în formă de cai ce mă privesc cu ochii mei de cal obosit" (Insomniile bătrînului). Poetul își propune a arbora o mască a purei impasibilități, "să nu se mai recunoască să nu mai
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
cerșesc" pe la edituri cărțile. De la romane și studii critice, la cărți de istorie și de filozofie, de la biografii la antologii tematice și dicționare, de la volume de interviuri la albume de benzi desenate, am adunat mii de piese care-mi populează pereții, visele și senzația de amărăciune tot mai pronunțată că mult prea multe dintre ele vor rămâne necitite. Chiar în timp ce voi citi cinci sau zece, alte douăzeci sau treizeci își vor găsi locul fie în teancurile de pe podea, fie, prin supraaglomerare
Cartea ca scut by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8857_a_10182]
-
rîu în jos - spre miazănoapte, alți munți: Munții Apuseni, în depărtarea cărora deslușeam două vîrfuri. Două vîrfuri: unul boltit, altul ascuțit. N-am aflat niciodată numele acestor zeități ce mi-au străjuit copilăria": Munții albaștri și Apuseni au dispărut după pereții sălii de sport. Ca Blaga au pățit cei mai mulți; nu mai au case, iar locul lor trebuie căutat altundeva, în cărțile pe care - slavă Domnului - nu le revendică nimeni. în rest, plăci de bronz sau de marmură pe case unde stau
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
a nu deranja pe alții. Într-o noapte, aici, în casa de la țară, în care locuiesc de un an, nu reușeam deloc să adorm și, pe la ora 3, mi-a trecut prin cap că mi-ar plăcea să găuresc un perete ca să înfig în el un cârlig de care să agăț un tablou primit cadou de la Pavel Șușară. Ce păcat, m-am gândit, că bormașina, înzestrată cu rotopercutor, face un zgomot destul de mare, care i-ar putea trezi pe vecinii de
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
scurt interval de timp - între 25 februarie și 4 aprilie 1846 - notațiile lui Russo consemnează stările sale de spirit aproape zi cu zi, modul în care trece cineva de la disperare la bucurie și exultanță perfect nemotivat, rămînînd între cei patru pereți ai camerei, împins doar de resorturi strict intime. Că viața unui om se poate reduce la frămîntările sale interioare, minim tangente la realitatea exterioară - Russo este în literatura română cel dintîi care o demonstrează, pornind de la propriul exemplu. Tot în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
culcat lângă el, fără să simtă vechea chemare. Ea era femeia care l-a trădat, i-a îndurat însă capriciile, slăbiciunile, iritările, au vegheat împreună la sicriul unor amici decedați. Nu era numai o explicație rațională. Se lovea de un perete, muțenia ei, orbirea și nebunia ei făcea parte dintr-o altă specie, era altceva, aparținea unui alt resort al naturii. Pornirea era s-o lovească, s-o rețină cu brutalitate, de unde își aroga însă privilegiul de a fi stăpân, proprietar
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
aflat în fața uneia dintre lucrări este determinat de trăsături tipice ale artei sculpturii: masă, volum, textură. Ceea ce contează însă mai mult decât orice este suma reacțiilor acestuia, diferite în fiecare moment al traversării spațiilor definite de artistul american. "Drumul" printre pereții înalți și amenințători este plin de surprize: schimbări de direcție la care nu te aștepți, culori care se schimbă, un centru care pare o țintă în fine atinsă înainte de a-ți da seama că sculpturile lui Serra nu au nici
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
într-un amestec de sine armonios în modestia palorilor ei agonice. Din agonia rimei ascunse și nu din evidența ei de la capătul versului. Ar fi meșteșugul meu mai bogat semănând-o ca pe-o sămânță în pământul textului decât la perete, ca o gaură de șoarece fără șoarece, rima, la ce? Rima la ceva, cu șiretenia fricii veghind între cuvintele ce acompaniind-o și acoperind-o îi fac piedestalul, mormântul și muntele mai înalt între munți. Mult câte puțin Masă de
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/9785_a_11110]
-
Fo, Oskaras Korsunovas. Teatrul Bulandra a fost așadar onorat de invitație, bucurându-se în prima săptămână de spațiul abației; un spațiu care degaja încă de la intrare, vorba arhitectului Octavian Neculai, realizatorul decorurilor la Triumful dragostei, o energie deosebită. Fundal și pereți negri, ferestre închise, înălțime și adâncime generoasă, ceva straniu și tulburător plutind în aer, ca de altminteri în orice lăcaș de cult, fie el și unul dezafectat. Treptat, acest spațiu întunecat a căpătat o altă valență, panourile albe, grădina din
Bulandra versus Abadía by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9799_a_11124]
-
Lennon și Mc Cartney sau Bring on the Lucie, piesă scrisă și cîntată de Lennon. Cu părul său alb fluturînd rebel, acest political cartoonist of the year are grijă de soția sa, a cărei poveste este cuprinsă în afișele de pe pereți: MI 5 denied the involvement in the torture of a photojur-nalist. Izolată într-o pădure, micuța sa cabană păstrează farmecul unei Ruby Tuesday apuse printre avertismentele care anunțau începutul pandemiei. Theo este extras brutal din mahmureala sa, cînd este răpit
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
o altă lume, din acea americană și idilică baby boom generation, unde un fum te făcea să urci foarte sus. Spre deosebire de Julian, el pare, ca și Theo, să-și fi abandonat activismul, din care avem o ilustrare în afișele de pe pereți. Retras în propria utopia alimentată cu halucinogene, Jasper reprezintă poate nostalgia după o copilărie pierdută, nu doar a lui golden sixties, dar și a umanității. Micul său Eden se desfășoară aproape profilactic, însă homeopatia nu este o rețetă bună pentru
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
toate sclipirile de naturalețe. Un cunoscut poem arghezian e, pur și simplu, dat peste cap. Cu bună credință, n-am nici o îndoială, dar nu și cu la fel de bune rezultate: "Bătrânul Feofan/ care după ce pictase/ treizecișidouă de biserici/ și își împodobise pereții casei cu icoane/ajuns, din cauza/ unei neînțelegeri cu sfinții la Mititica,/ învățase cu atâta osârdie/ arta de a descuia fără zgomot orice ușă,/ încât devenise, am putea spune, un expert în domeniu,/ putând deschide aproape/ fără nici un efort/ și lacăte
Carmina Burana by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9810_a_11135]
-
Ionnina să țină cursuri la Institutul Francez, că o va regăsi, douăzeci de ani mai târziu, pe una dintre elevele sale, pe care o va lua de soție și se vor stabili definitiv în acest oraș. Fotografia ta agățată pe peretele cămăruței lor datează de la căsătoria lui cu Eleni. Ei trăiesc azi într-o casă frumoasă din piatră pe care au con-struit-o în apropierea Ioanninei. Fiul lor, Yannakis, de doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut ca noi
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
curcubeele de carburant/.../ e atunci când note mici iei/ și înveți să gătești,/ de Traian să ai grijă// singurătatea/ e o țesătură de cimbru și mentă", apoi: "și, iată,/glasurile dragi aidoma nisipului șovăie,/ în ele reumatismul a sporit,/ căci pâcla pereților a ajuns un cotor de album/ din care să aflăm ce-a fost și ce nu,/ noi n-am știut,/ să ne dăm binețe la capătul treziei/ încă n-am apucat." Legea poemelor de aici mi se pare a fi
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
realitatea din spatele acestor stîngace sofisme? în vreme ce majoritatea scriitorilor interbelici, erau marginalizați, interziși, dacă nu chiar întemnițați, Uniunea Scriitorilor își deschidea larg porțile unor "cadre noi", cu "origine sănătoasă", nu o dată doar în temeiul unor texte partinice afișate la "gazeta de perete" a unității unde lucrau ca muncitori. Ea devenea astfel o pestriță "organizație de masă", inundată de scribi care mai curînd compromiteau axiologia literară decît s-o consolideze, fenomen deloc accidental. întrucît, după cum s-a aflat recent, existau instrucțiuni oculte înaintate
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Riduri ce nu s-au mai putut ascunde au umplut de drăcească bucurie inima opoziției, ce-și vedea renăscând nădejdi la care, mai an, nici nu putea gândi. Mai grav încă, certurile de alcov s-au petrecut cu ferestrele la perete și cel puțin atâta puteau reține mulții sau târzii trecători că nu încetau la nici una din orele zilei/nopții. Trecând eu, cu foarte mulți ani în urmă, pe una din străzile pitorescului cartier pe care l-a spulberat Ceaușescu, de la
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
ambiția lui Dimitrie Stelaru. Navele pe care-și pune steagul, o zdreanță cusută cu povești, duc spre un nicăieri tandru, liniștitor, un clopot de vid în care doar ideea de mare urlă cu furie, iar întîmplările vieții se preling pe pereți, fără să poți vreodată să alegi ceva, să apuci ceva din, colorată, apa lor. Viața e ceva ce trebuie testat, la patruzeci și șase, la cincizeci, cum te-ai pipăi să vezi dacă mai ești întreg. Viața e ceva care
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii, iar poeziile exerciții chinuite de eliberare. Eșecuri și încăpățînări, vegheate, ca de umbrele a două faruri, de "la urmă" și de "totdeauna".
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o ființă monstruosă. Pe pereții încăperii este zugrăvită în medalioane latura sa canibală, pe care o trezește la viață încălcînd interdicția de a atinge bucatele. Monstrul îi devorează pe cei doi spiriduși gardieni, iar scena amintește de tabloul cu Saturn devorîndu-și progeniturile. Magia pare să
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
transcende realitatea "obiectivă", făcând ca astăzi pictorii promovați de Vollard să fie iubiți mai mult decât oricare alții. Foarte aglomerată, Expoziția De la Cézanne la Picasso: Ambroise Vollard, protector al avangardei este încadrată de două superbe paranteze. În prima sală, un perete cu litografii de Vuillard, Bonnard, Roussel, Maurice Denis din anii 1890. În ultima, un altul cu ciclul de gravuri Vollard de Picasso. Cele o sută de lucrări monocrome reunesc influențe diverse - de la Rubens la Goya și de la El Greco la Delacroix
Ambroise Vollard, doar un negustor de tablouri? by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9882_a_11207]