2,508 matches
-
se pregătește de nuntă // Poetul - au cântat păsări în pomi / tobe au bătut adunarea // discret o privighetoare / cu un psalm / bucurie ne-a dat // străjile s-au trezit la Castel // El - vino, iubita mea / din umbra cortului // mirul buzelor tale / picură spre bucurie // albe și roșii flori împlinesc / și încântă serbarea“ etc. Acest discurs al bucuriei și al celebrării funcționează în gol, contând mai mult prin sonoritatea decât prin expresivitatea sa. După cum, caracterul eliptic al poemelor, departe de a crea o
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
undeva. Rahații ăia. Când ai nevoie de ei... — E o baltă de sânge. Ar face bine să cheme o ambulanță. Lumina ce-i cădea pe părul creț mat, masa poroasă, neagră ca tăciunele de pe cap, din care sângele continua să picure, Îi bătea pe ochii Închiși. Dar dădea semne că vrea să se ridice. Făcea eforturi. Eisen Îi spuse lui Sammler: — Ăsta e individul, nu? Cel despre care ai povestit că te-a urmărit? Care ți-a arătat jin-jik-ul? Pleacă de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
înfățișarea unui rus, a fost adoptat de mai multe coruri de cazaci? FILM Iulia BLAGA Linia verde, subțire Un om e descoperit în ploaie, fugind ca un nebun, fără acte. Polițiștii îl iau la secție, o clădire în mijlocul întunericului, unde picură prin toate crăpăturile, pe mese, în crăticioare, pe jos. Omul (Gérard Depardieu) spune că e scriitor, că-l cheamă Onoff (on/off). Comisarul (Roman Polanski) vine și el la un moment dat, iar ceea ce începe e o discuție amicală transformată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
o săgeată se ridică drept spre Înaltul cerului, arzând cu o flacără albă. În fiecare grup de o mie de oameni, Apărătorii traduseră semnalul: Toată lumea În dispozitiv. Așteptați poruncile măriei sale. De-a lungul negurilor din luncă se Înstăpâni liniștea. Zorile picurau, murdare, dincolo de dealul lui Mirenilă, dar lumina lor nu putea străbate perdelele dese de ceață. De undeva din față, ca dintr-o mare depărtare, Începu să se deslușească un zgomot continuu, crescând. Era un zgomot ciudat, alcătuit din mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sacru al vechilor morminte trebuia semnalizată printr-un strigăt de pasăre. Abia trecut de poarta Înaltă, de piatră sculptată În basoreliefuri ce ilustrau scene ale Marii Treceri spre hotarul umbrelor, războinicul se simți Învăluit de o liniște care părea să picure din bolta unui cer care aproape că se unea cu pământul. Era o liniște adâncă, așternută ciudat după traversarea vacarmului marelui bazar În care, cu mulți ani În urmă, aproape că se pierduse Împreună cu Anda și cu Nogodar. Lui Amir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adânc din ziua atacului de la Albești, deschise brațele și Îl primi la piept pe cel Întors din depărtările timpului. Rămaseră așa, nemișcați, fără cuvinte, lăsând să treacă peste ei adierea ușoară a vântului de seară și lăsând timpul să-și picure Încet clipele, adâncindu-se Într-o fericire tăcută și imensă, Îndelung așteptată și niciodată crezută a fi cu putință. Departe, În văi, se auzi semnalul de victorie al vânătorilor domnești. Soarele apunea roșiatic, deasupra munților. Alexandru veni, Încet, puse un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cum tușești. Uneori oftezi și țipi. Ai vise chiar atât de urâte? Dacă ațipesc, totul revine și iar mă trezesc. Ce-ți aduci aminte? a Întrebat Farah și s-a răsucit să vadă dacă Bob doarme. Orfelinatul. Băieții. Ploaia care picură prin acoperiș, ca tictacul unui ceas enorm care nu se oprește niciodată. Dormitorul era lung și Îngust, cu șiruri de paturi de campanie făcute dintr-o pânză Întinsă pe-un cadru de lemn, nici măcar un pat adevărat, iar șirurile erau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a vorbit În șoaptă. — Ai necazuri, așa-i? Despre ce-i vorba? Mie poți să-mi spui. Adam, ascultă-mă. Te simți bine? El a dat iar din cap. Sudoarea Îi șiroia de pe tâmplă de-a lungul feței și-i picura pe gât. Se simțea bucuros că e În mașină, și nu acolo, afară, În oraș. Mașina și-a continuat drumul până la șosea și a intrat În fluxul lent al circulației. Prin ferestrele fumurii au constatat că În stradă erau și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
au devenit niciodată coșmaruri capabile să-mi tulbure somnul. Când eram copil, când nu purtam încă șapcă roșie de gimnaziast și nu colecționam poze din cutiile de țigări, de îndată ce vara promitea din nou să fie nesfârșită, mă apucam să construiesc, picurând nisip ud, pe una din plajele situate de-a lungul golfului Danzig, turnuri de înălțimi diferite, împrejmuite de ziduri ce alcătuiau o cetate locuită de personaje de natură fantastică. Întotdeauna, marea îmi surpa construcția astfel ridicată. Tot ceea ce se ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se strâmba, nici nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a prăvăliei, mama nu se va fi mulțumit să cânte piese pentru pian ce picurau agale de pe clape, ci va fi fost și membra vreunei societăți de prieteni ai cărții - habar n-am care. La un moment dat, calitatea ei de membră a încetat, căci la scurt timp după începutul războiului nu au mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
codițe. Fiind de aceeași vârstă, un capelan ne pregătise pe amândoi pentru prima comuniune în casa parohială a Bisericii Inima lui Christos. Lista pedepselor din chestionarul prntru confesiune - care sunt păcatele tolerabile, care sunt cele grele, care de moarte - ne picurase de pe buze fără nici o poticneală. Alături de unul dintre frații fetiței, se pare că am ajutat chiar și la slujbă, cu clopoțel și căzănel cu tămâie, cu privirea îndreptată spre tabernacol, chivot. Ei, da, chiar și astăzi îmi mai este familiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mestecați întruna!“ Așadar, ședeam pe scăunele, pe lăzi, pe gresia podelei și amestecam în jgheaburi imaginare spre stânga, spre dreapta, pe urmă încrucișat, sângele de porc care țâșnea aburind din tăietura închipuită făcută de cuțit pentru ca, apoi, doar să mai picure. Ni se părea că auzim scroafa guițând tot mai stins, că simțim căldura sângelui, că inspirăm mirosul de sânge. De îndată ce, în anii de mai târziu, eram invitat la tăierea porcului, realitatea mă dezamăgea de fiecare dată, fiindcă era mult sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
să uităm ce-a fost rău, tot...“ -, ea, de la care învățasem, trăgând cu coada ochiului, jocul de skat și care, cu degetul mare umezit, număra bancnote și cartele de alimente, ea, care cânta cu toate degetele piese pentru pian ce picurau ca ploaia și care a pus pentru mine, cotor lângă cotor, cărți pe care ea nu le citea, ea, căreia, din trei frați, i-a rămas doar cât să umple un geamantan de mărime mijlocie și care i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
minor și cam zevzec. Și Lică trece pe . acolo și uneori se înfruptă, cum și Adolful, dar Mika-Le plânge când o înșeală cu dama "de coeur". Mini nu-și putu închipui pe Mika-Le plângând. Ochii ei erau bălți care nu picurau. Hotărât, azi nu avea proiecție bună a imaginației. . . Amănuntele astea o nemulțumeau. Părea că de la o cotitură a orașului s-a deschis loc unui curent de aer rău, dar mai ales nu putea să coordoneze aspectele de afazie, de apatie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică coșul trăsurei; atunci mersul i se păru lui Mini mai plăcut. La ora asta, a siestei, avu o senzație de adăpost și legănare. Desigur, prin vilele înalte, liniștite, ca și cum erau nelocuite, locuitorii dormeau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
oameni care, citind încercările mele poetice, m-au îndemnat să mă apuc iar de scris, neștiind că poezia nu poate fi scrisă decât dacă ești locuit de starea poeziei. Iar în ceea ce mă privește doar iubirea, îndrăgostirea, mi-a mai picurat în suflet, în miezul vieții, această stare divină. Am scris atunci vreo trei poezii, din care două s-au pierdut, așa că n-am reușit să ridic scara mea poetică, spre înalt, decât cu încă o treaptă. Cine știe, poate că
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
-mi privești aura arhanghelică pictată de păduri pe deasupra petalelor mele ascuțite... -Privește ochiul de gheață care mi se odihnește pe frunte! Îți poți netezi cutele sufletului în oglinda ochiului veșnic deschis. Pletele-mi curg într-un râu înspumegat, în care picură de veacuri aceeași lacrimă albastră a sufletului nostru, prăvălită într-un ecou răsunător din universul vorbelor regăsite în sipetul îmbătrânit. Lacrima e cristalină și are același gust sărat și leșios. O liniște se împărățește ca o noapte senină răsfățată în
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Rămân o frumoasă legendă a lumii în care-mi adun lacrimile stelelor, să-mi fie stăpâne peste poemele mele. CUMPĂNA CUMINTE A VEȘNICIEI Pe zidurile nopților, auzi cerul plâns de singurătate. Orașul, nu mai știe despre ploaia sufletului cum mai picură în zile. Străzile vechi lovesc în aerul sufocat de refugiații ce uită să cânte întâmplările albe și totul pare trecut în umbra blândă ca o mireasă a existenței în care destinul dizolvă toate amăgirile, și totul pare sărutat în suspinile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
curge Sfântul fior de sânge. Prin CLOPOTUL DURERILOR, doar o noapte se mai zbate, și-n calme amintiri, iubirea-mi răcnește prin ciudățenii deșarte ce-mi sărută umbra ta și o dezmiardă cu o ninsoare târzie Din liniștea ce-mi picură-n nopți fărâme de suflet etern, ascult cum din TRUPUL PĂMÂNTULUI sicriul dorului îți sărută trupul, și El clipă eternă care vine și trece prin margini de VIS cu STELELE îngenunchiate-n tăceri. 12-11-2007, 2000h TAINELE DE DRAGOSTE Tu ai plecat
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
cu tricoul vărgat era și mai frumoasă, parcă era un manechin dintr-o prezentare a lui Jean-Paul Gaultier. Vântul îi spulbera pletele ce-i ieșeau de sub fesul de lână, iar lacrimile i se prelingeau pe obraji, împreunîndu-se în bărbie, de unde picurau rar pe podeaua de tec încinsă, pe care soarele puternic nu le lăsa să rămână mai mult de câteva secunde. "Deci, coboară cineva?", întreba ofițerul șalupei de pază de coastă, văzîndu-ne cu bagajele în mână. DNA sau NDU s-a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Domniței. Tii, ce mai vise își făurise Bărzăunul în zilele acelea privind descoperirile ce le va face la Piatra Domniței!... Dar, ce folos!... Cu cine să plece? Cu Vlad și Virgil?... Ăștia doi nu merg fără Ilinca nici dacă-i picuri cu luminarea! Iar Ilinca nu vrea să mai meargă cu nimeni. I-a spus atunci, seara, cînd i-a adus de la rîul din munți 8 păstrăvi și 12 boișteni, că în fiecare noapte visează cum i se zbate un liliac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
preocupați prin balta semiînchegată de pe podelele de mozaic. Miraculos, mirosul sîngelui și al cărnii aburinde îmi irită simțurile. Același miros l-am cunoscut, cumva dulceag, la morga spitalului. Aici însă, în zgomotul infernal, printre miile de buturi agățate în cîrlige picurînd încă, senzația ce se degajă e de nemăsurată virilitate. Ochii se dilată de încîntare. Îl văd, V. din spital, îl urmăresc pe cel tînăr îmbătat de sînge. Închis în vitraliu privesc îngrijorat, cu blînda mea pasăre violet încălzindu-mi umerii
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
trăsnet care a lovit locuința. M-am urcat în mașină și cu toată viteza am pornit în toiul nopții spre ai mei. Nu mă gândeam decât la soție, la copii și la socru. Deși era furtună în zonă, acolo nu picurase un strop de ploaie, doar descărcări electrice și atât. Au fost chemați pompierii din cel mai apropiat orășel, dar când au ajuns, cu toată dotarea lor tehnică, n-au putut stinge incendiul. Când am ajuns, pompierii tot mai lucrau la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
geamul ce dădea în curtea din spatele casei. Soarele apunea fără vlagă dincolo de ograda lăsată în paragină. Se întuneca în cameră și privirea îi zbură ca un fluture de noapte spre flacăra singurei lumânări care ardea între mâinile moartei. Ceara topită picura pe degetele descărnate ale fetei. Un rictus crispa fața Bătrânului la fiecare nouă picătură de ceară încinsă. Se gândi o clipă să schimbe poziția lumânării, dar își înăbuși gestul, realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gata și cred că vei fi mulțumit de felul cum se va prezenta corespondența ta amoroasă! ― Bravo, mă, să trăiești, să știi că... Am desenat cu cerneală roșie o inimă străpunsă de o săgeată, bineînțeles săgeata lui Cupidon! Din inimă picura sânge... picături care, în căderea lor, formau inițialele acrostihului... Restul poeziei era scris cu negru, așa că literele de la început ieșeau foarte bine în evidență... Am scris versurile cât mai caligrafic cu putință și, după ce am exersat semnătura lui Gică, așa cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]