2,793 matches
-
nici măcar foarte subtilă, la adresa lectorilor săi francezi, bruscându-i tocmai pentru că „nu se așteptau” ca un venetic literat să creadă același lucru pe care-l „știau și ei” și pe care credeau că-l ascund perfect sub masca inegalabilei lor politeți! Înainte de a-i „descoperi” pe moraliștii francezi, Cioran, cu mare probabilitate, i-a studiat pe epigramiștii și satiricii latini, care cunoșteau acest „procedeu” al „demascării” adversarului nu prin negație, ci prin Întărirea, Îngroșarea gândului său, prin aproprierea, prin maimuțărirea „gravă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
exacerbată! După Tecuci, în trenul spre Iași gentoiul, florile roșii și albe ofilite peste el, apucă bagajul, o petală, o ridică, încă una, ca să prinzi mirosul, plasa de volum comparabil, domnul a ieșit, controlorul, dau de scrisul-în-exercițiul-funcțiunii și astfel pluralul politeții: biletele, vă rugăm! și cu bună seara, dumnealui intră cu o consoartă, da' ce aglomerat e! între noi trei fiind și bagajele prin colțuri înmulțesc numărul nostru, ah, voiajori-bagaje, ce-mi pare de bine! cîte bagaje sînt? opt sînt, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
un loc uninominal poate să pară inatacabil, să pară că nu merită investirea de bani, energie și timp din partea unor potențiali candidați, astfel încît cel care deține funcția, incumbent-ul, nu-și va găsi adversari. Ba mai mult, în Marea Britanie, din politețe politică, nici un candidat nu este contrapus, de obicei, primului ministru în funcție sau liderului opoziției. În general, făcînd abstracție de aceste excepții, numărul candidaților care se prezintă în circumscripțiile uninominale depinde în mod fundamental de numărul partidelor ce fac parte
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Paris spre Moscova. Mărturisesc că mi-am petrecut, de-a lungul vieții, și clipe mai plăcute decât această călătorie într-un avion de tip "Iliushin". Scaune strâmte și incomode, ziare numai Pravda și Izvestia -, iar personalul de bord, deficient în politețe și în stăpânirea oricărei alte limbi în afară de rusă. Dar eram mai mult decât încântați că prima noastră confruntare cu ostilitatea sovietică s-a soldat cu înfrângerea adversarilor de la Moscova. Primii mei pași pe teritoriul sovietic m-au determinat să fac
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
mine în cameră, încercând să izgonim plictiseala orelor moarte, împărtășindu-ne impresiile zilei. Trei bătăi șovăielnice în ușă au întrerupt conversația care se desfășura alene. A intrat, oprindu-se în prag, unul dintre funcționarii hotelului. Acesta, pe un ton de politețe ezitantă, m-a întrebat dacă nu am nimic împotrivă să vin la o întâlnire cu directorul Societății "Inturist" din Gruzia, "tovarășul Abramovici", în biroul hotelului, la parter. Invitația ca atare și încă la o oră așa de înaintată era un
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
seară înainte, deși drumul de întoarcere din acea dimineață pe același traseu dar cu alt șofer, a costat numai două sute de pesos. Dovadă că a fost necinstit de la început, manipulând aparatul de taxat... De această dată însă a manifestat o politețe excesivă, căci mi-a luat valiza din mână și ne-a însoțit până la autobuzul de Mendoza, ba a și ținut să urce în autocar să pună valiza în plasa rezervată bagajelor deasupra scaunelor. Apoi a rămas pe loc, așteptând ca
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres? Poate toate la un loc. Lumina zilei se pregătea destul de lent să dispară și noaptea se apropia, însoțită de fondul ei de zgomote: cîini lătrînd, vrăbii agitate, manele care te învăluiau nemilos și un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o piele de berbec caracul. Cînd fumul semnala viață prin acel paradis, în general pustiu, se putea vedea și o pereche de pămînteni trecuți de prima tinerețe. Se remarca un fel de ritual, un fel de întrecere în serviabilitate, în politețe și în gesturi delicate. Bărbatul, cărunt bine dar cu pielea încă tînără pe față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acră. Din greșeală, acălăul dă spre o pungă de sînge și umple seringa. Gata, fata îmi zîmbește fermecător și eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Am fost, desigur. Școala era mare. Noi, mulți. După atâta amar de vreme, nu ți-i mai amintești chiar pe toți. Câțiva tot ți-au mai rămas prin memorie. Așadar, câteva cuvinte despre colegii de demult, dragă prietene la fel de demult. Politețea, dar nu numai ea, mă obligă să încep cu domnia ta. Am fost doar colegi de școală primară? Sau am fost și ceva prieteni. Din câte mi-aduc aminte, noi ne-am cunoscut, ca să zic așa, prin Bogdana. Întâmplarea a făcut
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
cu multă plăcere de către cei ce foamea le va da « târcoale ». Toate sunt gata. E timpul să vină și cei ce și-au anunțat prezența. Primii care apar sunt : Emilia și Gică al ei. El e mai scund, și din politețe vine în urma ei. Nu e prea văzut bine la început de Săndel, dar îl vede mai bine, ca înălțime când e rămas să închidă portița. Îi așteaptă întoarcerea spre-al vedea din față. Își schimbă impresia. „Da e un bărbat
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ocupație“. Nu înlocuiește faptul de a fi angajat profesional, social, politic etc. La întrebarea „cu ce te îndeletnicești?“ nu se poate răspunde „sunt autentic!“ sau „sunt vertical!“, decât cu prețul căderii în ridicol. Autenticitatea nu „se practică“ așa cum „se practică“ politețea, solidaritatea sau o dexteritate oarecare. Autenticitatea nu e o profesie sau o opțiune stilistică. Nu „te decizi“ să fii autentic. Nu „adopți“ autenticitatea, ca pe o ținută șic, ca pe o alură cochetă, ca pe un semn distinctiv. Și mai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
estetizantă - avem de a face cu o pernicioasă apologie a arbitrarului, dacă nu cu o simplă obrăznicie. Buna cuviință e - inargumentabil - utilă și în detaliul zilnic, și în marile dezbateri ale veacului. Ea aduce, în orice împrejurare, o notă de politețe și înțelepciune, de natură să facă viața, cu enorma ei diferențiere, suportabilă. Dacă te afli într-un teritoriu în care toată lumea e vegetariană, buna cuviință îți spune că e preferabil să nu-ți bați joc de salate și să nu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
oprească, fluierele greviștilor de lângă guvern și contondentele bătălii de vorbe ale talk-show-urilor de televiziune. Cum să speri că toate aceste inconturnabile realizări post-revoluționare vor fi revizuite, adaptate scării umane și, la limită, abandonate? Suntem condamnați la zgomot. Pe viață. Despre politețe Un magazin editat de Die Zeit își dedică primul număr pe anul în curs problemei educației. Se caută un răspuns la întrebarea: în ce fel pedagogia modernă, de la Rousseau la Maria Montessori, a schimbat lumea în care trăim? Dezbaterea include
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
interlocutori ating tema bunelor maniere. „Ce va să zică bune maniere?“ se repede, provocator, Cohn Bendit. „Există - răspunde Bueb - o estetică moștenită a comportamentului, pe care o prețuim și care a fost mereu confirmată.“ „Ce a fost confirmat?“ atacă, în continuare, Cohn-Bendit. „Politețea, de pildă!“ - sună răspunsul. Urmează unul din acele trucuri dialectice care fac originalitatea și hazul fostului șaizecioptist, ajuns, azi, parlamentar european: „Când soldații germani, bine-crescuți altfel, au invadat Europa, au fost politicoși?“ Dl Bueb e deja descumpănit. Se străduiește să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să demonstreze că, dacă o virtute e compromisă de dictatură, ea nu-și pierde sensul și nu e mai puțin dezirabilă. Putea foarte bine să observe și că războiul, indiferent cine îl poartă, nu e, în genere, un exercițiu de politețe. Vremurile dulci, în care contele d’Auteroche îi invita pe englezi, la Fontenoy, să tragă primii, s-au dus de mult. Pe de altă parte, în estul european, diferența dintre ocupantul german și cel, să zicem, sovietic a fost net
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
net percepută de cei ocupați, mai ales pe linia politețiiă Monstruozitatea mașinii de război naziste rezulta, adesea, tocmai din afectarea „civilizată“ a procedurilor ei. Crima comisă „cu distincție“ e mult mai sinistră decât asasinatul brutal. Adusă în acest punct, chestiunea politeții devine însă abisală. Bernhard Bueb are dreptate să revină la un nivel mai terestru. Politețea e să spui „te rog“ și „mulțumesc“, să te ridici când intră în încăpere o doamnă, să o lași, la plecare, să iasă din încăpere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
rezulta, adesea, tocmai din afectarea „civilizată“ a procedurilor ei. Crima comisă „cu distincție“ e mult mai sinistră decât asasinatul brutal. Adusă în acest punct, chestiunea politeții devine însă abisală. Bernhard Bueb are dreptate să revină la un nivel mai terestru. Politețea e să spui „te rog“ și „mulțumesc“, să te ridici când intră în încăpere o doamnă, să o lași, la plecare, să iasă din încăpere înaintea ta, să vorbești cuviincios, și alte asemenea mici ceremonii, care înlesnesc viața comunitară și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
în încăpere o doamnă, să o lași, la plecare, să iasă din încăpere înaintea ta, să vorbești cuviincios, și alte asemenea mici ceremonii, care înlesnesc viața comunitară și îi dau stil. Chiar dacă, în anumite împrejurări, poate părea inadecvată, zadarnică, ridicolă, politețea are, până la urmă, câștig de cauză. Am întâlnit pușcăriași care aveau de povestit lucruri incredibile despre efectul bunei creșteri asupra câte unui anchetator. Sub comunism, politețea a fost, într-un anumit sens, unul din modurile de a „rezista“, de a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
comunitară și îi dau stil. Chiar dacă, în anumite împrejurări, poate părea inadecvată, zadarnică, ridicolă, politețea are, până la urmă, câștig de cauză. Am întâlnit pușcăriași care aveau de povestit lucruri incredibile despre efectul bunei creșteri asupra câte unui anchetator. Sub comunism, politețea a fost, într-un anumit sens, unul din modurile de a „rezista“, de a conserva urme de demnitate, vestminte scăpătate ale respectului de sine. Adaos circumstanțial Mai toată lumea se întreabă, în România de azi, care ar fi soluția circului politic
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am afundat până la greață. Avem nevoie, firește, de ceva decisiv, de o manevră iscusită, miraculoasă, de anvergură. Dar până una alta, până să ne salveze înțelepciunea „tradițională“, Providența, sau soarta, am putea testa resursele nebănuite ale bunei-cuviințe, practica uitată a politeții. Măcar atât. Deocamdată, scena e integral ocupată de râgâieli și sudalme. Plăcerea de a beșteli mitocănește tot ce mișcă, voluptatea de a silui limba și de a contraria regulile minimale ale conviețuirii decente, demolarea oricărui respect pentru oameni și instituții
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cât de cât educați, cât de cât respectuoși cu alții și cu noi înșine, cât de cât onorabili. Să zicem că am fi, de-adevăratelea, în Europa. Chiar și fără să producă rezultate imediate, o tentativă - fie și ipocrită - de politețe ar fi o salutară priză de oxigen, săpunul care ne lipsește. „Dar o să ne plictisim!“ vor spune campionii ratingului, chefliii de la galerie, bezmeticii de toate vârstele. Îi asigur că ne vom plictisi mult mai puțin decât acum. Gândiți-vă numai
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
am ce risca și n-am ce pierde. Nu am opreliști de limbaj și de atitudine, pot, așadar, să-mi valorific inspirat agresivitatea și tupeul. Pledăm, în acest caz, pentru delegitimarea spiritului critic? Nu. Sugerăm doar dublarea autorității lui prin politețe și respect față de aproape, dublarea inteligenței prin bună tate, și dublarea libertății prin virtutea discernământului. Altfel ne vom sufoca în îndârjire, scrâșnirea dinților, bășcălie malignă, țâfnă și arțag. Și vom ieși din tranziție desfigurați, ca după un caft de cartier
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
o fire delicată, emotivă, gata să guste, cu ochii umezi, fleacuri „dulci“, gesturi „fine“, oameni „atenți“. „Drăguț“ exprimă femeia adultă în regim de copiliță. Adjectivul tinde spre substantiv: „Sunteți un drăguț!“ riști să auzi dacă faci o elementară manevră de politețe. Totul se poate salva prin această încăpătoare categorie: există băieți drăguți și fete drăguțe, petreceri drăguțe, filme drăguțe, cadouri drăguțe, restaurante drăguțe. (Tot astfel există emisiuni drăguțe, cu și pentru femei: două sau mai multe cucoane sporovăiesc drăguț, despre tot
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
întrebări. 5. Când ești prea bătrân și simți mijind înăuntrul tău spectrul lui Conu’ Leonida. 6. Când te auzi proferând locuri comune. 7. Etc. Când nu e bine să ai dileme? 1. Când e vorba de eticheta comunitară, adică de politețe. Nu e cazul să devii dilematic, dacă ești invitat să vorbești cuviincios, să te porți afabil și să nu scuipi pe jos. 2. Când poți face cuiva un bine, oricât ar fi de costisitor. 3. Când poți evita să faci
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]