2,472 matches
-
fericirea vieții lor să-i vadă pe nou-veniți. Acum însă mi se păreau încordați și speriați, și frica lor mi s-a transmis și mie. Când am intrat în odaia care era și dormitor, și sufragerie, și atelier de covoare persane (cît despre a doua cameră, a mea, ea abia putea cuprinde pătuțul în care dormeam și lada cu jucării vechi, rămasă moștenire de la copiii locatarului precedent), au umplut-o și pe aceea, ca și când ar fi fost nu patru, ci o
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ierbos, cum se deplasa în șir mica sa armată. Un mingan: acea era premiul pe care Utrigúr i-l dăduse pentru că dusese a bun sfârșit misiunea sa din Sapaudia, împreună cu o cireadă de cincizeci de bovine și o magnifică armură persană. Primise acele recompense în Reția, ocupată acum de gepizi, unde Utrigúr rămăsese în așteptare pentru a afla de soarta misiunii sale. La doar două zile după aceea, pe picior de plecare fiind, pentru a-și uni forțele cu cele ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a luat semnătură pe un testament (vezi Partea III din acest serial). Înainte însă de moartea bătrânei (mai 1990) și după, familia acaparatoare, Elenă și Marin, plus Adrian Nastase, au "preluat" mobilă de certă valoare, adusă din Franța (covoare persane, tablouri și o bogată colecție de argintărie).
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
așa?), reducând cel mai adesea cultura universală la cea occidentală, europocentristă, ignorând cu bună știință tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot ce nu este european sau nord-american, am rămas împietriți în gestul nostru, neuitând să ne văicărim că avem mentalitate... balcanică! Traducerile din literatura clasică persană, poezie, mai ales, (bine că sunt și acestea!) păcătuiesc prin îndepărtarea de la modelul poetic persan, traducătorii permițându-și libertăți prea mari în textul secund, încât acesta pare rupt de codul cultural care l-a născut, ba, mai mult, pare supus unei ideologii artistice europene. De vină sunt, bineînțeles, și traducerile germane, engleze sau franceze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
traducerile germane, engleze sau franceze pe care traducătorii români le-au consultat, dar nu ne putem abține să nu constatăm și lipsa unei politici de pregătire a unor traducători pentru limbile rare ale lumii, adevărate insule de frumusețe nedescifrată. Literatura persană, în sensul care se dă astăzi acestui termen, are o vechime de mai bine de o mie de ani. Poeți ca Ferdousi, Omar Khayyam, Moulavi, Saadi, Hafez, puțin cunoscuți în Europa, dar genii în adevăratul sens al cuvântului, mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
secolului al XV-lea, de emulii lor, sub neliniștea și presiunea unui trecut prea încărcat de glorie, încât se părea că la umbra acestuia nu înflorește decât epigonismul. Imitând forma în detrimentul conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
conținutului, neuitând obscurul cod ideatic-cultural-filozofic, în absența căruia poezia persană clasică nici nu poate fi concepută, epigonii n-au putut să-i egaleze pe marii creatori de imaginar poetic, dar nici să se îndepărteze de modelele consacrate. Între literatura clasică persană și literatura modernă iraniană (începutul secolului al XX-lea) e o prăpastie imensă. Nevoia de sincronizare cu... Occidentul e consecința modernizării Iranului, mulți scriitori dorind să se elibereze de o moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
moștenire grea, paralizantă, incapabilă să mai hrănească noi variante artistice, și să se alinieze într-un fel literaturii moderne practicate aiurea, în Europa de vest mai ales. Revoltându-se împotriva unei estetici dogmatice, devenite aproape religie, ce ținea de spiritul persan, poetic prin excelență, (zaban-e șirin = limbă dulce, cum îi place iranianului să se laude cu limba lui), manifestat în poezia lirică, didactică sau narativă, unii scriitori și-au propus să consacre efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
efortul lor inventării unei literaturi beletristice în proză. Se petrece un fenomen curios, de negăsit în literaturile europene, de exemplu, unde poezia și proza se dezvoltă paralel, și anume: proza apare, ca gen, printr-o reacție aproape naturală la poezia persană. La începutul secolului al XX-lea apar câteva romane (ați ghicit, istorice!), care, din cauza lipsei unei tradiții și lipsei de exercițiu epic, sunt stângaci construite, având o retorică pompoasă, rebarbativă. Noutatea fundamentală în epica persană o vor aduce trei tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
acestea par să trădeze gândirea unui european, dacă vreți, a unui prozator român din perioada interbelică (îmi vine în minte Camil Petrescu). Ele aparțin lui Sadegh Hedayat și sunt spuse într-o discuție cu unul dintre emulii săi, când literatura persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
persană învăța alfabetul modernității. Și el e obsedat de „arderea etapelor“, de principiile scriiturii, de sincronism... Lucrurile par să se petreacă la fel în toate literaturile care au avut „complexul“ întârzierii la festinul modernității. Sesizând la timp rezistența tradiției literare persane și imposibilitatea desprinderii din ea a unor noi forme artistice, Sadegh Hedayat lansează un veritabil apel către confrații iranieni: „Voi, ceilalți, copii ai erei atomice, ce căutați în literatura anacronică? Literatura s-a schimbat complet. După Joyce, s-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dificultate, în foileton, în ziarul Iran, apoi în volum, tot în 1941. Publicul cititor a fost șocat nu numai de noutatea estetică a romanului, ci și de limbajul criptic, ceea ce dă naștere la multe interpretări. Nu întâmplător, credem, capodopera prozei persane a stârnit interesul și entuziasmul părintelui suprarealismului, André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
André Breton, după traducerea în franceză. Calitatea esențială a Bufniței oarbe e că nu seamănă cu nici o operă din literatura universală. Ea nu se poate înscrie în nici o tipologie sau serie epică. Paradoxal, autorul se hrănește cu arhetipurile culturii vechi persane și e familiarizat cu marile literaturi ale lumii. Scris cu cea mai neagră cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Don Juan“, de Otto Rank, iar pentru dragoste, „Lady Macbeth în sat“, de N. Leskov. Tentativă de clarificare? Sau dorință secretă de obscurizare a operei? E pariul cititorului român... Traducerea acestui român a început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
început în anul 1978, când studiam limba persană la Universitatea din Teheran, ca bursier al statului român, în anul al II-lea. Ca orice intelectual român curios, i-am întrebat pe prietenii mei iranieni care e cel mai dificil roman persan, pentru că aș vrea să-l traduc în română. Mi-au răspuns pe loc: Bufnița oarbă!, dar n-am ințeles de ce s-au uitat la mine condescendent... Aveam să ințeleg destul de repede: textul era aproape încifrat, scris într-o limbă aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și potențialului cititor român, am scris 15 variante. Nu știu dacă cea încredințată tiparului i-ar fi plăcut unui Hedayat cunoscător al limbii noastre! Au fost multe descurajări, renunțări, reluări și multă hărtie... destinată coșului! Părea că din noianul literelor persane mă priveau ochii lui Sadegh Hedayat, înfricoșați și descurajanți totodată! Până la urmă, obișnuindu-mă cu textul, trăind în intimitatea lui atâția ani - printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
printr-o curioasă empatie literară și ideatică -, am avut sentimentul că am scris eu însumi această carte. Nu e visul oricărui traducător? Limba română, atât de încercată în confruntările cu atâtea texte „sacre“ ale umanității, a ieșit, sperăm, biruitoare. Textul persan s-a lăsat asimilat, chiar dacă e aproape intraductibil! Ce rău îmi pare, domnule Hedayat, nu poți afla că Bufnița oarbă e primul roman iranian în echivalențe lingvistice românești!... Mulțumesc cerului că m-a eliberat... GHEORGHE IORGA În viață sunt răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
greutatea unui mort îmi apăsa pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i se mai spune persană „medie“ pentru a o distinge, pe de o parte, de persana „veche“, limba Avestei zoroastriene, și de „vechea persană“, limba inscripțiilor cuneiforme ale lui Darius și ale succesorilor săi, și, pe de altă parte, de persana „modernă“ sau „islamică“ - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
poartă, de obicei, de-a lungul centurii. Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se află aici gestul clasic pentru exprimarea mirării, pe care îl găsim deseori figurat în miniaturile vechi persane. Nouruz este prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Abaua este o largă manta arabă, care face parte din costumația mollahilor; se poartă și astăzi. Se află aici gestul clasic pentru exprimarea mirării, pe care îl găsim deseori figurat în miniaturile vechi persane. Nouruz este prima zi a anului persan, care cade pe 21 martie. Obicei străvechi în Iran, menținându-se și astăzi, în a treisprezecea zi după această mare sărbătoare, întreaga populație de la orașe și sate își părăsește locuințele și petrece în împrejurimi, la iarbă verde. Cine rămânea acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în dreptul musulman. Sumă insignifiantă. Cetatea antică Ragheh, distrusă în secolul al XIII-lea de mongoli, e celebră în arheologia orientală prin ceramica sa. Apa care se toarnă pe gâtul morților pentru a le ușura călătoria în lumea de dincolo. Proverb persan. Mormintele musulmane care conțin rămășițele pământești ale sfinților sau marilor personalități sunt în general adăpostite de o construcție paralelipipedică, situată deasupra cupolei. În interiorul acestor edificii, pereții sunt decorați cu inscripții în formă de friză. Lingură ce servește la diluarea cernelii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
rugăciunii comune săptămânale. Lingam e o emblemă falică, simbol al lui Șiva. Un fel de chitară. Batistă pătată de sânge, pe care tinerii căsătoriți o arată, după noaptea nunții, ca probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe covoare atârnând până jos; în felul acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și la acestea, pentru că toată tăria de inimă era slăbită prin mărimea răului. [ 48] Boala începu, precum se susține, întîi în Etiopia cea de dincolo de Egipet, apoi se răspândi și peste Egipet, Libia și peste multe alte țări ale regelui persan. În teritoriul atenian veni pe neașteptate și prinse mai întîi pe locuitorii din Pireu, drept care aceștia susțineau că peloponezienii aruncaseră otravă în fântânele de apă de ploaie, căci fântâne cu izvor nu erau încă pe atunci acolo. Pe urmă pătrunse
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
peste tot locurile de unde să vedem câmpia. Astăzi, nu veți crede, am descoperit că strada Lavei dă În cea a Dantelei. În altă zi, am Întâlnit În Fundenii Doamnei o biserică fără seamăn În țară, arhitectură grațioasă, cu uluitoare stucaturi persane la exterior și, În tindă, zice-se, fragmente de pictură de Pârvu Mutu. Oștiam, din fotografii, de când eram În clasa a doua primară, dar acum am văzut-o. Mieux vaut tard... Respectuoase omagii Doamnei. Al Dumneavoastră, Radu Petrescu ș10ț București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]