2,275 matches
-
ca Arghezi că "domnița suferă în cartea mea", nu mi-o pot imagina închizând-o decât mai senină decât a intrat. Numai în poezie/ artă în general încercăm bucuria de a renaște. În lucrarea ta de doctorat, publicată sub titlul "Poetica temporalității", faci "un exercițiu" de rediscutare a conceptului de inspirație atât de necesar fiecărei individualități lirice. Zici: "Poetul primește, prin inspirația de origine imanentă, un conținut original irațional..." etc. Poezia ta este una "de inspirație"? Ai așteptat vreodată "glasul providențial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
atent la aproape tot ce mișca în frontul poeziei românești, am citit practic poeți din toate generațiile, dar nu am achiesat la o politică de grup. O fi și asta o cauză. Cert e că nu am fost sedus de poeticile generației optzeci și nici de ale nouăzeciștilor; cu unii dintre ultimii sunt afin, totuși, măcar prin aceea că am debutat cam în aceeași perioadă. Am făcut-o târziu, la 33 de ani, în 1995. Ioan Es. Pop, mai mare decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
se poate observa, demersul lui Florin Oprescu este unul de transgresare a poeziei noastre moderne, de la Eminescu până azi, pe coordonata modelator-catalitică a eminescianismului. "Depășind orice formă de epigonism și înscriindu-se într-o mișcare literară de o originalitate aparte, poeticile lui George Bacovia, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Nichita Stănescu etc., prezențe de o importanță determinantă în planul literaturii române, se integrează într-o amplă mișcare de restaurare directă și adoptarea eminescianismului la realitatea literară a momentului, prin cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Capitolul central al studiului, firește, este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza eminesciană lirismul induce meditația, pastelul și idila"), vorbind despre poetica vederii în pandant cu poetica viziunii, într-o sugestivă așezare a textelor pe coloane paralele, cu menționarea caracteristicelor specifice la Alecsandri, prima, și pentru Eminescu, cea de a doua; se ocupă apoi, în propunerea inițială a Ioanei Em. Petrescu, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
este acela consacrat analizei metodice a polimorfismului operei eminesciene, Cornel Munteanu luând în discuție construcții literare specifice, polimorfe, în dinamica lor: construcții triadice ("consecvent, în proza eminesciană lirismul induce meditația, pastelul și idila"), vorbind despre poetica vederii în pandant cu poetica viziunii, într-o sugestivă așezare a textelor pe coloane paralele, cu menționarea caracteristicelor specifice la Alecsandri, prima, și pentru Eminescu, cea de a doua; se ocupă apoi, în propunerea inițială a Ioanei Em. Petrescu, de modelele cosmologice, cu paralelismul conceptual
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
C., 94, 95 WHITE, K. R., 232 WUNDT, W., 18, 23, 27, 74, 153, 218 WYNEKEN, G., 85 Z ZAHARIAN, E., 281, 294 ZIDĂROIU, C., 259, 293 ZLATE, M., 262, 291, 293 În aceeași colecție, au mai apărut: Mina-Maria Rusu, Poetica sacrului Dorin Popa, Jurnalistul Camil Petrescu Ioan Marian Țiplic Contribuții la istoria spațiului românesc în vremea migrațiilor și evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII) Viorel Cernica, Cetatea sub blocada ideii Rodica Nagy, Sintaxa limbii române actuale Sorin Radu, Modernizarea sistemului electoral
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și sisteme, Despre interpretarea filozofică, Despre Neant, Probleme noi În filozofie, Henri Bergson, Titu Maiorescu - Logica. Stau necitite și cu filele netăiate În rafturile mele. Altele mi-au fost preocupările și pasiunile [...]. Homer Învață pe poeți să spună minciuni... Aristot, Poetica, XXIV PRIN TOAMNA LUI 1913 A APĂRUT ÎN REDACȚIA NOII REviste Române un tânăr care-și zicea pe nume Kostya Rovine, aducând spre publicare traducerea din sanscrită a unui „poem În imnuri atavice“ intitulat Forța ritmului sau, pe sanscrită, Mantrika-Sakti
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cultură (Timpul, ArtPanorama, Hyperion, Wienzeile) și în antologiile Junimea, azi (1996) și Poveștile de la Bojdeucă (1996). În 1996 obține Premiul Național „Ion Creangă“ pentru povestea Cântărețul. În prezent este doctorand la University of Washington, unde lucrează la o teză despre poetica și politica imaginarului lingvistic la Cioran. A-ha Telejurnal. Ceaușescu și nevasta-sa în vizită, nu mai contează unde. Se taie panglica, se gustă pâinea cu sare, se iau copiii mici în brațe și ni se face semn nouă, publicului
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
teza Limbajul poetic eminescian, sub conducerea prof. dr. doc. Gavril Istrate. Din 1991 a fost conducător de doctorat, specializarea Stilistică și poetică. De-a lungul anilor a predat cursuri de Stilistică, Poetică, Teoria limbii, Lingvistică românească (Sintaxă), Poetica eminesciană, Stilistica și poetica imaginarului. În luna septembrie 1974 a urmat un stagiu de pregătire Corso di alta cultura, organizat de Fundația „Giorgio Cinni“ și Primăria Veneția (Italia), iar în lunile iulie-august 1991, 1992, cursuri speciale consacrate limbii literare italiene, organizate de Università per
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
vocația instituției consacrate de Aristotel se exprimă într-un perfect echilibru dintre științele TEORETICE (matematică, fizica și filosofie, sau metafizica), științele PRACTICE (economia, sau hrematistica, că arta a dobîndirii avuției evaluate în aur; politică; etică) și, respectiv, științele CREATOARE (adică poetica, sau estetică; muzică și astronomia, sau cosmologia). S-ar mai putea vorbi, astăzi, de inițiere în cultură generală într-un așezămînt ce-ar neglijă fie și unul dintre vectorii formativi menționați, adică într -un liceu care să fie doar „teoretic
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
dă sens, re-creează lumea în două zile, în două solstiții” cu „ frenezie de culori și sunete, de mirozne”, bucurie de viață. Realismul „acumulativ” se bazează pe descrierea meticuloasa, insistența, labirintica” din care ar rezulta „un fantastic al lucrurilor, o animare poetica a universului inert.” Ion Vlad subliniază ineditul fantasticului promovat, „ invenție narativa”, prin care ambiguitatea realității este polarizată, dar, consideram noi, nu multiplu, astfel încât drumul spre tainele universului sunt obturate. Mai mult, autodiegeza romanesca nu reușește să surprindă Lumea proteica, multiforma
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Fenomenul mă întristează profund, deoarece cred că este o piedică semnificativă în evoluția atât a celui implicat cât și a celor din jur. Jorge a scris câteva cărți, printre care, cu câteva luni în urmă, un volum de poezii: Catarata Poetica , editat de fiul său de 12 ani, Paris. În biblioteca din cabinet are un vraf de cărți dintre care ia un exemplar, scrie o dedicație călduroasă și mi-l oferă cu un zâmbet cald. Sunt impresionată și îi mulțumesc pentru
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
dă și o scenă de sex în iarbă cu Păcală și Păcălița (Anemona Niculescu), la care toți copiii din sală au făcut : Oaaau ! . și un discurs (rostit de criticul de film Călin Căliman) care se vrea un fel de ars poetica : Să nu vă fie rușine să ascultați povești, să spuneți povești... povestea, oricum ar fi ea, aduce un strop de suflet omenesc, de viață... și pe ăla căruia nu-i plac poveștile, eu îl bag în mă-sa ! Frumoasă idee
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din care privea foarte scrutător abisurile, aceste abisuri ale ființei umane. Există însă niște remarci interesante de raportat la Caragiale, care mi-au fost sugerate de lectura a două cărți - de una, în principal - ale lui Mihail Bahtin, în special Poetica lui Dostoievski. M-a uimit câtă afinitate și chiar suprapunere se poate face între structurile dostoievskiene și cele caragialești și între elementele care compun aceste scheme, între ceea ce numește Bahtin socratismul și piața publică. Că este Caragiale un element socratic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
toate versurile lui). Lipsa de punctuație (nu chiar totdeauna consecventă) și lipsa majusculelor în poezia lui Mazilescu nu e deloc un simplu efect grafic imputabil unei vechi mode sau unui neconformism de suprafață, ci are un caracter funcțional, necesar în poetica lui. Cuvintele și ordinea lor transcriu la el niște stări de suflet și niște realități perceptuale atât de pregnante, atât de garantate existențial, încât punerea lor la punct gramaticală nu ar aduce decât o precizare superfluă, ba chiar restrictivă. Cuvintele
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în persoana lui. Căuta să înlăture pe cât posibil vorba, în favoarea cuvântului. Felul său de a fi cu lumea, politicos și distant, dar nerefuzând cordialitatea, nici buna dispoziție, avea ceva de stil nipon, cum singur o declară expres în Arta insomniei. Poetica lui avea o afinitate, de asemenea mărturisită, cu spiritul haiku, fără a-l imita. Pasajele, trecerile discursive, legăturile, sunt pe cât posibil eliminate, în tot cazul reduse la minimum, în favoarea captării și ascultării nuanțelor secundare, vibrațiilor afective celor mai infim sesizabile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
premii, nici n-am râvnit la "Nobel" ), am însăilat "saga" cum m-a dus capul. Plecând de la "regula celor trei unități" ale unei drame, căci drama era, de timp, de loc și de acțiune, statuată pentru început de Aristotel în Poetica sa, am găsit a fi interesant, atât pentru povestirea în sine, cât și pentru cel care va avea răbdarea și interesul să o citească, să-mi plasez "eroul" în timp și spațiu, precum și în centrul acțiunilor al cărui principal personaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
dar despre efectul lor politic binefăcător, despre igienizarea mentalității lor, nici un cuvânt... Dar sunt prea multe de spus despre deficiențele stațiunilor de vacanță. Altădată... Acum mă gândesc doar la poezia vacanței. Cred într-o anume didactică poetică; cel puțin în poetica de vacanță se diferențiază două categorii distincte. Deși elementul comun rămâne plictiseala, esența acestei plictiseli este diferită. Într-un fel te plictisești la Bălțătești sau la Techirghiol și în alt fel ca turist ieșean aflat în Polinezia. Primul caz este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
misterioasă, încât sensul ei se ascunde în obscuritatea misterului; și iarăși ne vom prosterna în fața neînțelesului. Nu poate fi închipuită o mai abilă formulare a unei abstracții; sugerează "definitivul" și impune primatul "neînțelegerii". Deplina frumusețe a acestei ziceri constă în poetica ei ascunsă, transpusă în filosofic. M-a obsedat din copilărie primatul "tainei", al sentimentului, deasupra capacității logice. Eram atunci în anii ignoranței, când întrebările pe care mi le puneam aveau un unic răspuns: "credo quia absurdum"; dar formulat în limba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
fi, constitutivă omului, se instaurează libertatea poetică, libertatea «remitifiantă». Mai mult ca niciodată resimțim că o știință fără conștiință, adică fără afirmare mitică a vreunei Speranțe, ar marca declinul definitiv al civiliza țiilor noastre, a subliniat, cândva, Gilbert Durand. Abia poetica și imaginația au redat speranțele omului modern demistificat, pentru care numai eroii zilei par adevărații eroi. Or, ficțiunea are eroi în care speranțele se pot învesti fără rest, mai ales dacă e vorba de personaje care te salvează din convenționalul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
Leonardo da Vinci, dar și un bătrân scuipând într-un caliciu - doar cu greu putem să deslușim toate acestea din învălmășeala (deliberată) de forme. Pentru psihanaliză, simbolismul acestor imagini este legat de dominația parentală, de răzvrătire, teamă, nevroză ori obsesie. Poetica și logica înscrierii unei imagini în alta evidențiază simbolul, continuitatea, în dauna fragmentării. Puternica impresie de integrare a subiectului cu obiectul pe care o lasă tablourile sale de mai târziu este sporită de plăcerea pictorului de a combina ființele umane
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
de imaginare. Vom regăsi mai târziu în funus imaginarium o bună parte din înțelesul acordat de greci cuvântului mŷthos: Căci tragedia e imitarea unei acțiuni, și numai în măsura în care e imitarea unei acțiuni e și imitarea celor ce o săvârșesc. (Aristotel, Poetica VI, 1450b 1-3) Substanța tragediei (oūsìa) ține așadar de substanța însăși a ceea ce ea imită, adică de acțiunea îndeplinită de o ființă umană - motivată, pe de o parte, de caracterul său (èthos) și, pe de alta, de gândirea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
repetat), fantezia înclină către ireal mai mult decât imaginația. Concordia această lexicală nu e însă întotdeauna foarte clară, deși distincția se menține în timp. Grecescul phantasia a fost tradus în latină în trei feluri: visiō,26 imaginatio și transliterarea phantasia (poetica). Într-o abordare cronologică, visio e atestat primul, la Cicero, la Aulius Gellius, apoi la Quintilian, la Sf. Augustin și Boetius (Ferraris 8); imaginatio apare mai târziu, la Pliniu cel Bătrân. Cei doi termeni pot fi considerați echivalenți, dat fiind
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
fi constant asimilată cu himericul, în timp ce imaginatio se specializează printr-o valoare accentuat "realistă". De altfel, chiar în epoca lui Herodot, ca și la Aristotel, phantasia putea reda și ostentația; în latina târzie există mai multe atestări ale sintagmei phantasia poetica, iar în patristică s-a pus în repetate rânduri întrebarea dacă Christos poate să fie reprezentat ca un om adevărat sau ca mai degrabă ca o phantasia (Ferraris 9). Dacă, în ce privește funcțiile lor, phantasia și imaginatio sunt același lucru, într-
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
deși în cel mai profund doliu creștin, Michelangelo, un artist, dislocă "puterea" și afirmă adevăratul prim discurs vizual al modernității, care deja se anunță insurgentă. Bibliografie generală Surse Aristotel. Opere 4. Trad. Antonio Russo e Renato Laurenti. Roma: Laterza, 2001. Poetica. Studiu introd., trad. și comentarii D. M. Pippidi. Ed. îngrijită de Stella Petecel. București: IRI, 1998. ---. Etica nicomahică. Trad., studiu introductiv, comentarii și index Stella Petecel. București: Ed. Științifică și Enciclopedică, 1998. ---. Politica. Ed. bilingvă. Trad., comentarii, note și index
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]