14,286 matches
-
spus. Și-mi spală hainele. Asta face întotdeauna. Nimic care să ceară gândire profundă și teoretică. Prin urmare, parlamentara mea stătea cu spatele sprijinit de perete. Eu mai aveam încă în mână tocul cu tuș. își ținea capul greu, un pic aplecat, și ochii ațintiți în linoleumul uzat. Poate nu voia să mă privească. Am putea citi ceva, am spus eu. Orice. Nu. Nu vom mai citi nimic. Așadar, era nevoită să mă părăsească. Sau hotărâse de bună voie să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
vei putea să ai grijă de tine însăți? Eu sunt independentă, a spus, reluând în mod ironic ceea ce eu însumi obișnuiam să spun. Am din ce trăi. Stau pe propriile mele picioare. De fapt nu era așa. întotdeauna fusese un pic incomodată de programul partidului, a ținut ea să-mi spună. De fapt nu fusese niciodată convinsă că existența poate fi rezumată și dirijată printr-un program de partid. Da, dacă se gândea mai bine, fusese întotdeauna sceptică. Destul de des șovăise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în locul programului partidului, numai că nu știa ce. Ție îți este ușor, a zis. Tu ai desenele tale și Biblia ta, pe care n-o vei termina niciodată. Curând voi fi gata, i-am spus. Și atunci voi fi un pic dezorientat. Dar recunosc că arta este o istorie în sine și este destul de agreabil să încerci să te faci plăcut Tatălui nostru. Așadar te apropii de sfârșit? m-a întrebat ea. Poți vedea și singură, i-am răspuns, arătându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ai îngălbenit la față. Da, a spus Manfred, și eu m-am gândit la asta. Și săptămâna trecută, am continuat eu, ai adormit în vreme ce-ți povesteam despre toate tablourile de la muzeul unde am fost angajat. Ai vorbit un pic prea mult despre cascada lui Marcus Larsson. Poate că am ațipit o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mult despre cascada lui Marcus Larsson. Poate că am ațipit o clipă. Ceea ce am eu de spus despre Marcus Larsson și pictura lui este foarte interesant înainte n-a adormit nimeni. E adevărat, a aprobat Manfred. Sunt tot timpul un pic ostenit. Observ asta când scriu. Cu cât sunt mai obosit, cu atât articolele devin mai lungi. Nu am putere să le închei. La primăvară, am zis, voi fi gata cu cartea despre Biblia lui Doré. Am s-o închei brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dar îi scad gradul de puritate. Sarea își pierde gustul sărat. El prefera să nu aibă de-a face cu copiile. Și de ce-i puneam această întrebare? Eu trebuia să ascult, nu să întreb. în vorbele lui nu exista nici un pic de mânie, ci doar o seriozitate liniștită, paternă. Ar fi putut fi un membru al familiei mele. N-am avut nici o intenție rea în timpul activității mele aici, la muzeu, am spus. Singurul meu gând a fost să-mi petrec timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
unor uși duble. Mi s-a permis să o văd, dar mai departe nu am putut ajunge. Numai că ușile duble nu au fost de nici un folos. Cu timpul, a spus intendentul, îndreptându-și vestonul, care i se strâmbase un pic, cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul de vedere al muzeului, al bătrânei, dar venerabilei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și cu un sentiment de adânc dispreț pentru existența ta. Bostället, luna mai, două dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Manfred s-a mutat în camera de sus, care înainte era numită odaia profesorilor. Micul Manfred nu trebuie să mă vadă în timpul bolii, spune el. Micul Manfred nu va trebui silit să mă aibă tot timpul în fața ochilor. Este un pic nenatural, zic eu. Nici o nenorocire din lume nu trebuie să se poată așeza între un tată și fiul lui. Dacă eu aș ști adevărul, spune Manfred, atunci nu i-aș ascunde nimic. Adevărul, zic eu, nu este întotdeauna același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ce trece tot mai mare și mai plin de forță. VIGNETA Manfred are o sticluță brună, de farmacie, cu o pipetă sub dop. Din când în când lasă să cadă câteva picături în paharul cu apă și bea. Liniștește un pic durerea, spune el. Doar așa, la început. Dar pe urmă voi lăsa totul să fie așa cum este de fapt. Tata și cu mine, spun eu, nu aveam nici o taină unul față de celălalt. Eu mi-am construit viața pe baza învățăturilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui Ioan. Tocul i-a căzut din mână, iar fruntea lui înaltă s-a sprijinit pe o bucată de stâncă din prim-plan. Totul fusese terminat, cu excepția imaginii propriu-zise a orașului. îngerul întindea degetul arătător și Ioan se apleca un pic în față, ca să vadă mai bine întreaga splendoare. Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în față, ca să vadă mai bine întreaga splendoare. Doré n-a trebuit să sufere nici o clipă. VIGNETA Ucenicii care erau de față s-au îndoit mult timp că el murise. îngerii îi provocaseră de la început dificultăți. Aripile le erau un pic prea ascuțite, ca ale pescărușilor ori ale rândunelelor, iar chipurile, din motive teologice, trebuiau să le fie lipsite de expresie. Dar ce putea el face? La urma urmei, trebuia să le dea înfățișare umană, deși știa că, potrivit legii gravitației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Ce fel de mamă aș fi eu și ce ar putea să creadă ele despre mine, dacă aș veni aici să petrec împreună cu tine? Gândește-te și tu. Oricât mi-aș dori, nu aș putea, înțelegi?... Înțeleg că ești un pic masochistă și că îți face plăcere să joci rolul de soție înșelată, replică Bart cu aceeași malițiozitate. De ce nu o inviți și pe iubita lui Liviu la voi acasă, de sărbători? Nu mi face plăcere, dar de dragul fetelor eu doresc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de spus și Bart îi apucă din nou mâna și i-o strânse. Până la urmă, reușise să priceapă destul de bine în ce consta Rugăciunea, dar felul în care ea își asuma totul îl tulburase și îi strecurase în suflet un pic de tristețe. Arm avea un suflet cu mult mai complicat decât își închipuise el la început și n-ar fi putut spune că descoperirea aceasta îl făcea din cale afară de fericit. Și-ar fi dorit ca ea să rămână femeia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
din jurul firmei luminoase. Ciudat, mintea îi lucra cu o viteză de care nu se credea capabilă. "De la ploaie" își zise și un pui de zâmbet îi înflori în colțul gurii. Moldovan's otel. "Pompos", admise ea și se amuză un pic în gând, de lipsa M-ului de la Motel. Trase precis mașina în fața ușii, pe care era un fel de stemă roșie purtând sigla M.M. Un bărbat, probabil proprietarul, Moldovan, mic și gras, cu chelie, ieșise să îi întâmpine. Gesturile sale
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
frumoasă astăzi, parcă ai fi o prințesă indiană... Prințesă indiană ai spus, Bart ? O-hooo! Dacă vorbim de indieni, știi ce spun maeștri yoghini ? Că cel care dăruiește trebuie să mulțumească, i s-a dat și lui ocazia să facă un pic de bine... Dacă e-așa, eu trebuie să-ți mulțumesc, pentru că m-ai lăsat să te ajut ! Tocmai atunci, hangiul intră cu o tavă impozantă, pe care o așeză aproape de foc. V-am adus o gustare și niște vin fiert
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ministere. Până la urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la imprimantă și socoti necesar să-și ia un pic de răgaz, regretând totodată că nu avea încă la dispoziție un “cap limpede” competent și dinamic, care să-i arate unde șchiopătau demersurile sale gazetărești. Patronul i-l promisese, însă promisiunea nu se materializase. Practic, îi dăduse de înțeles că
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
căci soția și una dintre fiicele sale, prezente la ceremonie, se retrăseseră odată cu el și nu mai reveniseră. Bine dispus, președintele începu să facă turul sălii și să se întrețină cu invitații, făcând schimb de glume și râzând poate un pic cam neprotocolar, dar poate și mai sincer decât predecesorii săi. Pentru acest nou tip de râs prezidențial unii născociseră vorbe ironice și răutăcioase, în timp ce alții ajunseseră să-l vadă pe întâiul om în stat ca pe un adevărat fiu al
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ceea ce se petrece pe vreme de război, aflu doar din auzite. Scriu, scriu, scriu. Cetatea e cuprinsă de liniște. O tihnă aparentă, în dosul căreia oamenii își duc viața așa cum știu ei. Meșterind, cultivând ogorul de dincolo de ziduri, făcând un pic de negoț, iubind, suferind, petrecând; pregătind viitorul război. Locuința mea, clădită din banii publici, este izolată, lângă unul din ziduri, pentru a nu fi abătut de la munca pe care o împlinesc de către cei din jur, de certuri, de agape sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
apoi cu mâna. A întors capul. În direcția de mers, panglica de asfalt se întindea ca o linie ce înțepa orizontul. Automobilistul a cercetat iarăși zarea din care venise. Un deșert cenușiu, peste care era așezat un cer vânăt. Fără pic de nor. Înapoi? Fără busolă, era de neconceput. Orice abatere, cât de mică, de la direcția exactă - și nu s-ar fi putut altfel - ar fi dus, în douăzeci și trei de zile, la o deviere cu urmări imprevizibile. La ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu toată lumea are norocul să cumpere terenuri pe doi lei pentru oierit și să se trezească peste 10 ani că valorează milioane, după care să mai facă și câte un schimb “avantajos” cu vreun minister, pentru a-și spori un pic averea. Și atunci, din tot ce are Jiji, copiatorii lui se descurcă doar la partea cu datul m... beep... și o dau și ei cui pot: la profesorul de la școală, la câte un coleg mai ochelarist, la câte un polițist
Bodu, despre Becali: Jiji e ca și terminat by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78541_a_79866]
-
soboarele de preoți ortodocși s-au răspîndit cam peste tot, cele din urmă căpătînd o slăbiciune patetică pentru chipurile cioplite, drept pentru care și-au scuturat busuiocul pe unde au fost convocate, fără crîcnire, fără prejudecăți și, mai ales, fără pic de rușine. Doar Timișoara și Bucureștii au scăpat de această epidemie a pseudomonumentului, aici realizîndu-se și cîteva dintre cele mai reprezentative lucrări de for public din ultimii cincizeci de ani. Rezumînd, arta noastră monumentală de după 1990 este marcată profund de
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
Județean Argeș, Constantin Nicolescu, a primit un an de închisoare în dosarul fraudei cu fonduri europene, în care este acuzat că ar fi luat 60.000 de euro de la omul de afaceri Cornel Penescu, fostul patron al lanțului de magazine PIC. Decizia nu este definitivă, scrie România Liberă. Potrivit unor surse citate de cotidian, soțul judecătoarei de la Tribunalul București care a dat sentința în acest caz a fost condamnat la trei ani de închisoare cu executare într-un dosar DNA. Soțul
Constantin Nicolescu, un an de închisoare cu suspendare by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/78754_a_80079]
-
crudă a strâmtorii Bosforului. Cei doi sunt, de bună seamă, departe de a fi singuri. Când, undeva după mijlocul secolului al XIX-lea, Maiorescu supunea recursiv tendința generalizată către asemenea ierbare de imagini unor foarte acide ironii, era deja un pic prea târziu. Apăruseră, pe un mal al Atlanticului, Florile... lui Baudelaire, în vreme ce, pe celălalt, Whitman cultiva, în liniște, Firele sale de iarbă. Din obiect estetic natural, adică cumva predefinit, ele devin produs final al unei întregi poetici a artefactului. Trec
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
de mama să dau unui calic o monedă, la ieșirea din biserica amintită, spunându-mi mama că Domnul răsplătește infinit darul nostru, cât de mic. Am făcut-o, iar după câteva minute găseam, sticlind la un colț de stadă, un pic mai jos, o altă monedă, mult mai valoroasă decât cea oferită. Se vede că Providența se adaptase la mintea unui copil. Altă dată, zic, într-o doară, ,,dacă ar jefui cineva icoana Maicii Domnului, din biserică, ce rău ar fi
ADRIAN POPESCU: „Editura Bucovina paternă, Transilvania maternă, Umbria spirituală m-au modelat interior” by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7019_a_8344]