KorAP: Find »[drukola/base=pistol & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...81 82 83 ...215 >

5,361 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412

-ndreaptă spre pistolar; următorul lucru pe care l-am văzut - toți patru se năpusteau agitați spre ușa batantă și s-a auzit o plesnitură cînd cineva i-a tras un pumn În gură pistolarului. Altcineva i-a ridicat de jos pistolul cu apă și l-a aruncat după el prin ușă. Cei trei bărbați se-ntoarseră Înăuntru cu niște fețe foarte serioase, duri și justițiari. Apoi se-nvîrti ușa și pistolarul Își făcu apariția. PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Înăuntru cu niște fețe foarte serioase, duri și justițiari. Apoi se-nvîrti ușa și pistolarul Își făcu apariția. PĂrul Îi căzuse peste ochi, fața Îi era plină de sînge și avea cravata trasă Într-o parte și cămașa sfîșiată. Își luase pistolul cu apă și după ce intră Înapoi, palid la față și cu o privire sălbatică, trase o rafală generală, fărĂ țintă, către toți cei din bar. L-am văzut pe unul dintre cei trei repezindu-se spre el, și am observat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ridicaseră pe vîrfuri pe una din băncile de la perete ca să vadă mai bine și țipau Întruna. — Nu mi-e frică, spuse forțoasa. Ești ridicol. — N-ai vrea să fii Împușcată Într-o Încăierare de bar, i-am spus. Dacă regele pistoalelor are ceva prieteni pe-aici, o să iasă urît. Dar n-avea, În mod clar, nici un prieten, pentru că bărbații Începură să-și bage armele la loc, cineva le dădu jos pe blondele urlătoare și toți cei care se-ndreptaseră spre locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l dăduseră prima oară afară pe regele pistoalelor. Unul dintre ei era cel care-l Împușcase. Trecură chiar printre cei doi polițiști, care-și țineau carabinele ca niște obstacole foarte folositoare la sfîrșitul unui scandal. Și imediat după ce ieșiră, un polițist Își puse pușca de-a curmezișul ușii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mai reții pe ceilalți? — Nimeni nu poate pleca. Toți trebuie să aștepte. — E de rîs, i-am spus forțoasei. — Nu, nu e. E pur și simplu oribil. Ne ridicaserăm În picioare și ea privea indignată la locul unde zăcea regele pistoalelor. Avea brațele desfăcute larg și un picior Îi era Întins. — MĂ duc să-l ajut pe bietul om. E rănit. De ce nu l-a ajutat nimeni? — Eu l-aș lăsa-n pace, i-am spus.E mai bine să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
acord primul ajutor. — Eu n-aș face asta. Nu te apropia de el. — De ce nu? Era foarte nervoasă, aproape isterică. — Pentru că-i mort. După sosirea poliției, ne-au mai ținut acolo Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
nervoasă, aproape isterică. — Pentru că-i mort. După sosirea poliției, ne-au mai ținut acolo Încă trei ore. Au Început prin a mirosi toate pistoalele. Așa aveau să afle cu care s-a tras de curînd. Dar după vreo patruj’ de pistoale păreau să se fi plictisit și, oricum, alt miros În afară de cel de piele udă nu se simțea. Apoi se așezară la o masă, exact În spatele răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
răposatului rege pistolar, care zăcea pe podea arătÎnd ca propria-i caricatură făcută din ceară, cu mîini și chip gri de ceară, se așezară și Începură să cerceteze actele tuturor. Acum, că avea cămașa sfîșiată, se putea vedea că regele pistoalelor nu avea maiou și că tălpile de la pantofi Îi erau găurite. PĂrea foarte mic și demn de milă pe podeaua aia. Ca să ajungi la masa la care doi polițiști În civil Îți verificau actele de identitate, trebuia să pășești peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
masa mea. ZÎmbeau cu toții. — L-au prins pe criminal? Întrebai. — Nu glumi la ora asta. Da’ tu l-ai văzut cînd a tras? — Da, i-am spus. — Și eu. Uite-aici stăteam, spuse arătÎndu-mi colțul mesei. I-a lipit pistolul de piept cînd a tras. — PÎnă la cît i-au ținut pe oameni? — Oh, pînĂ după două dimineață. — După fiambre, Îmi spuse folosind termenul argotic pentru cadavru, termen care apărea adesea și În meniuri, desemnînd carnea rece, după fiambre au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și bizară, completă chelnerul. Foarte tristă. — Povestiți-mi. — E o chestie de care-auzi foarte rar, spuse directorul. — Povestiți-mi. Hai, povestiți-mi odată. Directorul se Întinse peste masă ca și cum ar fi vrut să-mi șoptească un secret important. — Știi, În pistolul Ăla cu apă... Avea apă de colonie. Bietu’ băiat. — Adică nu era o glumă chiar așa de proastă, Înțelegi? spuse chelnerul. — Era doar ceva vesel. Nimeni n-ar fi avut de ce să se simtă jignit, spuse directorul. Bietu’ băiat. — Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Înțelegi? spuse chelnerul. — Era doar ceva vesel. Nimeni n-ar fi avut de ce să se simtă jignit, spuse directorul. Bietu’ băiat. — Înțeleg, spusei. Voia doar să ne distrăm cu toții. — Da, a fost vorba doar de o tristă neînțelegere. — Și cu pistolul ce-au făcut? — L-a luat poliția. L-au trimis familiei. — Cred c-o să se bucure cînd o să-l primească. Da, spuse directorul. Un pistol cu apă e bun la casa omului. — Da’ cine era tipu’? — Un dulgher. — CĂsătorit? — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
să ne distrăm cu toții. — Da, a fost vorba doar de o tristă neînțelegere. — Și cu pistolul ce-au făcut? — L-a luat poliția. L-au trimis familiei. — Cred c-o să se bucure cînd o să-l primească. Da, spuse directorul. Un pistol cu apă e bun la casa omului. — Da’ cine era tipu’? — Un dulgher. — CĂsătorit? — Da, soția a venit dimineață cu polițiștii. — Și ce-a zis? — S-a prăbușit lîngă el și a zis: „Pedro, ce ți-au făcut, Pedro? Cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
am aflat de la polițiști, care sînt foarte eficienți dacă au destul timp. Au interogat niște colegi de la atelierul la care lucra. De atelierul Ăsta au aflat de pe carnetul de mebru de sindicat pe care-l avea În buzunar. Ieri cumpărase pistolul cu apă și agua de colonia ca să facă o glumă la o nuntă. Îi anunțase pe colegi de intenția sa. Le-a cumpărat de peste drum. Pe sticla de colonie era o etichetă cu adresa magazinului. Sticla au găsit-o În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
colonia ca să facă o glumă la o nuntă. Îi anunțase pe colegi de intenția sa. Le-a cumpărat de peste drum. Pe sticla de colonie era o etichetă cu adresa magazinului. Sticla au găsit-o În toaletă. Acolo și-a umplut pistolul. După ce le-a cumpărat a intrat aici, probabil pentru că Începuse să plouă. — L-am văzut cînd a intrat, spuse chelnerul. — Ei, și la ce veselie era aici, cu cîntatu’ și restu’, l-a cuprins și pe el buna dispoziție. — Chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
un fluture care intră-n contact cu un tanc. Era Încîntat de ce debitase. Acum chiar că se băgase În adevărata metafizică spaniolă. — Bea ceva din partea casei, Îmi spuse. Trebuie să scrii o povestire despre asta. MĂ gîndeam la bărbatul cu pistolul cu apă, cu mîinile ca de ceară și chipul la fel, ca de ceară, cu brațele desfăcute larg și picioarele Întinse, și chiar că semăna puțin cu un fluture. Dar, știți, nu prea mult, totuși. Dar nici a om nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Întrebat. Haina de piele Îi era murdară și unsuroasă, avea o privire goală și era nebărbierit. Prins de centură, avea Colt-ul Ăla mare, automat, care fusese al altor trei tipi Înainte, numai din cei pe care-i știam eu, pistol pentru care ne chinuiam mereu să facem rost de cartușe. Tipu’ era foarte Înalt și fața-i era unsuroasă și Înnegrită de fum. Avea o cască de piele cu o creastă din piele Întărită care o străbĂtea de la frunte spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-mpuște. Eu mă culc. Chiar atunci au apărut doi bărbați În haine de piele, unul scund și Îndesat, celălalt de o statură potrivită, care purtau berete fărĂ Însemne militare și aveau fețe teșite cu pomeți Înalți; prinse de centură, aveau pistoale Mauser cu pat de lemn. Cel mai Înalt mi se adresă În franceză: — A trecut cumva pe-aici un tovarăș francez? Cu o pătură strînsă pe umeri ca o bandulieră? Un tovarăș la vreo patrușcinci-cincizeci de ani? L-ați văzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
la fugă precum doi cîini de vînĂtoare, unul direct În jos și celălalt făcÎnd o curbă, ca și cum ar fi vrut să-i taie calea. Înainte ca al doilea să dispară În spatele crestei, am apucat să văd cum și-a scos pistolul, ținîndu-l Întins Înainte În timp ce fugea. — Și de chestia asta ce zici, Îți place? mă-ntrebă extremadurianul. Nu mai mult decît ție. De dincolo de creasta paralelă se auzi lătratul Mauserelor. Au tras mai mult de doișpe focuri. Probabil că Începuseră să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
mînĂ.“ — Așa e, Îl Întrerupse un soldat. Așa a zis, l-am auzit eu. — Am vorbit cu el, continuă extremadurianul. Și el cu noi. În război, e Întotdeauna un semn rău cînd apar tipii Ăștia cu haine de piele și pistoale, ca și atunci cînd apar Ăia cu hărți și binocluri. Cu toate astea, credeam că l-au adus În vizită și toți cei care nu fuseseră la spital se bucurau să-l vadă și, așa cum ți-am zis, tocmai pregăteam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
și că toți cei care vor mai Încerca așa ceva vor primi aceeași pedeapsă. Și atunci, În timp ce Ăla-l ținea de mînĂ și lui Paco Îi era rușine și-i părea rău că se vorbește așa de el, celălalt Își scoase pistolul și-l Împușcă-n ceafă fărĂ să-i spună vreun cuvînt. FĂră să mai zică nici după aia nimic. Toți soldații dădură din cap. — Aci a fost, spuse unul. Se mai vede. Acolo a dat cu gura cînd a căzut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
apoi Își luă puloverul de pe colivie și se ÎmbrăcĂ cu el. Transpirase mult cît trăsese cu urechea, și acum i se făcuse frig pe veranda umbrită și străbĂtută de vîntul răcoros dinspre nord-vest. Ceea ce acoperea puloverul era un toc de pistol pentru umăr, a cărui piele era Încrețită și albită de la transpirație; În toc se afla un Colt 45, și greutatea sa constantă Îi făcuse un furuncul puțin mai jos de subsuoară. Se Întinse aproape de zidul casei, pe un pat de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
Încurcătură. Cum să mai dau vina pe alții, cînd chiar eu fac asemenea prostii?“ Pe terenul viran băieții continuau să joace baseball și de-acum se făcuse chiar răcoare. TÎnărul Își desfăcu tocul de piele de pe umăr și-și așeză pistolul mare lîngă picior. Apoi adormi. CÎnd se trezi era deja Întuneric, iar felinarul de pe colț strălucea printre frunzele de dafin. Se ridică, se duse pînĂ-n fața casei și, stînd la adăpost, În umbra de lîngă zid, se uită În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
aici să trag și ei o să creadă că ești tu. Hai, spuse el, mergem amîndoi. N-avem ce apăra aici. Toate astea nu-s bune de nimic. Mai bine plecăm. — Vreau să rămÎn. Vreau să te apăr. Se Întinse după pistolul din toc și el o plesni peste față. — Haide. Nu fi prostuță. Haide! Acum coborau scara și el o simțea aproape, lîngă el. Deschise ușa dintr-o lovitură, ieșiră Împreună și se depărtară de casă. Enrique se-ntoarse și Încuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
de ambele părți. Reflectorul era al mașinii de poliție care se apropiase Încet, fărĂ sirenă, și se postase Într-un colț al cîmpului. În timp ce Enrique se ridică-n picioare, slab, sfrijit, profilat clar În lumina reflectorului, Încercînd să-și scoată pistolul mare din tocul de pe umăr, mitralierele de lîngă mașina Întunecată deschiseră focul asupra sa. Era ca și cum ar fi fost lovit cu o bîtĂ-n piept, Însă nu simți decît prima izbitură. Celelalte lovituri nu erau decît ecouri ale primeia. Se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
se trezi, Își dădu seama unde este și se ridică-n picioare. Dormise pe partea dreaptă, pentru că sub brațul stîng avea un toc În care era așezat un revolver Smith & Wesson de calibrul 38. Acum, că se trezise, Își căută pistolul, Își feri ochii de lumina soarelui și se duse-n bucătĂrie, unde bău niște apă din găleata de lîngă masă. Fata-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]