3,143 matches
-
Mâna lui tremură puțin, dar într-un final reușește să nimerească fanta care trage cartela. Se aude un zgomot de imprimantă, apoi cartela își face din nou apariția. Bătrânul o scoate cu grijă și o pune în buzunar. Intră pe peron. Se așază pe un scaun, își scoate vioara din cutia de piele roasă și și-o potrivește pe umărul stâng. Se apleacă, apucă arcușul și-l atinge ușor de corzile întinse. Primele acorduri sunt dizarmonice, degetele caută combinațiile potrivite și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
melodia compusă în anul 1758. Din când în când, ochii lui se deschid ușor și prind frânturi din lumea exterioară, doar pentru ca el să nu-și piardă echilibrul. La un moment dat, ochii lui se deschid îndeajuns ca să observe pe peronul de vizavi un afiș publicitar. Bătrânul continuă să cânte, dar ochii lui rămân deschiși, mari, mirați. De pe afiș, o femeie tânără și frumoasă îi zâmbește. Se uită drept în ochii lui. Pentru o clipă, bătrânului i se taie respirația. Totuși
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ar dezmetici, dialogurile celor veniți de undeva m-ar readuce la realitate. Unul câte unul, taxiurile vor porni în mare viteză spre centrul orașului. Ele se întorc, oricum, până vine Mariana; taximetriștii așteaptă cu stoicism toate trenurile. Când privești de pe peron în depărtare, spre sud, ai impresia că te afli la capătul pământului. Poți să-ți imaginezi că locomotiva vine cu zornăitul ei din deșert, se oprește câteva minute, apoi pleacă iarăși spre deșert. Dincolo de gară începe pustiul, nu se vede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Visezi poate... Cum, tu crezi că noi ți-am luat ceva? De geanta ta avem noi nevoie!? Ai adormit și ți-au furat-o țiganii. Bătrânului îi scăpărau ochii de furie. Își aminti apoi de tren. Porni în goană spre peron. După ce trecu de gară, pătrunse într-un compartiment. Nici nu observă dacă se afla cineva acolo. Stătea pe banchetă privind în gol. Când își reveni, se ridică și ieși în hol. Trenul alerga printre munți. Păduri de brazi se întindeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
orașul Baia Mare, în celălalt capăt de țară. Chiar dacă-mi plăcea proaspăta soțioară că era frumoasă și deșteaptă tare,alfel nu mă dobândea ea pe mine, cu toată casa ei, tot a trebuit să plec și să o las plângând pe peron. Una din problemele spinoase, pentru mine,era că făcusem mulți ani de armată încazarmat, unde dormeam în comun în dormitoare mari, uneori cu câte 25-30 de paturi, iar eu eram foarte sensibil la somn și soldățimea cum veneau obosiți de la
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
împușcați din avion. Sunt mitraliate mici gări din câteva județe din Muntenia și Oltenia (Balș, Titu, Gheorghieni, Mierle, Slatina), obiective fără importanță militară și lipsite de apărare, unde americanii trag cu armamentul de bord în cei care se găseau pe peroane. Întorcându-ne la Dan Vizanty și la Grupul 6 Vânătoare, se poate afirma fără dubiu că 10 iunie a reprezentat un apogeu și o zi fastă, o zi eroică pe care niciunul dintre piloții acestui grup, care au supraviețuit războiului
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
trăda o sigură îngrijorare. Gândurile mele n-au avut timp să meargă mai departe, deoarece jeepul se oprise în fața porții unei clădiri ce o cunoscusem deja. Poarta se deschise și intrând în curtea interioară a imobilului, se oprește în fața unui peron. Sunt coborât din mașină și condus pe un coridor într-o sală nu prea mare, dar care după ambianță și miros, m-am convins că este cantina sau popota militarilor englezi o masă lungă în mijloc era deja ocupată de
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de unde veți lua un tren. Veți fi condus în mod discret de doi gradați englezi ce vă vor însoți. Către seară veți ajunge la destinație, însoțitorii vă vor face semn să coborâți. Vă veți lua lucrurile și veți coborî pe peron, unde vă veți auzi numele strigat de alți însoțitori, bineînțeles, numele înscris pe hârtia pe care v-am dat-o. Vă veți îndrepta către ei și veți fi condus unde s-a decis. Și acest locotenent îmi vorbea în franceză
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nimic să-mi spună, să am răbdare că vom ajunge la destinație. Am ajuns, într-adevăr, dar după 8 seara, când întunericul se lăsase demult. Mi-au făcut semn să-mi iau bagajul și să-i urmez. Am coborât pe peron și ne-am oprit în fața biroului șefului de gară. Am citit numele gării: Villach. Știam vag că era o mică localitate din vestul Carintiei, provincie din sud-vestul Austriei. Nu trecu mult și mi-am auzit numele strigat de doi englezi
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
mare fermitate. "Iată, domnilor, la ce m-am gândit: este ora 5 și jumătate, deja întuneric. Pregătim o locomotivă cu două vagoane care să fie gata de plecare. Cunosc bine obiceiul ungurilor de la Bekescsaba. Aproape fără excepție, prima linie de pe peron este liberă. În general, circulația destul de rară a trenurilor se face pe linia a 2-a și 99% este formată din trenuri conduse de sovietici, cu pradă de război care se dirijează astfel spre Uniunea Sovietică, trecând prin România. Cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
doi oameni încheiam coloana. Afară zăpadă, frig și încă destul de întuneric. Când am ajuns cam la jumătatea drumului, deodată am auzit niște țipete de copii, de femei, urmate apoi de exclamații de mare bucurie din partea tuturor. Ce se întâmplase? Urmând peronul dintre linii, copiii din capul coloanei și, pe măsură ce înaintau, și ceilalți, au dat peste o îngrămădeală de lăzi mari și cufere. Șase siluete negre se deslușeau cu greutate în această înghesuială. Cei șase bătrâni, lipsă la apel, care rămăseseră ascunși
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
fără excepție, după ce ne despărțeam, încă mai venea să mă mai atingă și să mă îmbrățișeze. Iar în momentul când le-am făcut semn că trebuie să plec pentru că trenul meu era gata și am început să mă îndrept către peron, toți au izbucnit în plâns. M-am suit în vagon, mi-am aruncat în plasă valiza și sacul de parașută și am trecut imediat la geam. Toți mă urmăriseră cu privirea și acum erau grămadă în fața ferestrei compartimentului unde luasem
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
în clădirea gării, la etaj. De acolo, din fereastră, micul Ionel, copil de școală primară, l-a zărit într-o zi pe scriitorul Mihail Sadoveanu (apăruseră în 1904, deodată, întâile patru cărți ale prozatorului), care se plimba de-a lungul peronului așteptând trenul. Cititor pretimpuriu, băiețașul îi cunoștea deja scrierile și chiar chipul, din tipărituri, așa că nu este foarte de mirare că a alergat imediat să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Bârlad, la onomastica fratelui. Pățit fiind ... am plecat și mai din timp la gară. Știind că am aproape o oră până la opt când are loc plecarea trenului ... m-am înfundat într-un fotoliu din sala de așteptare ... cu fața spre peron pentru a mă mai distra cu despărțiri lăcrămoase sau ... bucuroase, cu întârziați de ultima clipă sau făcând suta de metri spre a-l ajunge ... mai ales că, la un moment dat, chiar am asistat la o asemenea plecare de tren
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
de ultima clipă sau făcând suta de metri spre a-l ajunge ... mai ales că, la un moment dat, chiar am asistat la o asemenea plecare de tren cu mulți alergători disperați. După o atare delectare ... ies și eu pe peron pentru destindere. Cum tocmai se întorcea ceferistul care dăduse plecarea trenului ... ca să mă aflu în vorbă în întreb la ce linie trebuie să tragă trenul de Bârlad-Mărășești ... Se uită la mine zâmbind ... "păi numai ce a plecat" ... și-mi arată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile nu aveau aer condiționat la vremea când a fost construit, și erau asurzitoare. Dacă erai pe peron când huruia trenul, puteai să urli cât te țin puterile la urechea celui ce te însoțește, că tot nu te auzea. Giuliani, primul nostru primar republican după foarte multă vreme, a pus ordine în toate. N-am idee ce-a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acum. În 28 ianuarie 1962, ne urcam în tren - la Gara de Nord din București - Vlad, fiul nostru și cu mine, cu cele trei valize ale noastre și cu merinde să ne ajungă până la Paris, căci n aveam nici un ban străin. Pe peronul gării, în acea dimineață în care ne luam rămas-bun de la România, o mulțime de femei din familie veniseră să ne conducă: mamă, soră, mătuși, verișoare. Pentru ele era mai puțin riscant decât pentru bărbați să se prezinte la o asemenea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în Orașul-Lumină în dimineața zilei de 30 ianuarie. La gară, ne aștepta șoferul spaniol al lui Jean le Marois; Jean era absent căci tocmai suferise o operație la spital. țin minte și acum spaima prin care am trecut văzând pe peron un om cu șapcă, nemișcat și privind fix la noi: era doar bietul șofer care nu prea vorbea franțuzește și deci... aștepta și tăcea! La capătul peronului, ne aștepta sora mea, Ariadna le Marois. Apoi, a apărut și vară-mea
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
la spital. țin minte și acum spaima prin care am trecut văzând pe peron un om cu șapcă, nemișcat și privind fix la noi: era doar bietul șofer care nu prea vorbea franțuzește și deci... aștepta și tăcea! La capătul peronului, ne aștepta sora mea, Ariadna le Marois. Apoi, a apărut și vară-mea, Myriam O’Kelly, care a izbucnit în plâns. A fost un moment de profundă emoție... Și așa am pășit în cea de-a doua viață a noastră
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în vîrstă de 33 de ani, cîștiga imediat o reputație de golden boy talentat. De vineri seară "genialul grădinar" este închis în închisoarea de la Fleury-Mérogis. Le Figaro, 2 aprilie 1997 2. Atunci cînd ea moare, pe 26 iulie 1952, generalul Peron îi îmbălsămează corpul. Trei ani mai tîrziu, militarii reușesc un puci și "sustrag" corpul adorării peroniștilor. Ibid. În primul exemplu, reperajul temporal se operează cu ajutorul ambreiorilor ("primăvara trecută", "de vineri"), care iau ca reper ziua de apariție a cotidianului; în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
că frecvența despicăturilor labio-maxilo-palatine este de 5 ori mai mare la populația albă în S.U.A. decât la populația neagră. În ceea ce privește alte rase părerile sunt divergente, iar statisticile sunt insuficiente în special pentru populația din Asia, Africa și America de Sud; în 1929 Peron și Veau în Franța înregistrează o frecvență de 1 la 942 la peste 100.000 de noi-născuți (204;). În 1931 Schröder în Germania găsește un caz la 954; în 1934 Sanders în Olanda găsește un caz la 954, în același
RHINOLALIA ŞI TERAPIA EI STUDII ŞI CERCETĂRI by Margareta Tomescu () [Corola-publishinghouse/Science/91625_a_93000]
-
își controleze vorbele în timp ce încercau din răsputeri să se mențină drepți. Situația poate deveni de-a dreptul hilară, dacă reporterul și operatorul nu aleg cu grijă locația unui direct. Au existat cazuri în care reporterul ce dădea direct de pe un peron aproape că a fost lovit de trenul apărut brusc în spatele lui, pentru că nu s-a asigurat că există o distanță suficient de mare între poziția sa și calea ferată. Într-un alt caz, un reporter care dădea live de pe aeroport
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Science/861_a_1560]
-
realizarea bunăstării țărănimii va asigura consolidarea statului național și a economiei românești. Ceea ce este și mai important e faptul că datorită lui și a generației de excepție de la cumpăna veacurilor XIX-XX s-a putut realiza dezideratul românilor - România Mare. Pe peronul gării din Iași, la plecarea spre București, În ziua de 20 noiembrie 1918, Vintilă I. C. Brătianu spunea colaboratorilor săi: „Cum am venit la Iași acum doi ani și cum plecăm astăzi? Atunci eram În România Mică și acum ne aflăm
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Traian-Florentin Ciobotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93532]
-
haiduc din secolul xx, din stirpea lui Pantelimon și terente. Un grup de 300 de ieșence din lumea bună, astăzi le-am zice feministe, solicitau achitarea lui Coroi. Ionel Bejenaru, un cărturar din Botoșani, relatează că a Întâlnit Întâmplător, pe peronul Gării de Nord, un bătrân care i s-a prezentat ca avocatul Dumitru Mănăstireanu, cel care l-a arestat la Sulița pe banditul Coroi. Dar cel care a creat legenda haiducului Coroi a fost, se pare, N.D. Cocea. L-a Întâlnit atunci când
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în ochi, i-am explicat omului cîtă bucurie a însemnat pentru mine vagabondajul prin patria sa. Și cine mă putea înțelege mai bine? Dar au venit autoritățile elvețiene, infinit mai puțin prietenoase. Am fost expediată de urgență din vagon pe peron, cu recomandarea seacă de a lua un tren mai direct, mult mai potrivit pentru posesoarea unei simple vize de tranzit. Iată-mă deci pe peron, năucită, cu bagajele la picioare. Lume puțină și amărîtă. Mă ajută să-mi fac ordine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]