3,697 matches
-
-l iscodească mai mult, dar Îi aruncă, fără să ducă ironia prea departe: Când vei fi isprăvit această carte, evită să i-o oferi lui Nasr Han, n-are prea multă prețuire pentru autorii de rubaiate; nu te-ar mai pofti niciodată să te așezi pe tronul său. — N-am de gând să ofer această carte cuiva, nu nădăjduiesc să trag vreun folos din asta, n-am ambițiile unui poet de curte. Ea l-a rănit, el a rănit-o. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
te afli, n-ar trebui să străbați asemenea cale, Îi spune acesta. — În starea mea, nu mai contează nimic, și nu drumul va fi cel care mă va ucide. Omar nu știe ce să spună. Nizam Îl Îmbrățișează și Îl poftește cu prietenie să iasă, Înainte de a merge să se plece Înaintea celui care l-a osândit. Supremă eleganță, supremă inconștiență, sultanul și vizirul se joacă, și unul, și celălalt, cu moartea. Atunci când se află În drum spre locul de execuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mândră, ca să catadicsească să lase, pentru o clipă, narghileaua său și să vină să-mi vizeze voluminosul Welseley. Tot el a fost cel care a negociat cu Administrația Drumurilor obținerea imediată a unei trăsuri cu patru cai, În timp ce funcționarul ne poftea categoric să revenim a doua zi, iar un birtaș respingător, În mod limpede complicele său, Își oferea deja serviciile. Mă consolam pentru toate aceste dificultăți ale drumului gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
rămas indiferenți. Din când În când, se oprea câte un om, asculta o parte din discursul lor, apoi se Îndepărta dând din umeri. La sfârșit, au venit trei ulema, dintre cei mai venerați În oraș, care, fără menajamente, i-au poftit pe predicatori să se ducă acasă pe calea cea mai scurtă și fără să-și ridice privirea mai sus de genunchi. De-abia Îmi vine să cred, fanatismul e mort În Persia”. Această ultimă frază am folosit-o drept titlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
marginea drumului. Ne salutau dând din cap. Așa e când merge țăranul la el pe ogor. Câteodată la o depărtare de cinci, șase ori șapte kilometri. Țăranul merge în frunte, nevasta merge la câțiva metri în spatele lui, copiii merg cum poftesc. Pe umăr poartă furcile de întors fânul. Nu-și vorbesc unul altuia, uneori tac cât e ziua de lungă. Când ajung pe ogor, parcă îi înghite ogorul și nu se mai arată decât la vremea amiezii. Prânzesc adunați la umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cancelarie. Fiindcă aveam note bune, mi-au oferit un loc la cămin. Poate că asta era soluția. Îmi cereau însă o recomandare scrisă din partea unor persoane de încredere din satul nostru. Deci m-am dus înapoi acasă. Tata i-a poftit pe notarul din comună și pe secretarul de partid, cu tot cu neveste, la noi acasă și mama i-a ospătat cum nu se poate mai bine. Supă de găină, purcel fript cu fasole și cartofi fierți alături, iar la sfârșit turtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
să-i omor. Însă tatăl meu, bunicul tău, fie-i țărâna ușoară, devenise mai înțelept între timp, căci învățase lecția de data trecută și a spus din nou: «Se rezolvă», numai că de data asta s-a rezolvat. I-a poftit iarăși pe cei doi bărbați la noi acasă, dar acum fără neveste și pe masă n-a mai pus altceva decât sticla cu rachiu. Au turnat pe gât toți trei pahar după pahar, până când li s-a încleiat limba, gângăveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a zis mătușa mea, încă de la ușă. În urma ei venea tăcut unchiul. Avea mersul din timpul liber, cel lenevos, celălalt mers îl folosea dimineața. Era mersul la cârciumă. Atunci nimeni nu se mișca mai repede ca el. Tata l-a poftit să guste o bere proaspătă din America. Mătușa l-a săgetat cu o privire piezișă. „Una singură, femeie, dintr-atâta nu i se învârte capul unui bețiv”, a spus el când ea i-a aruncat cuvântul bețiv, rostit cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
am lăsat să-și facă somnul, înainte să se scoale și să se întoarcă la râu pe picioarele lui. Eu și Dorin a trebuit să-l păzim și, drept răsplată, ni s-a dat voie să bem câte sucuri ne poftea inima. Dar cu distracția la plajă se terminase, la fel și cu speranța noastră de a vedea sâni goi. Ne-am așezat pe marginea drumului. După ce tata l-a liniștit pe proprietarul grădinii, iar mătușa l-a făcut cu ou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
soneria de la ușă. Vreun vecin cu probleme, gândi violoncelistul, și se ridică să se ducă să deschidă. Bună seara, spuse femeia din lojă, călcând pragul, Bună seara, răspunse muzicianul, forțându-se să domine spasmul care-i contracta glota, Nu mă poftiți să intru, Sigur că da, vă rog. Se dădu deoparte ca s-o lase să treacă, Închise ușa, totul așa Încet, lent, ca să nu-i explodeze inima. Cu piciorele tremurându-i o conduse În sala de muzică, cu mâna care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
asupra Templului din Ierusalim în ziua distrugerii sale, iar forța sa mă copleșește și toți oamenii din jurul meu îmi par niște uriași, încât m-aș mira să observe cineva faptul că încă exist, poate funcționara aceasta cu pistrui, care mă poftește enervată, da, doamnă. Dar eu nu mai exist, durerea acestei dimineți mi-a șters existența de pe fața pământului, pentru că tu vei ieși din tură și te vei duce la casa ta și ai impresia că știi dinainte ce vei găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în mână și ochii îngustați, ca o persoană cu vederea scurtă încercând să deslușească de la distanță semnele de circulație de pe stradă, și, deși nu spune nimic, știu că se bucură să mă vadă, îmi indică cu pensula un fotoliu, mă poftește să mă simt ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a trecut de-acum, așez totul pe un platou mare, pe care l-am primit la nuntă, și asemenea unei chelnerițe începătoare merg clătinându-mă spre dormitor, amândoi stau culcați în tăcere, amândoi sunt triști, pun platoul pe pat, îi poftesc să mănânce, torn vin. Noroc, spun eu, în cinstea norocului nostru, iar Noga ridică un pahar gol, pentru tati, să fie sănătos, insistă ea, ca și cum ar fi suflat în lumânările de pe tort și acum era momentul să-și pună o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
musafiri, ne place grozav să-i tratăm ca lumea. Toți suntem așa. Nu știu dacă-i bine sau nu. Uite, tata, de exemplu, nu prea bea, dar în casă există întotdeauna băutură, pentru musafiri. Nu te jena, bea cât îți poftește inima. — Mulțumesc. Mi-am adus brusc aminte că am uitat florile jos. Le-am pus la o parte cât mi-am scos pantofii și am uitat să le mai iau. M-am strecurat la parter și am găsit cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
fiu înapoi la Tokyo cel târziu poimâine seară. Trebuie să merg și la slujbă, iar joi am examen la limba germană. — Bine, spuse ea. Poți să stai la noi. Nu te costă nimic și puteți sta de vorbă cât vă poftește sufletul. — Adică la cine „la noi“? — La Naoko și la mine, bineînțeles, a spus Reiko. Avem două camere, iar în sufragerie este o canapea, așa că ai unde să dormi. Noi ne retragem în dormitor, așa că nu e cazul să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să creadă lumea că m-am întors. — Stai liniștit, a spus el. E pentru o cauză nobil\ și sunt bucuros că te pot ajuta. O să întorc eticheta de la ușa ta ca să se creadă că ești în cameră. Stai cât îți poftește inima și mâine dimineață poți să intri pe fereastra mea. — Mulțumesc, îți rămân dator. S-a aranjat? m-a întrebat Midori. — Destul de bine, am răspuns cu un oftat. — Grozav! Hai să dansăm! E încă devreme. Parcă spuneai că ești obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă opresc. Nu fi prost! spuse Reiko, dându-mi o palmă peste fund. Nu trebuie să-ți faci probleme. Întotdeauna te gânde[ti la asta când te culci cu fete? Cam da. — Nu e cazul acum. Hai, ușurează-te cât poftești! Ți-a plăcut? — Grozav! De aceea nici nu m-am putut controla. — Nu e momentul să te controlezi. Bravo! Și eu m-am simțit extraordinar. — Reiko... — Da. — Ar trebui să-ți găsești un iubit. Ești magnifică și e păcat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
omoare Nickie. FĂ cumva să știm mereu ce fac Ăia. — Așa o să fac. Dar trebuie să vă gîndiți la ce-i de făcut, domnu’ John. Doamna Adams e distrusă. O tot apucă durerea aia de cap care o ia mereu. Poftiți, luați scrisoarea asta. — Las-o În cutie. E vorba de poșta Statelor Unite. CÎnd adormiseră aseară, Îmi venea să-i omor pe amîndoi. Nu, să nu mai vorbești așa și nici să nu-ți treacă prin cap așa ceva. — Dumneavoastră n-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cu o viață Întreagă pusă În serviciul statului. Și cu o vână poetică secretă, nu-i așa? Haide, arătați-ne și nouă comoara aceasta pe care o țineți sub braț... Vi-i prezint pe doi dintre directorii mei generali”. Îl pofti să ia loc În fața biroului Încărcat cu manuscrise și mângâie cu niște mâini vibrând de interes coperta operei care-i fusese adusă: „Nu-mi spuneți, știu tot. Dumneavoastră veniți din Vipiteno, oraș mare și nobil. O viață Întreagă În serviciul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și nici la fourchette nu arată comme il faut. Mizi, cherie, strânge tu masa, că eu am mal de tête. Asta mică răbda cât răbda, apoi i se urca sângele la cap: da’ știi că ești nostimă, coană mare? dacă poftești fourchette din argint, de ce n-o chemi pe Marița să-ți aducă?. Marița fusese numele servitoarei din casa mamei lor, soție de prăvăliaș din Stănișăști, paradis grecotei din Țara de Jos. Marița fusese atât de devotată, încât i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de Ștefan cel Mare, menținută cu ajutorul pletelor lungi, albe și a mustății stufoase, pe oală, de culoare identică. L-am salutat și a catadicsit să-mi răspundă cu o ușoară înclinare a capului. După vizită, eu și Sabina am fost poftiți de o infirmieră în biroul lui. Ambianța era asemănătoare cu cea din cabinetul pe care-l avea la Spitalul „Gheorghe Marinescu”, din București: același birou impozant, încărcat cu cărți, în dosul căruia trona profesorul învăluit în norii de Lucky Strike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cum să se poarte cu oamenii. Să fie de sănătatea matale. Prințesa când mergea prin acel cartier, mai trecea și pe la acea doamnă. Într-una din zile, a sunat la ușa apartamentului, a ieșit doamna. — Tu ești? Vino încoace, a poftit-o înăuntru, ceea ce nu făcuse până atunci. — Săru’ mâna! a salutat-o Prințesa ștergându-se pe picioare pe preșul din față și intrând înăuntru. Stai pe scaun puțin că mai am ceva de făcut la bucătărie. Aoleu! Nu mai am
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
păzește-mă!ce s-a întâmplat boierule?era mirată Rusalda. — Prințăso, ai făcut ceva rău?a întrebat-o Ismail. — Prințesa este o fată cuminte. Vrem să stăm de vorbă numai noi patru, a arătat Eusebiu Stamate spre Rusalda și Ismail. — Poftiți încoace! Ia adu niște scăunele fă, Rusaldo! Voi ducețî-vă la joacă! Vino să sărvești cu niște rachiu pe domnii,Dedi!împarte sarcinile Ismail. Stând pe scăunele și servind toți rachiu din ceștile de pământ, până și Zina și Eusebiu ca să
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
care nu știa despre ce este vorba, dar intuia că el ar fi subiectul de discuție. — Bună ziua! le-a spus când a intrat în compartiment. Sărut mâna, domnișoară, cred că locul meu este lângă dumneavoastră își cercetează biletele. — Da! Da! poftiți! o bufnește râsul pe Teofana ca și pe ceilalți. Văzându-l nedumerit pe pasagerul care venise sunt obligați să-i explice. — Domnișoara spera ca locul să nu se ocupe până la mare ca să se poată mișca în voie. — A! Asta era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
aranjase. S-au îmbrățișat, s-au sărutat prietenește, bucuroși de revedere. Teofana a făcut prezentările. — Săru’ mâna, doamna Stamate! Eu sunt Alexandru, prietenul Teofanei, i-a sărutat mâna Zinei. — Bine v-am găsit, domnule Stamate. — Bine ai venit, domnule Alexandru. Poftiți înăuntru! Au mers toți în sufragerie unde masa era deja pregătită. — Vai, v-am deranjat, se scuză Alexandru. — Ce deranj, noi nu trebuia să mâncăm? Că avem un oaspete cu atât mâncarea va fi mai bună și noi mai bucuroși
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]