7,491 matches
-
cărări ale iubirii - Mama? Știți dumneavoastră în ce fel..., cum reacționează mamele în situații extreme, doctore... A fost totuși tare. M-a impresionat, să știți! A plâns, s-a rugat..., i-a vorbit băiatului... Chestii din astea, dar cu un plus de demnitate față de situațiile majoritare.... Doctore, doresc să știu dacă... discuția noastră intimă a fost... - Te rog frumos, Ofelia, dacă mai sunt și alte elemente de comunicat în legătură cu starea celorlalți pacienți, spune-le imediat! - Nu sunt, domnule doctor! V-aș
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
secție. Fiind la plimbare cu Iuliana, Eugen nu i-a ascuns acesteia vestea, chiar dacă era sigur că întâlnirea lor se va sfârși mai înainte decât o doriseră a fi. Au ajuns la spital când întunericul îmbrăca orașul și aducea un plus de liniște în toate ungherele lui. Numai la Terapie Intensivă nu se extinsese, dar faptul că Iustin se afla singur în acel salon le-a oferit posibilitatea de a se folosi de acest mare avantaj. Au rămas acolo, într-o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se năștea după prima. Lui Bernard nu-i rămînea altceva de făcut decît să extragă pagina din mașina de scris, să o rupă în bucăți sau să o facă ghemotoc, și să reînceapă lucrul. Ceea ce se întîmpla uneori cu un plus de febrilitate, Bernard își aprindea o nouă țigară, introducea o nouă pagină pe tamburul Coronei, se concentra din nou în fața infinitului care emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
el vreo legătură cu singurătatea? Și o carte ce nu poate fi închinată amintirii lui Iov... ...Aș vrea să mă bocească fantome de îngeri căzuți, pe frânturi de melodii culese din inima mea, acordată din nașterea corului lor. Atât un plus, cât și un minus de viață mă pătrund de un fior de irealitate. O mare moartă și o mare furioasă, într-o măsură egală, sânt lipsite de ritm. Și cum nu pot merge în pasul vieții, apele ei, fie că
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
tu și nici eu n-am născocit un reazem în afară de noi? Voit-am să mă bizui pe tine - și-am căzut; voit-ai să te bizui pe mine și n-ai mai avut ce cădea! Poezia, față de filozofie, reprezintă un plus de intensitate, de suferință și de singurătate. Există totuși un moment de prestigiu pentru filozof: când se simte singur cu întreaga cunoaștere. Atunci răzbat suspinele în Logică. Doar o măreție funebră mai poate face ideile vii. Dumnezeu este modul cel
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dureroasă și paradoxală a fericirii cu disperarea, el e prea neîncăpător excesului ei inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim în "conștiința împăcată" și nici în "fapta bună". În sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau de tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
nici un lucru. - Dar să ne întoarcem la taine ca să putem respira... De ce amiezele au mai multă obiectivitate decât înserările? De ce amurgul e interior și belșugul de lumină rămâne în afară, în el însuși? ...Orice-i sugestie de sfârșit reprezintă un plus de subiectivitate. Viața ca atare nu se petrece în inimă. Numai moartea. De aceea-i ea fenomenul cel mai subiectiv - deși mai universal decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reflexie situația creată de furia metafizică a deznădejdii. Despărțit de semeni prin soarta insulară a inimii, te agăți de Dumnezeu ca mările nebuniei să nu-și înalțe valurile mai sus de singurătatea ta. În poezie, necrezând în nimic, adaugi un plus de farmec inspirației, căci nihilismul e un supliment de muzică; - pe când în proză trebuie să aderi la ceva, ca să nu rămâi gol în fața vidului cuvintelor. A fi gânditor nu-i un noroc când cugetul nu mai e întors spre adevărurile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se îmbină cu moartea, unde omul nu s-a desprins prin individualizare de sursele primare ale existenței și unde ritmul nebun și demonic al lumii activează în deplina lui iraționalitate. Pentru un depresiv, senzația imanenței morții în viață adaugă un plus de intensitate depresiunii și creează o atmosferă de continuă insatisfacție și neliniște, care nu-și vor găsi echilibrul și pacea niciodată. Prin senzația prezenței morții în structura vitalului, se introduce implicit un element de neant în ființare. Nu se poate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Trecerile de limite se pot realiza fie în mod pozitiv, fie negativ. Exuberanța, entuziasmul, furia etc. sânt stări debordante a căror intensitate sparge orice bariere limitative și crește dincolo de echilibrul normal. Este un avânt pozitiv al vieții, rezultat dintr-un plus de viață, dintr-un exces de vitalitate și dintr-o expansiune organică. În stările pozitive, viața trece dincolo de determinările ei normale nu pentru a se nega, ci pentru a elibera rezervele care mocnesc și care, acumulate, riscă o izbucnire violentă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muncă. Să muncești pentru ca să trăiești, iată o fatalitate care la om e mai dureroasă decât la animal. Căci la acesta activitatea este atât de organică, încît el n-o separă de existența sa proprie, pe când omul își dă seama de plusul considerabil pe care-l adaugă ființei sale complexul de forme al muncii. În frenezia muncii, la om se manifestă una din tendințele lui de a iubi răul, când acesta este fatal și frecvent. Și în muncă omul a uitat de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
sau nu sânt - De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, am trebuit să ne așteptăm soarta o mie de ani? Situația geografică defavorabilă, neprielnicia condițiilor, năvăliri barbare, vecini sălbatici? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în plus de afirmare, elemente de mărire proprie, dacă pornirea de a face istorie, pornirea oarbă și primordială ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal. Astăzi la ce-am ajuns? La voința de a face istorie. Cine a înțeles acest lucru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întîrziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a unei culturi se epuizează, neavând ce mai crea, sterilitatea îi dezvoltă un plus de luciditate, care anulează naivitatea și prospețimea. Germanii socotesc pe francezi un popor sceptic. Sânt ei cu adevărat? Față de cultura germană, pe care o definește o monumentalitate virginală, cultura franceză amestecă într-o mare seriozitate a spiritului grațiile și ironiile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
bavarez, olandez sau elvețian este un sugaci față de țăranul nostru. Poate că toți românii nu sîntem decât niște copii bătrâni. Să ne fi născut din oboseala romanilor și lacrimile dacilor? Nu este chiar așa de plăcut a mai adăuga un plus de cunoaștere imensității de lucidități autohtone. Ne-au lipsit condițiile psihologice ale naivității. Altcum, nu ne-am putea plânge, căci indiferențierea organică a României a prezentat substratul concret pentru un gen naiv de viață. N-am fost noi prea mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
evenimentelor. Sau cazul Romîniei: la evenimente mici, oameni mici. Să nu uităm că marile culturi au dispus totdeauna de oamenii de care au avut nevoie. Se poate spune mai mult: ei au depășit chiar nivelul evenimentelor și au făcut, din plusul lor de merit, motive de neliniște și de dinamism pentru acea națiune. Cezar și Napoleon au fost mai mari decât evenimentele. De aceea s-au prăbușit amândoi. Și să nu-ți fie scârbă de țările ai căror oameni tânjesc sub
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și revoluție Există națiune care să nu fi făcut războaie? Toate națiunile au făcut războaie, chiar dacă unele nu le-au vrut și nu le-au dorit. Națiunile mari le-au voit și le-au dorit; acesta este un element în plus care le diferențiază de cele mici. Chestiunea războiului nu trebuie însă privită sub prisma aderenței sau inaderenței mulțimii; un organism național se valorifică într-un război oarecum inconștient. Războiul fiind legat de viața națiunilor în mod esențial, oamenii nu pot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și neînțelegeri. Lupta pentru hegemonie numai așa are un sens. O națiune nu devine mare afirmîndu-și superioritatea față de altele mici și neimportante. Sursa de mărire a uneia nu este inferioritatea alteia, ci este diferența minimă de forță, care face din plusul uneia și nimbul său. Istoria este o luptă de forțe, în cel mai general sens: forțe materiale, spirituale, biologice. N-are semnificație decât conceptul total al forței, adică expansiunea nelimitată pe toate planurile. Războiul ar fi o prostie - adică mai
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Omul politic și cu artistul nu se întîlnesc decât în fenomenul creației. Amândoi creează, deși pe planuri atât de esențial diferite. Faptul acesta îi separă de omul teoretic, care numai constată; stabilește relații printre relații, neaducând prin existența lui nici un plus în lume. Ineficiența teoriei este de-a dreptul deconcertantă. Un efect de mare sinteză teoretică nu echivalează o poezie inspirată sau un cutezător gest politic. Nu există persoană în teorie. Acel domeniu al spiritului, care elimină un patetic al subiectivității
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
obiectivitate care le plasează într-o echivalență este fadoare teoretică sau știință. Curiozitatea științifică a unui istoric studiază cu aceeași pasiune România și Franța! Ce puțin sîntem noi însă, față de Franța! Existăm mai puțin. Istoria concretă și efectivă este un plus în fire. Nu ești tot așa aproape de Dumnezeu în orice epocă, Individual, contactul tău poate fi nemijlocit și transistoric. Nu-i mai puțin adevărat că prin epocă ne putem sălta automat. Și iarăși, nu-i același lucru să trăiești în timpul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
moschee, un prilej de amărăciune. Avalanșa turcească ne face sesizabilă diferența între o mare putere și o mare cultură. Deși una pe alta se implică și se condiționează, am mărturisi totuși prea puțin respect pentru nuanțe, dacă nu am releva plusul pe care-l presupune ultima, și anume un plus calitativ, de nuanțare în substanță. Turcia a fost o mare putere; Franța a fost totdeauna o mare cultură. Imperialismul, ca fenomen creator, este un atribut al culturilor mari. Sub formă sterilă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
năzărire. Istoria este un alt cuvânt pentru tragedie, precum viața pentru zădărnicie. Și dacă tot procesul umanității nu este decât o înălțare și o prăbușire de națiuni, o succesiune dramatică de destine, fiecare încercînd să-și legitimeze prezența printr-un plus de neliniște, - ce ne mai rămâne, decât să mergem spre capătul soartei noastre, aruncîndu-ne într-o vâltoare din care gradul nostru de frenezie va scoate învingători sau învinși. Nu mă interesează decât avântul ascendent al acestei țări, spirala istorică a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mașini, excursii în străinătate. Pe de altă parte, segmentul de populație care deținea poziții de autoritate în societate sau doar poziții de control asupra distribuției către populație a bunurilor și serviciilor a dezvoltat un sistem informal de absorbție a unui plus, adesea substanțial, de resurse, atât din sistemul de stat (direct din întreprinderi, „gratuit” sau la prețuri simbolice), cât și de la populație, pentru facilitarea accesului la bunurile și serviciile rare. Un uriaș sistem secundar de redistribuire, prin abuzul de poziție, s-
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
trebuie să ne subestimăm: sîntem atît automate, cît și spirite; și tocmai de aceea instrumentul cu ajutorul căruia se realizează persuasiunea nu este demonstrația. Ce puține sînt lucrurile demonstrare! Dovezile nu conving decît spiritul. Tradiția este cea care aduce dovezilor un plus de putere, de cruzime, ea înclină automatul care, la rîndu-i antrenează spiritul fără ca acesta să se mai gîndească". Inevitabil, psihologia mulțimilor redescoperă opoziția: dintre gîndirea indivizilor, conștientă pe de-a-ntregul, și gîndirea mulțimilor, de cele mai multe ori inconștientă și care "antrenează
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mai mult ca oricînd, au ambiția de a aduce maselor o coerență și o certitudine cît se poate de științifice? În ciuda celor pe care le afirmă și le cred, eforturile lor nu duc la o creștere a toleranței, la un plus de obiectivitate. Au avut și vor avea efecte opuse celor scontate. Instalîndu-se comod în brațele științei, mulțimile devin și mai nemiloase cu cei care nu le împărtășesc credințele sau îndrăznesc să le pună sub semnul întrebării. După Le Bon, această
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
invadînd sfintele moschei. În puține cuvinte, le explică de ce trebuie să se bată. Îi cheamă pe toți să se mobilizeze pentru luptă, asigurînd totodată poporul de victorie. Astfel, repetiția este a doua condiție a propagandei. Ea încarcă afirmațiile cu un plus de convingere, transformîndu-le în adevărate obsesii reflexe. Fiind nevoiți să le ascultăm și răs-ascultăm în mai multe versiuni, referitoare la cele mai variate subiecte, sfîrșim prin a ni le însuși cu totul. La rîndul nostru, ajungem să le repetăm fără
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]