5,205 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > CÂNTECUL LEBEDEI - EU ȘI TU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 781 din 19 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu sunt în zorii nedeslușiți încă aripa dreaptă ce nu îndrăznește să-ți scuture tăcerea din pleoape cea stângă îți învelește coșmarul în care ucizi lebăda. La amiază eu sunt gând în gândul tău îl pândesc, îl aștept îl simt mai sus de genunchi în curbura dintre gât și umăr apoi coboară șerpuind peste sâni înfiorând așteptările
EU ŞI TU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341331_a_342660]
-
accepți jocul. labirintul înghite cuvintele și tu te apuci conștiincios de ultimul poem în care lași să se aplece crengile sălciilor. lași trunchiurile duble să danseze într-un singur butuc. închizi ochii singur. nu vrei degete străine să-ți plece pleoapele. la final, drumul devine o sinusoidă apatică. asimptote de trăiri lasă culoar în inima ta. noaptea și ziua rostogolesc aceeași bilă. capetele se întâlnesc în ultimul punct undeva, la infinit ești tu și tu, și tu, și tu... totul e
TĂLPI DEZLIPITE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341359_a_342688]
-
geana a zorilor nimic nu schimbă realitatea trăirilor strecurate prin valul străveziu al vieții clipe picurate în oceanul nesfârșit al vremii nimic nou, nimic vechi pur și simplu reversibil, palpabil sau abstract, de neatins gândul răzbate dincolo de orice înțelegere coboară pleoapele peste roua proaspătă a unei dimineți răsărita dincolo de curcubeu e târziu, momentele se scurg în clepsidra încremenita ceasornicul își urmează meticulos, imperturbabil, menirea clipe fără timp, fără spațiu, îmbrățișate fugar, pierdute pe cărări pietruite ... Camelia Constantin 2013 Referință Bibliografica: Clipe
CLIPE... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341386_a_342715]
-
micuț al visului tău, o floare matură și, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o îngrijești cu perseverență. Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi, pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele închise de așteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de așteptare! Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Nu-i târziu! / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul
NU-I TÂRZIU! de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341452_a_342781]
-
Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 728 din 28 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Pe urmele pașilor mei E vârsta aceasta plină de toamnă, Spre tine false foșnete mă-ndeamnă. Un duh răcoros ne îndoaie florile, Și zac pe sub pleoapă însingurările. În umbra largă a focului extins, Copilul de-atunci încă zace învins. Iluzia zace în aceeași casă Și parcă tot revii spre mine mireasă. Curaj n-am avut vreodată să-ți cer Liniștea care mă înalță la cer; Pe
PE URMELE PAŞILOR MEI de STELIAN PLATON în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341544_a_342873]
-
în: Ediția nr. 1031 din 27 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Și trupul mi-am înfășurat în așteptări în frunze moarte și fluturi obosiți de zboruri și m-am rugat... Și cerul l-am adus aproape ținându-l strâns sub pleoape și sufletul supus s-a arcuit ca un vis pe-o ramură albastră ce-o va purta un porumbel spre Lumea Nouă... Și-n brațe am adunat iubiri pierdute flori liliachii ne-dăruite și zbaterea cuvintelor ce n-au putut
AMURG GRĂBIT ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1031 din 27 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342042_a_343371]
-
greu fotografia lunecă în sertarul mesei de nuc lacrima sferei în care viața a început o simt adâncindu-mi palmele blânde pe fruntea lăsată ca într-o rugă în fața celei care îmi aducea odată demult lingurița de fericire înainte de deschiderea pleoapelor de copil somnoros sărut căldura mâinilor și cum roata vieții își întoarce măștile-roți mereu îmbrățișez trupul slăbit de boală al primei lumini a copilei cu ochii de cărbune și vânt din camera tăcerii asumate pe masa din lemn un buchet
77 ( GÂND DE ZI 8 NOIEMBRIE) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342058_a_343387]
-
urechii. Apoi o mângâie pe spate, continuând să-și adune mâinile în față, cuprinzându-i sânii în căușul palmelor sale puternice. Dându-i la o parte părul ud ce-i căzuse pe față, îi alintă cu buzele colțurile gurii, nasul, pleoapele și urechile, cu o pasiune crescândă. Corpul bărbatului lipit de curbele ei moi o mângâiau tandru, iar degetele sale ardeau ca tăciunii aprinși, căldura lor pătrunzând prin toți porii deschiși de apa caldă a dușului. - Ce-mi faci? întrebă fata
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. X SINAIA, ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341985_a_343314]
-
sexului” vulgar și atât de vinovat de căderea și numai căderea ființei de sorginte umano-divină: „Amor, te chem mereu să-mi fii aproape!/Madonei mele cere-i îndurare!/ Pe unde-mi ești? Absența ei mă doare!/ Strecoară-i-te-n sânge și în pleoape!/ Tu, sol al vieții mele trecătoare,/ Cu trupul minții foșnitor pe ape,/ Dă jos armura genelor, să scape/De trudnica ivire călătoare!/ Umil și fericit prăsesc cuvinte,/ Împerechez fiorul cu cinstirea,/ Ecoul gândului o ia 'nainte.../ Și tot așa, până ce
SOTERIOLOGIA IUBIRII, IMN AL GLORIEI RE-TRĂIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAŢIEI PRIN IUBIRE DIVINĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342099_a_343428]
-
decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră. Din lipsă de fapte. Mă declar optimist în privința salvării mele ca om organizat și organizator. Și primul pas a fost făcut
GABRIEL DRAGNEA de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342137_a_343466]
-
Voi strânge oștile de meteoriți și asteroizi, îi trimitem în spațiu, iar unde găsesc gânduri, să le pună pe fugă spre împărăție. Apoi,... iertare Măria Ta! Le vom judeca! În sala mare se așternu o liniște de mormânt. Doar clipăcitul pleoapelor lui Colț de Stea se mai auzea. Teama de Judecata de Apoi era cel mai temut lucru și această teamă-i amuțise pe curteni. Foșnitul pe tron al împăratului îi făcu să-și dea seama că sunt încă vii. Împăratul
POVESTEA GÂNDULUI FERMECAT de LICĂ BARBU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342098_a_343427]
-
CUVÂNTUL DINTRE NOI Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu mai avem pâine Din care sa rupem amândoi Foamea stă pe masă Ca o anafură. Doamne adu-mi vinul Cu pleoapele țesute S-aud în glasul tău Cum picură lumina Din strugure-n pahar Și cuvântul dintre noi Se face pâine Să o împărțim frațește Referință Bibliografică: Și cuvântul dintre noi / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 314
ŞI CUVÂNTUL DINTRE NOI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341789_a_343118]
-
bloc de pe bulevardul Metalurgiei din Berceni-sud privirea maestrului se îndrepta mereu înspre Ardealul său drag, înspre Bradul celor ce scormoneau măruntaiele pâmântului, după aurul tuturor durerilor. În Ziua de 15 februarie 1992 zările acelea s-au surpat pentru totdeauna peste pleoapele maestrului. Artistul, la cei 95 de ani ai săi, se retrăgea sărac să se odihnească în umbra înghețată a cimitirului Bellu. Își dorise atât de mult, ca la aniversarea a 90 de ani de viață să realizeze o retrospectivă în
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (MARCEL OLINESCU) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 173 din 22 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341814_a_343143]
-
Dar nu mai are viscolul putere Și mugurii mă dor deja când scriu... Hai, pune-ți mâna să le simți căldura Din primăvara care e aproape Și-așa tu știi și ritmul și măsura Poemului pe care-l port sub pleoape. Senină ca o rochie de mireasă E ziua cea dintâi din Făurar, Și iarna încă e capricioasă, De-acum o să ne ningem tot mai rar... Referință Bibliografică: Făurar... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1128, Anul IV
FĂURAR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341923_a_343252]
-
în viața asta, răspunsuri la întrebările pe care și le pune poeta, cu obsesie până la obstinație. Poeta iubește viața până la sublim, până la propria-i risipire în eul ei, înainte de toate, fiind o extrovertită. „dragostea// ar trebui să fie sculptată sub pleoape//pentru a nu fi oarbă”. Iată o imagine poetică ce nu ar fi putut închipuită în mentalul meu! Verbul „ a fi” revine ca un leitmotiv într-o confesiune de credință: „există iubire//în dimineți evadate din noapte//în lumina care
PROF. VASILE POPOVICI, MEMBRU LSR – FILIALA IAŞI de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341959_a_343288]
-
HUBLOU Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 803 din 13 martie 2013 Toate Articolele Autorului Îngerul de la...hublou Zburând peste acoperișuri neväzute Väd Cerul Lumii mele, însorite. Freamät, cuprins în buchet de raze liniștite, Le-ascund în zbor, sub pleoape obosite. Cu ochi întredeschiși de soare, zäresc Pe-a cerului frumos tablou, Un porumbel..din Rai dumnezeiesc Venind în zbor spre mine, la hublou.. Albeata-i purä a penelor m-atrage! Întind mâna, din instinct, sä îl mângâi. Cu o
INGERUL DE LA..HUBLOU de DOINA THEISS în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342270_a_343599]
-
în universul ce-i plin acum de vise Ce nu apune-n suflet și-i pus mereu pe șotii Un mândru curcubeu care-mi inundă ochii Mă poartă-n vrăja-i lină spre zările deschise Din colțul meu de suflet sub pleoape se răsfrâng Imagini din străfundul memoriei fragile Înscrise-n custodia trăirii de copile Cu visele de ieri trăiesc și tot mai strâng! RÂNDUNELELE ÎNDRĂGOSTITE Sub streșini aburite, sub braț de șoaptă blândă Văd două rândunele care-și fac cuib sub
FLORILEGIU HIBERNAL (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342309_a_343638]
-
căzute în curte le dădea înapoi copiilor pentru că oricum, nu mai aveau ce strica. Renunțase la stratul de flori că prea stătea în drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de ceasul morții cum ar fi pus pleoapă pe pleoapă. Liniștea însă nu mai era liniște, odihna nu mai era odihnă și somnul nu mai era somn. Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
curte le dădea înapoi copiilor pentru că oricum, nu mai aveau ce strica. Renunțase la stratul de flori că prea stătea în drumul câinelui. Dar oamenii, vecinii din blocuri? Aceștia se dădeau de ceasul morții cum ar fi pus pleoapă pe pleoapă. Liniștea însă nu mai era liniște, odihna nu mai era odihnă și somnul nu mai era somn. Iar războiul cu bătrâna se adâncea și mai mult din pricina câinelui. Unii aruncau cu te miri ce din balcoane, blagoslovind de mama focului
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MAREA Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 754 din 23 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului de vei cuprinde într-o pleoapă marea rămâne spânzurată doar mirarea plutind pe val prin purpura trufașă noi nu-i vedem făptura uriașă și spuma luminată a valului confuz ne sperie privirea, ne cade în auz suntem și vis, și pulbere pierdută ca niște pescăruși răniți
MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342320_a_343649]
-
-mă de soare... să nu îi fur trufia... Adu-mă printre stele... să-mi pun speranța-n ele... Prinde-mă-n geamul nopții... cu visele-ți albastre... Prin părul copacilor... să-ți mângâi gândul bun Lumina mea s-aștern... pe pleoape de iubire... Doar tu și eu... doar noi... în nemurire... Mirela Stancu 22.01.2013 Referință Bibliografică: Luna ascunsă / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 752, Anul III, 21 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Stancu
LUNA ASCUNSĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 752 din 21 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342365_a_343694]
-
mai ține 6 luni ... după care va trebui să se interneze periodic. Am trimis-o să anunțe conducerea spitalului ... M-am așezat lângă Iuliana, în genunchi și am inceput sa mângâi obraji reci , părul și ochii peste care trăsesem obloanele pleoapelor cu genele lor lungi și frumos arcuite, pentru a nu mai citii în ei gresala mea ... Plângeam în hohote, cum nu îmi aminteam să o fi făcut nici măcar în copilărie ... .La un moment dat am simțit pe umăr o mană
DESTIN DE FEMEIE.OANA. COSMARUL de DAN PETRESCU în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342350_a_343679]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CHIPUL...CLIPEI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 748 din 17 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Nu fugi, clipă ștrengară! Știu că trenul ți-i în gară Și-orologiul trupu-ți frânge, De sub pleoape mi te smulge. Mai rămâi, clipă zăludă, Deși știu cât ești de crudă! Lasă-te ademenită De șăgalnica-mi ispită! Știu, îți e peste putință Căci ai chip fără ființă, Focul n-are-n tine vatră, Inima ți-i țep de piatră
CHIPUL...CLIPEI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342384_a_343713]
-
înscriindu-se pe cunoscuta traiectorie cenușie cu sens girator pentru câteva clipe discul solar mi se anină de gene greu și cald ca un vis închizându-mi ochii molatec și-mi pare că nu a trecut decât o bătaie de pleoapă între ziua de astăzi și ziua de ieri cufundată în albul cețurilor sau poate doar în aburii proaspăt jupuitelor conștiințe afișate în editoriale sub pecetea intraductibilelor zâmbete eterna învârtire a pământului și-a lumii. LEVITAȚIE Traversez dimineața cețoasă cu noaptea
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
brusc fără scuze de osul frontal și căut din priviri abia ghicitul cer în speranța de a mai putea levita doar o clipă pe urma unui zbor de păsăre culoarea stridentă roșie ca mărul lui newton îmi atinge pe neașteptate pleoapele clipind poruncitor - stop pune stop viselor trezește-te - mă conformez pășind deîndată peste zebra abia schițată sub mâzga asfaltului scrâșnetul metalic și plesnetul de consistența flegmei de vocale și consoane mixtate cu ură-n - „căscata” - îmi lovesc cu putere timpanul
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]