4,267 matches
-
identității etnice, geneza societății civile, construcția instituțională. Un volum substanțial de cercetări au fost consacrate unor noi abordări teoretice generale și specifice În sociologie care, de cele mai multe ori, valorifică experiența acumulată. Discursul modernizării capitaliste a societății românești, cu bogatele sale polemici din perioada antebelică, a redevenit actual o dată cu Încheierea rupturii produse de comunism. El a fost filtrat și adaptat noilor condiții ale tranziției postcomuniste, sub forma unor metateorii și teorii generale: metateoria latențelor sufletești, metateoria Noologiei (I. Bădescu); prolegomene epistemologice ale
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
analizei. Este ușor ca acum să dăm o altă explicație sociologiei românești. Și eu o voi Încerca să schițez o altă explicație, fără a considera necesar să intru În dispută cu cea oferită de carte. Nu numai că o asemenea polemică ar fi profund incorectă, dar voi Încerca să explic și de ce autorii au recurs la anumite scheme explicative. Pe lângă datele excelente oferite de lucrare, voi utiliza și „texte” de aici pentru a ilustra nu „credința” autorilor, ci comportamentul lor Într-
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Mihadaș, Vasile Netea, Ovidiu Papadima, Eugen Todoran ș.a. Sunt transcrise opiniile și mărturiile interlocutorilor, iar în note și comentarii fiecare convorbire este supusă unei confruntări cu documente (scrisori emise și primite de Lucian Blaga, studii și articole ale exegeților săi, polemici în presa vremii, acte diplomatice etc.) aflate în biblioteci și arhive. Structura se păstrează și în G. Călinescu. Spectacolul personalității (1999), carte conținând „dialoguri adnotate” cu cei ce l-au cunoscut îndeaproape pe marele critic, fiind vorba îndeosebi de colaboratorii
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
Ion Pillat) până la Victor Buescu (Limba română și caracterul național-român), Alexandru Busuioceanu (Daci și romani în Carpați) și Leontin Jean Constantinescu (Perspectiva gândirii politice eminesciene, Poziția economică a Europei în lume). În 1951 O. propune o anchetă în jurul ideii de polemică în publicistica emigrației. Răspunsul lui Mircea Eliade, Rolul polemicii și limitele ei organice, determină replica violentă a lui Pamfil Șeicaru, care se simte indirect vizat. N.Fl.
ORIZONTURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
național-român), Alexandru Busuioceanu (Daci și romani în Carpați) și Leontin Jean Constantinescu (Perspectiva gândirii politice eminesciene, Poziția economică a Europei în lume). În 1951 O. propune o anchetă în jurul ideii de polemică în publicistica emigrației. Răspunsul lui Mircea Eliade, Rolul polemicii și limitele ei organice, determină replica violentă a lui Pamfil Șeicaru, care se simte indirect vizat. N.Fl.
ORIZONTURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
PANA LITERARĂ, revistă apărută într-un singur număr la Rădăuți în iunie 1933. Subintitulată „Publicație lunară de critică, literatură și polemică”, P.l. aparține grupării de la „Iconar”. Director este Ionel Crețianu, iar redactori - Gh. Tudose, Teofil Lianu, Mircea Streinul, secretar de redacție fiind Filaret Ozar. Articolul-program ( În loc de cuvânt) anunță în termeni radicali „măreața campanie de exterminare a câtorva cuiburi de viciați, cari
PANA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288645_a_289974]
-
Pillat, V. Voiculescu, Al. Claudian, Cezar Papacostea ș.a. Sunt găzduite studii și eseuri de Mihail Manoilescu, Râul Teodorescu, Mihail Iacob, recenzii de Mircea Eliade, Ștefan Zeletin, Al. Claudian, cronici plastice și literare. La rubrică „Reviste” Al. Claudian se referă la polemică dintre „Gândirea”, „Sburătorul” și „Viața românească” în problema specificului național. Publicația beneficiază de o prezentare grafică de excepție, reproducând lucrări de Gh. Petrașcu, N. Tonitza, I. K. Aivazovski ș.a. I.R.
PASUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288711_a_290040]
-
exaltată evocare a unui mare înaintaș este Viața, operele și ideile lui Georgiu Șincai din Șinca (1869). În domeniul filologiei, după o serie de precizări (Neologismul, articol apărut în șase numere din „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, 1853) și polemici (cu Timotei Cipariu), din care reies idei benefice pentru cultivarea limbii și impunerea sistemului ortografic fonetic, P.-I. participă la elaborarea dicționarului Academiei Române coordonat de A. T. Laurian. Strâns legate de activitatea sa politică și istorică sunt studiile de drept
PAPIU-ILARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288680_a_290009]
-
și propunerile îi apar în publicațiile vremii („Românul”, „Timpul”, „Reforma”), unde el găsește de cuviință să se răfuiască, iar și iar, cu Matei Millo, de care fusese cândva apropiat și care îi fusese asociat la tălmăcirea unor texte dramatice franțuzești. Polemica se extinde și în broșuri precum Respect adevărului (1863), semnată împreună cu Matilda Pascaly și C. Dimitriade, unde sunt cuprinse câteva din ideile sale despre teatru. Ceea ce trebuie să urmărească scena nu este numai delectarea, ci și instrucția morală. Ținta ar
PASCALY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
tendința) ș.a. J.l. duce în epoca o acțiune susținută pentru stabilirea unei ierarhii mai exacte a valorilor literare, supunând literatura anterioară la o serie de „revizuiri” atente și cernând cu parcimonie scriitorii contemporani. G. Călinescu a purtat, în prima serie, polemici cu „Universul literar” și cu alte publicații. M.Pp.
JURNALUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287694_a_289023]
-
celor din America de Nord. „Revista noastră - se susține - vine cu simțămintele profunde ale mirificului nostru spațiu mioritic să umple golul anilor de exil pe alte meleaguri: America, Canada sau de pretutindeni. Coloanele ei se vor deschide curatelor sentimente românești, evitându-se polemici de orice natură.” Pentru cultivarea mândriei de a fi român se apelează din plin la valorile clasice ale artei și literaturii naționale. Se publică texte din M. Eminescu, I. Creangă, I.L. Caragiale, V. Alecsandri, A.I. Odobescu, Al. Vlahuță, G. Coșbuc
MIORIŢA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288165_a_289494]
-
Caragiale, volumul cuprinde un grupaj despre generația ’27, cu o atenție particulară asupra lui Emil Cioran, despre care M. scrie și cu alte ocazii. Generația în ansamblu mai fusese investigată de istoricul literar, și anume în volumul colectiv Atitudini și polemici în presa literară interbelică (1984), unde aceasta era comentată prin prisma ideologiei sale literare. Unii dintre reprezentanții ei, de data aceasta în ipostaza de memorialiști, vor face obiectul unor eseuri ulterioare, apărute în reviste (despre Jeni și Arșavir Acterian, Mihail
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
lucrări documentare despre oraș apărute după 1989 ș.a.m.d. Indiferent însă de tematica lor, eseurile interesează și încântă prin erudiția jovială, „descruntată”, cum ar zice autorul. SCRIERI: Perspective eminesciene, București, 1982; Dramaturgia lui Lucian Blaga, Cluj-Napoca, 1984; Atitudini și polemici în presa literară interbelică, București, 1984 (în colaborare); Întrebările poeziei, București, 1988; Bibliografia I.L. Caragiale, I-II, București, 1995-1997 (în colaborare); Stângăcii de dreapta, București, l999; Scriitorincul, Cluj-Napoca, 2001; București. Carte de bucăți, București, 2003. Ediții: E.M. Cioran, Scrisori către
MIHAILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288128_a_289457]
-
ar reflecta natura prin abstracții generalizatoare. Acordând o importanță deosebită personalității artistului, esteticianul definește arta drept un colț al naturii văzut impersonal și exprimat printr-un temperament individual. Prima parte a afirmației a fost contestată de C. Dobrogeanu- Gherea (1886). Polemica iscată cu acest prilej a evidențiat aspectul complementar al principiilor estetice ale celor doi combatanți, a căror dispută stă la temelia criticii literare românești moderne. Sprijinindu-se pe teoriile lui Platon și mai ales pe ale lui Schopenhauer, M. afirmă
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
nu sunt însă, la Maiorescu, numai simultane: adesea, ele se confundă [...]. Dacă există o ratare, o renunțare în cazul lui Maiorescu, rădăcina ei trebuie căutată în zonele cele mai adânci și mai obscure ale geniului său, acolo unde înclinația către polemică și înclinația către impersonalitate se confundă, acolo unde spiritul negativ, ce există prin opoziție, și spiritul pozitiv, edificator în absolut, nu se pot despărți. Cât de adânc merge această contradicție în structura operei lui Maiorescu ne putem da seama analizând
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Maiorescu ne putem da seama analizând două categorii opuse de articole: pe acelea curat polemice și discursurile. Vom constata că polemicele, expresia cea mai directă a opoziției, tind către impersonalitate, iar discursurile, expresia cea mai directă a impersonalității, tind către polemică. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Einiges Philosophische in gemeinfasslicher Form, Berlin, 1861; Regulele limbei române pentru începători, Iași, 1864; Despre scrierea limbei române, Iași, 1866; Poezia română. Cercetare critică. Urmată de o alegere de poezii, Iași, 1867; Contra școalei Barnuțiu, Iași, 1868
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
de maiorescieni, îngr. Z. Ornea, Filofteia Mihai, Rodica Bichis, pref. Z. Ornea, București, 1978; Drăgan, Lecturi, 9-176; Dan Mănucă, Argumente de istorie literară, Iași, 1978, 101-158; Liviu Rusu, Scrieri despre Titu Maiorescu, București, 1979; Dicț. lit. 1900, 540-547; Virgil Vintilescu, Polemica Maiorescu-Gherea, Timișoara, 1980; Sara Iercoșan, Junimismul în Transilvania, Cluj-Napoca, 1983, passim; Scarlat, Ist. poeziei, II, 20-30; Z. Ornea, Viața lui Titu Maiorescu, I-II, București, 1986-1987; Petru Ursache, Titu Maiorescu esteticianul, Iași, 1987; Al. Dobrescu, Introducere în opera lui Titu
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
1998) sau a aspectelor generale ale problemei (Visul și Literatura, 1999). Experiența lecturii (1997) este o culegere de studii, cronici și eseuri referitoare la scriitori clasici și contemporani. M. și-a încercat disponibilitățile analitice și în chestiuni cum ar fi polemica dintre I. Heliade-Rădulescu și Andrei Șaguna în privința traducerii Bibliei (Teologie și filologie, 2003), în timp ce Literă și duh (2003) oferă o suită de meditații la Evangheliile duminicilor de peste an. În proza din O privire spre Ioan, M. experimentează echilibrat, pornind de la
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
egală măsură, Longfellow, Lermontov, Petőfi, Heredia, J. M. Guyau, Elena Văcărescu, Iulia Hasdeu, dar și o serie de poeți contemporani minori. În proză a tălmăcit câteva bucăți de Peter Rosegger, iar pentru susținerea, indirectă, a tovarășilor de idei angrenați în polemici, a transpus în românește studiul Arta și morala al lui Ferdinand Brunetière. SCRIERI: Versuri, București, 1895. Traduceri: Maurice Vaucaire, Poetul, București, 1894. Repere bibliografice: D’Ap. [Scarlat Ciornei D’Apolodor], Dem. Moldoveanu, „Independentul”, 1893, 163; [Al. Macedonski], Bibliografie, L, [1895
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
rostirea unor adevăruri inavuabile. N-au lipsit nici cei iritați de obrăznicia unor pagini din carte, recomandând purificarea păcatului mândriei auctoriale cu ajutorul mașinii de topit hârtie. Din toate aceste reacții am avut de învățat. Sunt astăzi convins de faptul că polemica jurnalistică este un exercițiu riscant chiar și atunci când operează strict circumstanțial. A comenta starea de lucruri din Biserica Ortodoxă este un lucru delicat, mai ales pentru cei care sunt conștienți de natura tainică a trupului lui Hristos. Fidelitatea, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ne protejeze de substanțele narcotice ale culturii simulacrului? Cum se cere apărată nevoia de fidelitate față de „antici”? Cum putem salva definiția tradiției din plutirea incertă în vaporii impreciziei semantice? Tradiția gestantătc "Tradiția gestantă" Când spunem că omul recent este rezultatul polemicii dintre tradiție și modernitate, trebuie să avem în minte câteva lucruri foarte clare. Știm că tradiția înfruntată de primii moderni vine din Evul Mediu și are o încărcătură indiscutabil teologică. Creștinismul s-a născut într-o lume care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond ale analizei sunt juste din perspectiva teologiei, rămân de clarificat câteva suprapuneri conceptuale (relativizarea distincției dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acceptată ca o componentă indispensabilă a oricărui discurs (la această concluzie revenind în secolul trecut hermeneutica fenomenologică)3. Clement Alexandrinul a văzut un simplu act de credință în recursul filozofilor la întemeierea principiilor ultime pe o percepție subiectivă 4. În polemica sa cu arianul Eunomie din Cyzic (†393), Sf. Grigorie de Nyssa își exprimă același scepticism cu privire la epistemologia fundaționalistă 5. În situl Revelației, se pare, dialectica nu are credit ultim: de aici geniul retoric, forța persuasivă și autoritatea efectivă a întregii
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un lucru se recunoaște totuși în pragul zero al polemicilor intelectuale de astăzi: nici un lanț exhaustiv de cauzalități (de natură economică, ecologică, politică, socială sau religioasă) n-ar putea să explice caracterul excepțional al marilor epoci de cultură și civilizație. Istoricii nu mai sunt profeți angajați pe termen scurt de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pusă, în schimb, sub semnul întrebării. Definiția naturii include o referință implicită la rațiune și la premisele strict matematice ale adevărului și universalității. Reciproc, definiția rațiunii presupune o înțelegere prealabilă a ordinii naturale. Date fiind aceste premise general acceptate, miza polemicii părea să fie definirea raportului dintre „religia naturală” și „religia revelată”. Replica antideistă a teologilor a rămas foarte puțin ascultată, iar în canonul formării inteligenței europene de mai târziu episodul apologetic (începând cu Pascal și postulatul celui de-al treilea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]