2,252 matches
-
a urca în infrarealism, unul, spune Ion Barbu, care caracterizează bazele percepției pentru a-i deduce legea, ca un veritabil geometru. "Asemeni proemelor cosmogonice ale lui Parmenide sau asemeni lui Lucrețiu, opera lui precede și chiar prelungește știința" (I.B.). În Poetica lui Aristotel, poetul nu doar prelungește știința (istoria) ci este mai filosofic, poezia este mai adevărată decît știința: Într-adevăr istoricul (am spune noi, omul de știință) nu se deosebește de poet prin aceea că unul se exprimă în proză
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
heliadesc. Un laborios, un exigent, un perfecționist - cum s-ar spune astăzi, este convins că temeiul unui bun poem este continua lui prelucrare. A osteni, a lucra, a îndrepta, a preface sînt, după cum remarcă și eseistul, vorbele care-i întemeiază poetica. "Alexandrescu este cel dintîi poet român care are, pe de-a-ntregul, o conștiință artizanală. E un poeta faber cu mentalitatea și mijloacele de expresie de la 1840". A scrie pe larg și pe înțeles este pentru autorul Satirei duhului meu echivalentul
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
imaginativă, austeră, se explică prin forța sa foarte apropiată de magia primitivilor. Intensitatea și tensiunea interioară, încărcătura cuvintelor, pun pe fugă orice accesorii, orice decor. Iată exemplul palpabil, versul cel mai important din Plumb și totodată vers central în toată poetica bacoviană: "Dormea întors amorul meu de plumb". Acesta este Bacovia, el însuși și în întregul său. Dar ce este acest amor de plumb? Imaginea amorului care lua acele forme grațioase și vioaie ale unui copil cu aripi-oare a fermecat mitologiile
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nu se lasă ușor aduse la același numitor. Dar nu putem miza decât pe ele, chiar dacă, Într-o necontenită mișcare centrifugă, descurajează sistematic Încercările de a trasa o poetică a jurnalului intim. Confruntarea cu structurile abstracte ale operei, cerută de către poeticile normative, se vede redusă la o simplă, insuficientă, imperfectă aproximare În câmpul supoziției și al prejudecății. Nu interpretarea, nu exegeza, nu comentariul sau explicația de text vor arăta unicitatea și caracterul irevocabil al operei literare, ci, Într-un sens mai
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate și putere de iradiere, formează sensul major. Direcția de ordonare, coerența părților. Poetica nu subliniază un sens, ci o lege. Ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri, ci le favorizează pe cele care, prin credibilitate și putere de iradiere, formează sensul major. Direcția de ordonare, coerența părților. Poetica nu subliniază un sens, ci o lege. Ea nu vine din afară - ea pornește din interiorul textului. Câte texte, atâtea poetici - s-a mai spus. Dar prima reacție de apărare a poeticii s-a văzut imediat: a părăsit domeniul operei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
transformă În instanță unificatoare a particularului și a generalului, printr-o descriere, printr-o Însumare de calități. Structurile abstracte ale textului, orice nume ar primi ele, nu au putere de generalizare decât prin mediere: prin reflecția părților, prin sudarea fragmentelor. Poetica e operantă la nivelul Întregului, fără a fi paralizantă când se concentrează asupra părții. Ea Își află, așadar, drumul Între două puncte aparent ireconciliabile: Între imaginea la microscop a unei molecule și fotografia din avion a unei forme de relief
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Ea Își află, așadar, drumul Între două puncte aparent ireconciliabile: Între imaginea la microscop a unei molecule și fotografia din avion a unei forme de relief. Între foarte particularul și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și prea generalul oricărei analize teoretizante 1. Logos boètikos Din fericire, poetica nu e obligată să se conformeze structurilor fixe ale unui gen, ale unei specii. Libertatea ei de mișcare decurge din virtualitate, din ceea ce poate să fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
fie2. Transgresând evidențele, poetica se Îmbogățește cu o prejudecată: aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l particularizeze, să-l definească prin el Însuși. Intrarea În rezonanță cu o structură, ecoul unui efect - iată cum textul literar, neconstrâns, cade În capcana generalizării. A interpretării pe care o provoacă, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
1986. Reagan denies Libya plan involved 'disinformation'. Guardian Weekly 135(15):17 [144]. Hollis, Martin 1989. Honour among thieves. Proceedings of the British Academy 75:163-180 [108]. Homer 1974. The Odyssey. New York: Norton [304]. Horace, 1929. Satires, epistles and Ars poetica. London: Heinemann [286]. Howe, James, și Sherzer, Joel 1989. Friend Hairyfish and friend Rattlesnake or keeping anthropologists in their place. Man n.s. 21:680-696 [200]. Hume, David 1987. Of the study of history. Essays moral, political and literary. Indianapolis: Liberty
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
littéraires” ș.a. A publicat și a prefațat traduceri în română din J.D. Salinger, Thomas Wolfe, Kurt Vonnegut Jr., Dylan Thomas, Ken Kesey și traduceri în engleză din poeți români contemporani. În 1982 îi apare studiul de sinteză Anatomia balenei albe. Poetica romanului american epopeic-simbolic, distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor. După emigrare, a colaborat la revista „Agora”, a tradus în limba engleză și a comentat volume din versurile lui Anghel Dumbrăveanu, Dorin Tudoran, Lucian Blaga. Este coeditor al revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
de referință în domeniu. Anatomia balenei albe este o contribuție, impecabil articulată metodologic, la explorarea tipologică a romanului american, aflat în curs de a-și impune canoanele proprii, în contrast cu cele europene consacrate. Conform lui C.-P., într-o atare întreprindere poetica ar beneficia de o perspectivă privilegiată asupra structurii multiplu etajate a romanului: planul tematic, arhitectura interioară, procesele semnificative și, respectiv, funcționarea retorică a discursului. În studiul lui C.-P., capodopera lui Herman Melville, Moby Dick, devine paradigma tare a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
tip de roman numit epopeic-simbolic (mitopoetic), a cărui descendență este urmărită până la Thomas Wolfe. În special în dimensiunea sa metapoetică modelul melvillian este proiectat ulterior asupra romanului american și european modern, urmărindu-i-se tentaculele până la narațiunea postmodernistă. Nu numai poetica și exegeza de text profită de pe urma acestei practici interpretative, ci și un anumit tip de comparatism intertextual, folosind opera unui autor drept grilă de referință pentru comentarea altor opere, din timpuri și din spații culturale diferite. Hermeneutical Desire and Critical
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
în română, tălmăcitor și comentator al culturii românești peste Ocean, C.-P. este exemplarul unei specii mai degrabă rare: teoreticianul inspirat, cu fler speculativ, dublat de un practician meticulos, cu acces la tehnologia analitică de vârf. SCRIERI: Anatomia balenei albe. Poetica romanului american epopeic simbolic, București, 1982; Hermeneutical Desire and Critical Rewriting. Narrative Interpretation in the Wake of Poststructuralism, New York, 1992; ed. (Tentație hermeneutică și rescriere critică), tr. Corina Tiron, București, 2000; The Unfinished Battles. Romanian Postmodernism Before and After 1989
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286426_a_287755]
-
-lea, mișcându-se astfel într-un spațiu a cărui extensie atingea epoca modernă. Interesat și de evoluția ideilor critice, estetice, este un specialist în artele poetice ale Antichității. Tălmăcește Tratatul despre sublim (1935), Tratatul despre stil al lui Demetrios (1943), Poetica lui Aristotel (1957). Transpunerile în românește, făcute cu ediții critice de prestigiu în față, cu versiuni în franceză, italiană ori germană, antrenează interpretări moderne, nu o dată surprinzătoare. Performante sunt și tălmăcirile fragmentelor ilustrative incluse în cele trei tratate. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
1930; Fost-au grecii senini?, București, 1938; Tucidide. Concepția și metoda sa istorică, București, 1956. Traduceri: Longos, Daphnis și Chloe, introd. trad., București, 1922; Tratatul despre sublim, introd. trad., București, 1935; Demetrios, Tratatul despre stil, introd. trad, Iași, 1943; Aristotel, Poetica, București, 1957; Diogene Laerțiu, Despre viețile și doctrinele filosofilor, introd. Aram M. Frenkian, București, 1963. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, II, 83-86; Călinescu, Ulysse, 279-283; N. I. Popa, Constantin I. Balmuș, AUI, științe sociale, t. III, 1957; In memoriam Constantini I. Balmuș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285585_a_286914]
-
piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara Zimbrului... preia din sămănătorism militantismul național, inclusiv șabloanele acestuia. Influențat aici mai mult de Coșbuc, adoptând și procedee utilizate de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
sentimentelor autentice și al paradoxurilor interioare nu uită că istoria își are propria muză, nu uită că istoria conjugă cel mai des verbul « a fi »la toate timpurile, dar rămâne fidel priorităților sale statornice, care, odată exprimate în acea Ars poetica atât de proprie poetului, vin către noi ajutându- ne să înțelegem mai ușor că pe baricadele timpului suntem falși în singurătate și vinovați de lașitatea însingurării. Citindu-i cărțile te vei surprinde fără să vrei căutând în vremi trecute tâlcul
Un cruciat al metaforelor. Omagiu poetului Daniel Corbu by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83588_a_84913]
-
modelul noii poeticități elementul plastic, secvența picturală: „O carte ca un amurg deschid / filă cu filă / așa cum mi-aș desface sufletul în extaz”. La fel ca majoritatea poeților echinoxiști, C. face și critică literară, comentând în special cărți de poezie. Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești (2000), la origine teză de doctorat, este o „explorare tematistă” care vizează descrierea relației timp-poezie. Criticul are în vedere în ampla secțiune aplicată a cărții, Forme ale temporalității în poezia românească, „șapte din experiențele fundamentale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
a ataca cel dintâi o temă majoră și de-a constitui astfel un reper pentru orice inițiativă similară ulterioară”. SCRIERI: Seară adolescentină, București, 1982; Secolul sfârșește într-o duminică, București, 1991; Noaptea din zi, Sibiu, 1994; Radiografiile timpului, Botoșani, 1998; Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Cluj-Napoca, 2000; Vara de fosfor, Cluj-Napoca, 2002; Viața și opiniile profesorului Mouse, Cluj-Napoca, 2003. Antologii: Antologia poeziei române de la origini până azi, I-II, Pitești, 1998 (în colaborare cu Ioan Radu Văcărescu). Repere bibliografice: Nicolae
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286199_a_287528]
-
studiile din perioada Renașterii, din perioada neoclasică sau romantică unde dramei i se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă un număr mare de exemple convingătoare care amplifică disponibilitățile interpretative ale audienței atunci când este vorba de elemente-cheie ale narațiunii. În accepția lui, prezența fizică a actorului pe o scenă fizică solicită o conceptualizare extinsă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
angajării” a lui Jean-Paul Sartre. Volumul Palimpseste (1979) teoretizează, cu mai mulți ani înaintea apariției în Franța a cărții cu același titlu al lui Gérard Genette, un nou tip de lectură critică și de interpretare textuală. Avându-și rădăcinile în poetica polimorfă a barocului, palimpsestul critic - crede I. - este acea strategie interpretativă care vede textul ca pe o succesiune de straturi semantice care își induc reciproc semnificații în cadrul unei circularități de tip hermeneutic. Coborârea în transparența straturilor palimpsestului este un vertij
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
numai efectul asupra conștiințelor, și când un autor i se pare a avea "inima caldă" și a lăsa "impresia unei binefaceri sufletești", crede că e cazul de a manifesta "recunoștință pentru mulțumirea ce ne-a cauzat-o cetirea scrierilor sale". Poetica lui Maiorescu e în parte îngustă și simplistă, în general însă înseamnă un pas mare spre lărgirea simțului estetic. Dualismul acela în virtutea căruia opera e rezultanta colaborării unui frumos de conținut cu unul de expresie a dus la cele mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amenințător, idolatru al lui Eminescu, asemeni căruia formulează fraze lirice de o îndrăzneață nuditate, trecând fără spaime prin păduri de proză. Din cauza gâlgâirii torentului liric, poetul nu poate consolida poemele, și volumul reprezintă în întregul lui o singură sonată informă. Poetica e vitalistă: Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Și într-adevăr, de-a lungul paginilor răsună chiote: Di! caii mei, Nu vă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]