2,367 matches
-
cu Siria, de unde Îi scria și ei din când În când. Își privea musafirul cu simpatie, dar și jenată la gândul că acesta i-ar fi putut surprinde momentul de slăbiciune și, mai ales, interpreta ca pe un semn de plictiseală ori ramolisment. Bine că n-am sforăit, Își spuse ea, când decise că nu avea motive de Îngrijorare. Domnul Húsvágó vorbea cu pasiunea persuasivă a unui veritabil negustor de antene parabolice, de a căror existență și eficiență ea avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
doar pentru că este o formă sublimată de descoperire, o cercetare izolată, vâlceaua mea nesfârșită În foi de hârtie. Sunt convins că totul se datorează primei experiențe din adolescență, pentru că nu cred să mă fi născut astfel, cu un prag al plictiselii dureros de scăzut față de o știință sau niște cunoștințe care nu sunt evident asimilabile experienței descoperirii solitare. Se prea poate Însă ca, fiind crescut fără nici un fel de credință anume și rămânând ca atare, În sentimentele mele față de păduri să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Johnson vor încerca ei să-mi facă felul. Getchell voia să mă țină departe de răzbunarea lor până se mai calmează spiritele, așa că mi-a repartizat un sector la granița de vest a secției. Noul traseu era o invitație la plictiseală. O zonă amestecată, albi și negri, fabrici mici și case îngrijite. Cea mai palpitantă acțiune la care te puteai aștepta ți-o ofereau șoferii beți și traseistele care agățau șoferi, încercând să-și rotunjească veniturile în drum spre hogeacurile pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
sale în chipul străinului pe care îl avea în față. - Ești binevenit, a spus Laban, fără să zâmbească și fără să-i întoarcă salutul. Înainte să plece, Laban a arătat cu degetul spre Lea, desemnând-o să se ocupe de plictiseala asta. Mama mea a dat din cap și s-a întors înspre singurul bărbat de până atunci care nu-și feri privirea când îi întâlni ochii. Lea avea văzul perfect. După una dintre poveștile ridicole care planau în jurul familiei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și rece. Poate credeau că i se trage de la boală sau poate pur și simplu ele nu vedeau ce vedeam eu. Ajunsesem să-l urăsc pe Esau numai când îi auzeam numele. Apoi, cu timpul, ura s-a transformat în plictiseală. Mamele mele nici nu și-au dat seama că începusem să ocolesc corturile lor. Erau prea prinse în povestea complicată a tatălui meu și prea ocupate să-și imagineze ce ne aștepta înainte, iar eu nu-mi găseam rostul. Terminasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ăsta nu era un subiect pe care Ruben să-l discute cu fiul lui Esau. Au fost pauze lungi în conversația celor doi veri și amândoi au dat cu piciorul în țărână și și-au strâns și desfăcut palmele de plictiseală. La un moment dat, draperia cortului s-a dat la o parte și tata împreună cu Esau au ieșit afară, frecându-se la ochii din cauza luminii puternice a zilei, au cerut vin și au hotărât să se treacă la masă. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
în timp ce îmi arăta cum să-mi dau cu kohl în jurul ochilor și cu o pudră verde pe pleoape. - Nu doar că te face mai frumoasă, dar ține și țânțarii departe de tine. Așnan m-a învățat de asemenea ce e plictiseala, o pacoste înfiorătoare care se abate asupra femeilor care locuiesc în palate. Într-o după-amiază chiar am plâns din cauza monotoniei, stăteam nemișcată în timp ce Așnan dormea. Singurul lucru cu care îmi puteam ocupa mintea era întrebarea dacă Shalem știe sau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
firul în patru, în opt, în șaisprezece, jucându-mă ca un scamator cu ideile, ceea ce mi-a fost de folos la examene. De citit, citeam la întâmplare, pe apucate, și n-am studiat nimic serios. Singura mea specialitate adevărată era plictiseala pe care mi-o provoca învățătura sistematică. Îmi pregăteam însă cu grijă totdeauna câteva citate pe care la momentul oportun le debitam ca din întâmplare, ca să forțez o impresie favorabilă; și au fost câțiva profesori care s-au lăsat înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
deget pentru nimeni! Locuia într-o cameră plină de praf, cânta prost la pian și avea o singură carte, pe care o recitea mereu: „Doamna Bovary”. Era Biblia ei. Nu m-a mirat că Emilia se apucase să bea din plictiseală. Pentru ce altceva ar fi băut? Și pentru că nici eu nu aveam alte motive, m-am apucat să beau împreună cu ea. Asta m-a pus în conflict cu meșterul. Am început să-mi neglijez lucrul, nu mai veneam punctual și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
poartă secretă, cunoscută numai de mine, și reveneam de-acolo mulțumit că-mi trăisem pentru ziua respectivă partea de fericire, de glorie, puteam să mă ocup de crucile meșterului și să fac dragoste cu Emilia, mai mult ca să combatem amândoi plictiseala decât din dorință. Știam că nu se putea întâmpla nimic excepțional în viața, ca să zic așa, lucidă; acesteia, deși uneori mi se părea nesuferită, renunțasem să-i mai cer altceva; așteptam totul, ca o recompensă, de la imaginație și de la vise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a zis printre sughițuri și, auzind-o, am râs. O vrăbiuță ca ea? N-avea energia să trăiască, darmite să moară. Și, Doamne, ce surpriză a fost să aflu peste vreo trei zile că fata aceea meticuloasă care bea din plictiseală nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit să constat că sufletul femeiesc e la fel de misterios pentru mine ca problema vieții pe Marte. 4 Ca să ajungi la baltă, trebuia să mergi de-a lungul țărmului și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
simplu pe bietul meu profesor... că nu-l iubești pe Dumnezeu dacă nu te îndoiești din când în când de el, că aceia care-l invocă din pură obișnuință, mecanic, nu fac decât să-l ucidă puțin câte puțin prin plictiseală și că orice smerenie prelungită ne-ar fi fatală deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu să devină tiranic, de aceea suntem condamnați la suferința de a sfida uneori cerul... Profesorul și-a făcut cruce și m-a rugat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se vor fi furișat spre luntrea zeilor fiare aprige, poate lei ca leul care o înspăimîntase pe ea de mult, făcînd-o să se urce în copac și astfel să scape cu viață. Nefert își închipuia nu o bătălie, ci poate plictiseala cârmaciului, care oricât o va fi îndrăgit pe Mehituasehet, își dorea prietenul de-o seamă cu el, pe Uh, poate și pe ceilalți. Numai Uh, cu fața senină și doar cu ochii mai adânciți înăuntru decât de obicei, nu căuta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lucru pe care Îl făcuse În viață. Fără ea, n-ar fi primit slujba de secretar În biroul de avocatură care Îl adusese la Londra și poate ar fi lucrat și acum la firma tatălui său din Hanley, căscând de plictiseală În timp ce ceasul număra secundele zilelor lungi și aburii de la o sută de oale se ridicau deasupra străzii pustii, din fața geamului murdar. În schimb, stătea acum Într-un teatru londonez, plătit pentru a urmări o piesă de Henry James. Admira intens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
stradă, pe care le auzea surd. Nu avea de ce să simtă acele lucruri, viața ei nu era pustie. Într-adevăr, ăla era singurul ei weekend în care nici unul din prietenii săi nu se afla în localitate. Cum să facă față plictiselii, dacă nu ca de obicei. Puse mâna pe o carte și citi din ea. Avuse un vis frumos, dar nu-i vene în minte. Întrevedea departe în oceanul înghețat trei steluțe voioase care râdeau și o chemau. Era o căldură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se întorcea devreme în casele cenușii, crâșmele se închideau la nouă, Televiziunea la zece, ziarele scriau, pe brânci, numai despre chipul în care-și ducea vioiul Cârmaci, Națiunea în zbor, către Cele Mai Comuniste Meleaguri. Deasupra țării, imensă, sfârâia numai Plictiseala. Nu existau teatre adevărate, cinematografe adevărate, concerte adevărate, așa că era destulă nevoie chiar și de intruși. Dar totuși, cum să poți să fii Modern Talking? Sau orice altă infectă trupă de discotecă, nu se putea dumiri Pinky. Nici nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
și să răzbească neobservat până către străduța binecuvântată Radu Calomfirescu, peste care parcă mai picase o dată (era vis sau nu, dar cât se 377 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Nu. Nu puteai. Mai ales că Doru, în afară de nepăsare și plictiseală, imediat după ce cafetiera îi fusese slobozită în față, o altă simțire fierbinte a sufletului ori vreo taină nu simțea. Își mai întindea un braț, făcea cu degetul turul nării, pocnea cu grație nesfârșită cartilagiile unui picior. Pe la ora 12 după-amiaza
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zidite prea în apropierea mlaștinei rigolelor! Bătea de 4,36-4,37 după-amiaza. Sinistratul se alesese, ca saftea, c-un ceasornic dibaci, numai secundar și limbi fosforescente, sculă a cărei curelușă și-o și încolăcise deasupra încheieturii brațului drept, pieptănat la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Sau, mai potrivit cu dimensiunile ei, pentru următoarea mică achiziție. —Dragul meu, a tors ea în urechea lui James, cred că asta e aleasa. Lipsesc doar un minut. Și femeia s-a îndreptat spre cabinele de probă, știind că limita de plictiseală a bărbatului ei era mai mică decât testiculele lui Danny de Vito. Șmecheria era să se schimbe repede și să ia o hotărâre aproape instantaneu. În plus, și Julia își dorea să se întoarcă la hotel cât mai repede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aia, până și Belinda fusese înțelegătoare. Ea se despărțise de David înainte ca bărbatul s-o cunoască pe Fiona. Fusese o decizie de comun acord, la care părea să se fi ajuns din nimic mai mult decât o stare de plictiseală resimțită de ambele părți. Belinda încercase să mai facă un copil. Probabil ca să mai anime mariajul obosit, dar Jake rămăsese unica progenitură a celor doi. Iar în secunda în care puștiul începuse să aibă o viață independentă de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
meargă și Jake cu noi? I-ar plăcea la nebunie. Ba nu i-ar plăcea deloc, s-a gândit Fiona supărată. Puștiul s-ar târî în urma lor - la cel puțin douăzeci de metri în spate - cu o expresie de totală plictiseală pe față, dând de înțeles, foarte limpede, că ar prefera să stea acasă și să se joace la Playstation decât să aibă contact cu orice ființă vie din familia lui. Dragul meu, când Jake e aici nu puteam să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mare, numit tot Phoenix. Nimeni nu știa de ce i se dăduse orașului acel nume. Acum era un orășel. Când Livia Cramm trecea cu mașina prin orașe ca Phoenix, își ținea ochii pe jumătate închiși, luându-și o poză afectată, de plictiseală languroasă. Doamna Cramm era un prădător uman. Consuma pasiunea bărbaților cu o bucurie cu totul nesănătoasă. Nefericitul domn Cramm, un miliardar pipernicit, mic și ochelarist, fusese stors demult de toate fluidele vitale și își dăduse duhul în îmbrățișarea ei sufocantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
agil și elegant pe cât era el de greoi. Era un bărbat cochet, cu o față tinerească și aceiași ochi bătrâni pe care-i aveau dintotdeauna cei de pe insula Calf. în prezent acei ochi păstrau în ei o privire de-o plictiseală infinită - o păstrau ca și cum ar fi fost obișnuiți cu ea. Ușor abătuți, ei se uitau în jos, la mâinile-i bătătorite care smulgeau picioarele unui păianjen cu gesturi scurte și hotărâte. Omul cel elegant se numea Vânătorul. Numele său complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pe Cale-Bătută Peckenpaw cu un interes disperat. — Povestește-mi despre tehnicile tale de vânătoare, spuse el, un pic cam prea serios. Peckenpaw se lansă într-un discurs volubil despre instalarea capcanelor, urmărire, împușcare și supraviețuirea în sălbăticie. Orice urmă de plictiseală dispăru de pe chipul Puștiului De-două-ori, fiind înlocuită de o pasiune proaspăt apărută pentru vânătoare. Chiar și Cale-Bătută fusese rareori atât de pătimaș. Vorbea despre trecutul său ca și când viața i-ar fi depins de asta. în acest timp Flann O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]