3,087 matches
-
chipul în oglindă, tresări... Se privi îndelung; se simți tare îmbătrânit. Cu fața palidă, suptă, sprâncenele răvășite iar semnul posomorârii dintre ele, mult mai adâncit... Aproape că nu se recunoscu. Apoi, murmuă liniștit, de parcă și-ar fi continuat un gând, pipăindu-și obrazul cu degetele. - Ce-a mai rămas din tine, bătrâne!... Ce-a mai rămas!... Părea a nu-l mai interesa nimic... nu-l mai tenta nimic. Oare, murise omul din el?!... -... Viața trece, anii se crestează pe scoarța copacului
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
or fi amăgit să predea scrisoarea!? Oricine ar fi tăiat haina, ajungând la umeri nu ar fi desfăcut vatelina care era lucrată ca umăr și nici prin gând nu-ți trecea că ar fi o scrisoare Înăuntru. Nu fâșâia la pipăit și nu avea diferențe de elasticitate! Of, Paul, Paul, Dumnezeu să te ierte dacă ai predat-o din proprie inițiativă! După 1965 aflu de situația lui Goma protestatarul. Doream să-l Întâlnesc și să-l Întreb din curiozitate, cum i-
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călĂului. Ceva amenințător s-a insinuat În viața ta de când coridorul s-a Înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai Întins În pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor Înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins aici, inima bate repede. Adina Dabija 14 *** Înaintând pe culoarul cel mare, deschisesem totuși, În scurta mea existență de până atunci, câteva ușițe secrete. Ele fuseseră
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun Început să revină la stadiul de maimuță - m‑am trezit că mult‑visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să urlu În gând „Este !“, să o pun În siguranță În buzunarul saco‑ ului și să visez cu ochii deschiși o vacanță la munte, mi se cere deodată Înapoi, ca și tuturor celorlalți, pentru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau În spital ? i-am Întrebat eu. Grasu’ a dat din umeri. Deocamdată ți-au pus o sondă urinară ca să-ți monitori- zeze rinichii. Am pipăit sonda - abia atunci mi-am dat seama de existența ei, dar mi-a fost rușine să examinez culoarea urinei din tub de față cu cei doi. După ce au plecat am văzut că era roz. imediat cum au plecat cei doi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
meu, că Nunavikul nu pare să aibă nimic de a face cu ideea romanțată pe care mi-o făcusem despre marele Nord, Încep să am dubii. o femeie căreia nu i se vede bine fața dormitează cu căștile pe urechi. Pipăi În buzunarul de la piept poza angalok-ului și poezia. Ele sunt cele care m-au adus aici. mă liniștește ideea că pentru mine nu există altă cale. Exact În acest loc trebuia să mă aflu și iată, sunt. Așa cum stâlpul barei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ce să te miști ? Trăiești cu inima grea a călăului. Ceva amenințător s-a insinuat în viața ta de când coridorul s-a înfundat sau poate de când ai rupt și deșirat coconul iubirii. Noaptea stai întins în pat și asculți liniștea, pipăind cu gândul un vechi coridor înfundat. Nu se mai simte nici o spărtură, ești prins aici, inima bate repede. Înaintând pe culoarul cel mare, deschisesem totuși, în scurta mea existență de până atunci, câteva ușițe secrete. Ele fuseseră încercările de foc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dinainte de Crăciun - un fel de bufet constipat și protocolar, pentru maimuțele tribului, căci la trust omul era dresat de la bun început să revină la stadiul de maimuță - m-am trezit că mult-visata primă de Crăciun, pe care apucasem să o pipăi prin pereții subțiri ai plicului și să urlu în gând „Este !“, să o pun în siguranță în buzunarul sacoului și să visez cu ochii deschiși o vacanță la munte, mi se cere deodată înapoi, ca și tuturor celorlalți, pentru organizarea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau în spital ? i-am întrebat eu. Grasu’ a dat din umeri. Deocamdată ți-au pus o sondă urinară ca să-ți monitorizeze rinichii. Am pipăit sonda - abia atunci mi-am dat seama de existența ei, dar mi-a fost rușine să examinez culoarea urinei din tub de față cu cei doi. După ce au plecat am văzut că era roz. Imediat cum au plecat cei doi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
meu, că Nunavikul nu pare să aibă nimic de a face cu ideea romanțată pe care mi-o făcusem despre marele Nord, încep să am dubii. O femeie căreia nu i se vede bine fața dormitează cu căștile pe urechi. Pipăi în buzunarul de la piept poza angalok-ului și poezia. Ele sunt cele care m-au adus aici. mă liniștește ideea că pentru mine nu există altă cale. Exact în acest loc trebuia să mă aflu și iată, sunt. Așa cum stâlpul barei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
mișcare. Nu-mi place, nu se uită în ochi când vorbește. Discuta mai ales despre planurile mărețe pe care le are cu biserică - vrea să construiască o catedrală! - decât de lucrurile sfinte. Îl simt rece și străin. După ce m-a “pipăit” și s-a convins că nu prezint interes, a început să mă ocolească... În rest, mă uit la televizor. La Seattle nu am TV. Țușca mi-a dat un aparat - primul pe care îl cumpărasem la venirea în Canada. Nici
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
său gând nu putea fi altul decât să se ridice din pat spre a da piept cu noile provocări ale vieții. După orânduiala ce-i intrase în reflex în cei câțiva ani de întuneric, se întinse încet pe marginea patului, pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de peste o mie de zile și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă ușor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în voie dialogul plăcut al păsărelelor ce nu se speriau de el. Uneori cumpăra un covrig ori o pâinică și le dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
îndrepta cu furie să-l întâmpine pe cel care înjura. Nu-i lua nimeni în seamă. Toți oamenii făcuseră cerc în jurul celui lovit și încercau să-l ajute. Unul dintre ei, mai curajos și cu pricepere în asemenea cazuri, îl pipăia atent pe bietul om, după ce se convinsese că respiră aproape normal. Trecuse cu degetele peste mâini și peste picioare și începuse să palpeze cu mare grijă trupul. Un altul suna la Poliție și salvare. Acel număr - 112 - era pronunțat pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ci de un prieten... Doream să învățăm împreună și să ne petrecem timpul liber împreună, să ne ajutăm în orice situație, să mă aperi la nevoie și să nu permiți unor colegi lipsiți de bun simț ori derbedeilor să mă pipăie și să mă jignească... Doream să avem încredere totală unul în celălalt... - Și eu nu pot fi prietenul tău în ecuația asta? - Acum..., cred că nu. Sincer. Tu ai alte intenții și mă mândresc puțin, recunosc, eu fiind aceea pe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de lucru, cel puțin zece romane începute și trece de la unul la altul ca și cum ar trebui să aprovizioneze cu lemne focurile din zece sobe aflate în zece camere diferite. Fuge, de fapt, de la o sobă la alta, le ascultă, le pipăie, se încălzește puțin la fiecare... Totul într-o dezordine totală și într-o febrilitate care mă face să cred că este puțin bolnav. Chiar și Domnișoara Ri este îngrijorată. Din toată această combustie textuală el speră să declanșeze ceva, deși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
răsucit de pe o parte pe alta, m-am forțat să-mi țin ochii închiși, dar auzeam în creier un fel de hohote de rîs, reacțiile celor care mă citeau... aveam sentimentul că toți acești oameni, citind romanul Domnișoarei ri, mă pipăiau de fapt pe dinafară și pe dinăuntru, intrau în mine ca niște furnici într-un mușuroi, îmi vizionau fantasmele și îmi notau gîndurile. a doua zi la ora șapte dimineața m-am smuls din patul în care asudasem de atîta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-ai invitat la o plimbare în oraș. ai scos toate manechinele în stradă și le-ai sprijinit de ziduri. te-ai plimbat printre ele. ai instalat un vechi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
luă femeia în primire pe Felix. Ăsta-i patul,cum nici la mama dumneatale n-ai avut. Într-adevăr, era un pat mare, cu tăbliile de lemn de nuc sfârșite în două suluri groase cu capete de bile. Marina îl pipăi cu mâna, demonstrativ. - Șezi pe el, să vezi! Uite, aici îți pui rufele, ici hainele, ghetele să le pui aici, în cutie. Ai masă să scrii pe ea cât poftești. Odaia era asemănătoare cu aceea a Otiliei, dar în locul tapetului
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cei doi. Aurica înțelese altfel. - Oare crezi că Otilia poate să placă cuiva?Felix se dezmetici. - Mi se pare că ești nedreaptă, domnișoară. Otilia e foartefrumoasă, și apoi e cultă, talentată. - Crezi? se îndoi Aurica. - Și apoi, de ce bănuiești numaidecât, pipăi Felix situația, că între domnul Pascalopol și Otilia ar fi vreo legătură? Domnul Pascalopol e singur, fără copii... Aurica râse malițioasă. - Cum se cunoaște că n-ai experiență! Otilia e șireată,caută numai bărbați în vârstă, bogați. Numai de-ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
recunoscu singur naivitatea. El însuși n-avea nici un ban, și, dacă nu l-ar fi ținut moș Costache, n-ar fi avut ce mânca. Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș Costache, până la majorat, nu era chip de înțeles. Pipăi terenul în toate direcțiile. O slujbă ar fi putut căpăta, nici vorbă, dar renunțând la Universitate. Situație umilitoare, care îi repugna. Ar fi consimțit să dea lecțiuni particulare, însă mare lucru n-ar fi câștigat. Apoi Otilia îl ținea din
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
spunea cu încăpățînare mereu "domnule doctor", ce bine se simte: - Sunt un om renăscut, reîntors la viață. Am o puteremușchiulară cum n-am avut niciodată. Simion își încordă brațul său subțire și făcu insistent semn lui Felix să i-l pipăie. Acesta îi făcu hatârul și rămase mirat dimpotrivă de lipsa de rezistență a lui Simion, al cărui braț de prea mult efort tremura cu violență. - Nu te mai sforța așa, Simion, și fii serios, îl fulgeră Aglae. - Am să vă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
luîndu-l în serios, nu vezi că ești ca o umbră? O să chem un doctor să te vadă! G. Călinescu Stănică aduse un alt prieten al lui, tot atât de suspect, care îl examină pe Simion cu o atenție exagerată și neîndemînatică. Îi pipăi splina și ficatul, îl întrebă de felurite lucruri, de apetit, de emisiunea de urină. Simion dădu un răspuns foarte original: - Când fac, înțelegi, văd cum ies un fel de flăcări caregăuresc pământul. Toți se uitară la Simion, interesați de fenomen
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Am controlat o dată la un bolnav viziunea binoculară cu fotografii stereoscopice suprapuse și am văzut că spune enormități. Internul continuă imprecația, îndepărtîndu-se cu revista în direcția medicului secundar. În vreme ce internul se indigna, medicul îi luase revista din mână și o pipăia. În sfârșit, făcu și el această observație: - Mizerabilă hârtie pun ăștia! Apoi, neavând ce face cu revista, căută în juru-i un profesor, întrebînd "a cui e asta", și o aruncă repede pe o masă, tocmai când profesorul intra în sală
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria, clanțele, mulțumit de ele. - Am vârât o avere, coane, în reparații, îi zise Iorgu, ți-amîngrijit localul ca pe casa mea. Și acum s-o văd în mâinile dușmanilor? Felix, ajuns în birou, fu cuprins de un scrupul. I
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]