8,144 matches
-
de fantasma Clarei Barceló, Însă În clipa aceea, studiind fiecare cută din anatomia acelei eleve, pe care n-o puteam vedea decît din spate, Însă pe care mi-o imaginam În trei dimensiuni și perspectivă alexandrină, mi se făcu o poftă ca de lup. Ia te uită, e Daniel, exclamă profesorul Velázquez. Ce noroc să vii tu și nu măscăriciul acela de ultima oară, acela cu nume de toreador, care mi s-a părut că ori era băut, ori eram cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
curajul să-mi spună vreodată că sînt o țoapă și o Încrezută. Velázquez mă privi, uluit. — SÎnt zece ani de-atunci, am nuanțat eu. Și n-am vorbit serios. — Eu Încă mai aștept să vă cereți scuze. Velázquez rîse cu poftă și Îmi luă pachetul din mînă. — Mi se pare că sînt În plus, zise el deschizînd pachetul. Ha, grozav. Ascultă, Daniel, spune-i lui taică-tu că tot caut un volum cu titlul Matamoros: scrisori de tinerețe din Ceuta, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de mare se spune că-s ceva de vis, mai ales crustaceele. Bea oftă, clătinînd din cap. Mi se păru că voia să plîngă de mînie, Însă era prea mîndră. RÎse liniștită. — Zece ani, și tot nu ți-a pierit pofta să mă jignești, nu-i așa, Daniel? Ei bine, hai, descarcă-te cum Îți vine mai bine. E vina mea, fiindcă am crezut că, În cele din urmă, puteam să fim prieteni ori să ne prefacem că sîntem, dar bănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd că vrea să moară, mi-a venit o poftă de omor, ce să mai zic. Mă Înfigeam chiar acuma Înarmat pînă-n dinți În Brigada Criminală și rădeam la foc automat o jumătate de duzină de boboci, Începînd cu buboiul acela supurant de Fumero. Fermín, să nu ne ambalăm. Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lumea, băgând groaza în europeni, care se așteaptă ca în orice clipă să vadă aceste imense armate apărând la orizont. Apoi această primă formă de organizare negustorească șovăie: insecuritatea din Asia încetinește schimburile la foarte mare distanță; răcirea climei reduce pofta pentru călătorie. în 1348, o teribilă epidemie de ciumă venită în Europa prin Turcia și Mediterana ucide o treime dintre europeni și întrerupe circuitele de schimb; porturile Hansei și târgurile din Champagne sunt ruinate. Bruges nu mai are mijloace financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
vor putea niciodată să se ridice la rangul de „inimă” - abia dacă pot avea pretenții la cel de „mediu”. Când, la jumătatea secolului al XIV-lea, după trecerea Marii Ciume, Bruges intră pe neașteptate în declin, Europa cunoaște o nouă poftă de viață și de plăceri. Pentru un secol, Veneția devine „inima” Ordinii economice. în umbra turcilor, orașul preia controlul comerțului Europei cu Orientul. Ca și Bruges, Veneția este în acel moment o entitate condusă cu o mână de fier de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în societate, vor prelua puterea pentru a edifica o lume dreaptă, pașnică, reunită și frățească. Atunci, ca și după căderea Imperiului Roman, pe ruinele unui trecut promițător, dar compromis de o prea lungă serie de erori, vor renaște o formidabilă poftă de viață, încrucișări de rase interesante, precum și transgresiuni jubilatorii. Din toate acestea se vor naște noi civilizații, constituite din reziduurile națiunilor epuizate și ale hiperimperiului rămas fără moștenitori, hrănite cu noi valori. Se va instaura o democrație planetară, ce va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
premiu la loterie, De ce la primele alegeri ați ieșit din casă abia la ora patru, când nu mai ploua de mai bine de două ore, Cine e femeia care se află alături de dumneavoastră în această imagine, De ce râdeți cu atâta poftă, Nu vi se pare că un act important cum este acela de a vota ar trebui să merite din partea tuturor alegătorilor cu simțul răspunderii o expresie gravă, serioasă, pătrunsă sau considerați că democrația stârnește râsul, Sau poate credeți că stârnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu se culcă. Studie hârtiile pe care le adusese, luă hotărâri asupra unora, altele le amână pentru o a doua analiză. Când se apropie ora cinei, se duse la bucătărie, deschise frigiderul, dar nu găsi nimic care să-i trezească pofta de mâncare. Soția se gândise la el, nu l-ar lăsa să facă foamea, dar efortul de a pune masa, de a încălzi mâncarea, de a spăla farfuriile după aceea, i se părea astăzi supraomenesc. Ieși și se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să te văd, faptul că sunt primar deschide multe uși, S-ar putea să fiu în operație, s-ar putea să dureze, Bine, mă mai gândesc, te pup, Și eu, Dulce, Foarte dulce. Ospătarul îi aduse mâncarea, Poftiți, domnule primar, poftă bună. Tocmai ducea furculița la gură când o explozie făcu clădirea să vibreze de sus până jos, în timp ce geamurile dinăuntru și de afară zburau în țăndări, mese și scaune au fost aruncate la pământ, unii oameni țipau și gemeau, câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ceas și spuse, Veți cina la un restaurant, practic n-ați prânzit, trebuie să vă fie foame, dar să nu uitați să aduceți factura ca s-o vizez, Și dumneavoastră, întrebă agentul, Eu am mâncat bine, cu toate astea, dacă pofta de mâncare îmi va da ghes, oricum sunt aici ceaiul și biscuiții pentru primele impresii. Inspectorul spuse, Considerația mea pentru dumneavoastră, domnule comisar, mă obligă să vă spun că persoana dumneavoastră mă îngrijorează foarte mult, De ce, Noi suntem subordonați, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
bun răspuns. Ajunseseră la recepție. Voi fi aici la ora stabilită, spuse secretara, Mulțumesc, La revedere, domnule Providențial, La revedere. Comisarul se uită la ceas, încă nu era ora unu după-amiază, prea devreme ca să prânzească, în afară de asta, nu simțea nici o poftă de mâncare, pâinea prăjită cu unt și cafeaua continuau să-și facă simțită prezența în stomac. Luă un taxi și ceru să meargă spre parcul unde luni se întâlnise cu soția medicului, o primă idee nu are de ce să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vârfurile degetelor și să le ducă la gură. Și apoi, ce fac după asta, întrebă el. Apoi, nimic, întoarcerea în labirintul străzilor, să se rătăcească, să se piardă și să se întoarcă înapoi, să meargă, să meargă, să mănânce fără poftă, doar ca să reușească să-și mențină trupul în picioare, să intre într-un cinema pentru două ore, să se distreze văzând aventurile unei expediții pe marte în vremea în care acolo existau omuleți verzi și să iasă clipind din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Din cauza articolului, acela din care s-au făcut acele copii, Ah, bine, Iată punga dumneavoastră, azi luați numai cinci, veți avea mai puțin de citit. Comisarul mulțumi și plecă în căutarea cafenelei. Nu-și mai amintea unde era strada, iar pofta de mâncare îi creștea cu fiecare pas, gândul la pâinea prăjită îl făcea să-i lase gura apă, să-i scuzăm acestui om ceea ce la prima vedere trebuie să pară o deplorabilă lăcomie improprie vârstei și condiției sale, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de fapt al unui stil care este cultivat în chip mai fericit în Franța decât în Anglia. În articolul său celebru, Maurice Huret a prezentat o schiță a vieții lui Charles Strickland, bine plănuită, în așa fel încât să trezească pofta curioșilor. Cu pasiunea lui dezinteresată pentru artă, el a avut o dorință reală de a atrage atenția celor înțelepți asupra unui talent care era în cel mai înalt grad original; dar dl Huret era un gazetar mult prea bun ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tabloului la licitație. Poate că forța și originalitatea lui Charles Strickland nu ar fi suferit această răsturnare a balanței dacă remarcabila apetență mito-poetică a omenirii n-ar fi dat la o parte cu enervare o poveste care-i dezamăgea toată pofta ei de extraordinar. Curând după aceea, Dr. Weitbrecht-Rotholz a produs opera care a potolit în sfârșit toate îndoielile iubitorilor de artă. Dr. Weitbrecht-Rotholz aparține acelei școli de istorici care cred că natura omenească e nu doar cum nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi răsplătit pentru că acolo vor răsări crini. Am plătit eu băuturile și pe urmă ne-am îndreptat către un restaurant ieftin, aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o poftă de mâncare caracteristică oricărui tânăr, iar el pe cea a unui om cu conștiința împietrită. Pe urmă ne-am dus la o cârciumă să bem cafea și niște tărie. Spusesem tot ce aveam de spus pe tema care mă adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă, în speranța că nimeni nu va afla de rătăcirile lor. Sau, în cel mai bun caz, doar că sunt înclinați să acționeze contrar opiniei majorității pentru că sunt susținuți de aprobarea celor apropiați. Nu e greu să fii neconvențional în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de pe pereții camerei în care l-am găsit când l-am vizitat prima dată. N-avea nevoie de fotolii în care să șadă comod, se simțea mult mai în largul lui pe un scăunel de bucătărie. Mânca într-adevăr cu poftă, dar nu-i păsa ce mănâncă; pentru el era doar o hrană pe care o devora pentru a-și potoli chinurile foamei; și când n-avea ce să mănânce părea perfect capabil să flămânzească. Am aflat șase luni trăise doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ajungeau pentru nevoile lui și ale soției, cu siguranță că n-avea și bani de risipit. Dar acum era de o extravaganță de-a dreptul nesăbuită și cumpăra tot soiul de delicatese, trufandale, lucruri scumpe care ar fi putut ispiti pofta capricioasă de mâncare a lui Strickland. N-am să uit niciodată răbdarea plină de tact cu care îl convingea pe Strickland să-și primească hrana. Nu-l irita niciodată mitocănia acestuia. Dacă era doar morocănoasă, Stroeve părea că nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
obraji. Și tot mai fugea în tăcere, iar el o urmărea tot fără o vorbă. Și când în cele din urmă o prindea în brațe, oare ce fiori străbăteau inima ei? De spaimă ori de extaz? Blanche Stroeve căzuse pradă poftei sălbatice. Poate că-l mai ura încă pe Strickland, dar îi era foame de el și tot ceea ce alcătuise până atunci viața ei ajunsese să nu mai conteze. Încetase să mai fie o femeie complexă, bună și veselă, dar chibzuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
îndure un jug străin. Îl credeam capabil să smulgă din rădăcină din adâncul inimii lui, chiar cu prețul unor chinuri cumplite care să-l lase zdrobit, stors de sânge și de vlagă, orice lucru care intervenea între el și acea poftă neînțeleasă ce-l îndemna mereu către un țel necunoscut chiar lui. Dacă am reușit cât de cât să redau impresia atât de complicată pe care mi-o făcuse Strikland, nu va părea nesăbuit să spun că-l simțeam deopotrivă prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăda un temperament nestăpânit și o cruzime înfiorătoare. Abandonase siguranța căminului soțului ei și odihna confortabilă a unei gospodării bine garnisite pentru ceea ce nu putea să nu vadă și ea că este un risc extrem. Asta dovedea că are o poftă de aventură și e pregătită pentru a o duce de pe o zi pe alta, lucruri pe care nu le bănuiai văzând atenția cu care își îngrijea casa și dragostea ei pentru gospodăria chibzuită. Trebuie să fi fost o femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
atât de intensă cum e curiozitatea pentru motivația acestora. Un personaj ticălos, logic și complet, exercită asupra creatorului său o fascinație care înfrânge legea și ordinea. Îmi închipui că Shakespeare l-a născocit pe Iago cu un elan și o poftă pe care nu le cunoscuse atunci când, împletind razele de lună cu imaginația lui, a făurit-o pe Desdemona. Se prea poate ca în ticăloșia descrisă de el, scriitorul să-și satisfacă niște instincte adânc înrădăcinate pe care obiceiurile și bunele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
uneori am nevoie de o femeie. După ce mi-am satisfăcut pasiunea sunt gata pentru alte lucruri. Nu-mi pot înfrânge dorința dar mi-e silă de ea. Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele vor să ne convingă că viața e doar asta. Dar este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]