2,792 matches
-
acasă. Ce mai faci? Eu deocamdată mă simt oarecum bine, dacă bine se poate simți inima mea care duce lipsă tocmai de ce ar avea mai multă nevoie după atâtea vitregii ale vieții. Îi lipsește tocmai limanul salvator pe care să poposească pentru recreare după atâtea furtuni și lupte de ceea ce se cheamă viață. Inima mea e însetată după tine, întocmai cum se simte un explorator ce se găsește în mijlocul unui deșert și nu mai are nici un strop de apă răcoritoare!... Nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sarcinile zilnice că uite de abia acum am reușit să o fac. Îți mulțumesc că mi-ai scris iar de răspuns mă iau după conținutul scrisorii tale. Îți scriu din Luduș de la un prieten la care în seara asta am poposit pentru a nu merge la Tg. Mureș unde m-am stabilit cu domiciliul de 2 săptămâni cu soția la fiica mea Lucia, măritată Tătaru, cu două nașteri și trei nepoți. Simona este de vârsta nepoatei tale cea mai mare iar
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
în călătoria noastră în Africa. Dacă cumva aveți vreo ocazie să fiți în Iași nu uitați să vizitați și voi această splendidă și bogată colecție. Într-o zi ne-am urcat la mânăstirea Cetățuia pe care am vizitato și am poposit pe dealul Cetățuia circa 5-6 ore. De la Iași am plecat dimineața spre Cluj pentru ca să ne desfătăm cu privirea asupra minunatelor plaiuri ale patriei noastre, mai ales a celor montane. La Cluj nu am mai stat. Am avut imediat trenul spre
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
și plăcută reconfortare. La rândul meu, pentru Anul Nou, 1988, vă doresc sănătate, pace și bun spor întru toate. La mulți ani fericiți ! Apostoleanu. 27 decembrie 1987, Iași”. Din Iași, pe o vedere, Casa memorială “Mihai Codreanu”, foto Al. Comânescu, poposeau la Bârlad urările: « Dragi salutări din Iași. Pentru ziua numelui mai mulți, cu sănătate și bucurii în viață. Apostoleanu. 30 august 1988 ». Notă: Interesant, destinatarul nu are indicată adresa și totuși a primit felicitarea, ceea ce înseamnă că și atunci Poșta
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
etc.)93. Unii oameni de știință români au călătorit în Cuba, printre care și inginerul român Iuliu Popper (1857-1893), căruia i se încredințase alcătuirea planului de sistematizare a orașului și portului Havana 94. Gregorie Stefănescu, savant de renume mondial a poposit în Cuba, în drum spre Mexic. Cărturarul român Mihail Ralea a întreprins o călătorie în Cuba la începutul anului 1949, publicându-și impresiile într-o lucrare interesantă 95. Primele contacte oficiale româno-cubaneze au fost prilejuite de demersurile pentru deschiderea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
parte a lumii în plină efervescență economică. Eu doresc să scriu acum despre altceva. Despre interiorul Ungariei, la sud de Budapesta, de unde astăzi au dispărut evreii și în mod deosebit despre două orășele legate de istoria familiei mele, unde am poposit timp de câteva ceasuri în căutare de mărturii despre locuri și personaje care mi-au populat imaginația de copil. Tatăl meu, rabinul Asher Pollak, om de o vastă cultură talmudică și laică și un orator care-și fermeca auditoriul, s-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
ar fi fost două suprafețe nesfârșite de pânză țesută din iarbă și flori. Gândurile îmi fugeau mereu la tata, regretând că nu-i mai pot povesti că m-am dus să-l caut pe meleagurile tinereții sale și că am poposit, de asemenea, la Bonyhád, acest orășel important în istoria iudaismului maghiar, despre care ne vorbea cu mândrie nostalgică, evocând marile figuri ale familiei noastre dormindu-și somnul de veci în cimitirul pe care l-am vizitat. Am călătorit pe șosele
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pentru ca ceasul și telefonul s-o trezească pe soția mea, Shoshana, care, spre deosebire, de mine, adoarme ușor, doarme "ca un pui de bogdaproste" și se trezește destul de greu. Aceasta nu era prima noastră vizită la Roma. Prima oara am poposit în orașul-capitală a Bisericii Catolice în urmă cu treizeci și patru ani, în 1973, când, la finalizarea misiunii mele în Belgia, ne-am oprit pentru trei zile aici în drum spre casă. Eram în luna iulie și am "beneficiat" de călduri caniculare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Piazza Navona, în Piazza di Spagna și lângă Fontana di Trevi. Și cu această succintă enumerare a unora dintre comorile Romei nu am epuizat lista tuturor obiectivelor de interes istoric, arheologic, estetic sau pur și simplu turistic pe lângă care am poposit un timp. Au fost și altele, dar aceste rânduri nu sunt menite să descrie locuri și monumente binecunoscute, căci au fost deja evocate și descrise în repetate rânduri cu mult talent de alți trecători prin Roma. Rostul rândurilor ce urmează
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în repetate rânduri cu mult talent de alți trecători prin Roma. Rostul rândurilor ce urmează este acela de a împărtăși cititorilor mei experiențe și trăiri personale percepute în această călătorie având semnificații inedite. Așa cum am considerat de datoria mea să poposesc și de astă dată în fața monumentului închinat lui Titus și să sacrific momente de reculegere contemplând Menora purtată, după unii, de sclavi evrei trimiși în captivitate, iar după alții, de ostași romani mândri de trofeul simbolic capturat la înfrângerea Iudeei
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
relief specificitatea mea de evreu. Pe de altă parte, pot să adaug că mă simțeam în largul meu în atmosfera armonioasă ce caracteriza viața noastră de toate zilele la facultate dar necazurile până la urmă nu vor întârzia nici ele să poposească în curând în ograda mea. Zeița Fortuna a hotărât însă ca, înainte de încarcerarea în capcana necazurilor, să mă bucur de o surpriză care, producându-se, m-a destabilizat pur și simplu, la modul pozitiv al noțiunii. Surpriza la care mă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
fost primul președinte francez în exercițiu care a întreprins o vizită oficială în Israel. Gestul considerat istoric a avut o semnificație simbolic-politică evidentă, căci vizita în sine a subminat un tabu până atunci în vigoare, iar pe urmele lui au poposit pe meleagurile noastre numeroși demnitari de prim rang, francezi și străini deopotrivă. Mitterrand a profitat de vizita lui încercând să mobilizeze opinia publică israeliană în favoarea ideilor sale politice. În discursul rostit la tribuna parlamentului din Ierusalim (la 2 martie 1981
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
soldat cu peripeția șoferului regăsit. Ajunși la Mendoza, am regăsit mașina mea intactă și am pornit la drum hotărâți să avansăm în direcția Buenos Aires până la căderea nopții. Am reușit să parcurgem astfel în jur de trei sute de kilometri înainte de a poposi la un han nu prea simandicos, dar destul de liniștit ca să putem recupera forțele sleite de drumul peste Anzi și de peripețiile trăite. În zori de zi, când să pornim la drumul de o mie de kilometri câți ne despărțeau de
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
numai noi. Calicii ăștia afurisiți nu ne călcau pragul casei și din exploatatori nu ne mai scoteau. Eu înțelegeam perfect că totul va aparține poporului și calicilor nu le va mai aparține nimic. Din acest motiv, cînd un IMS a poposit în Ghireni, am alergat să vedem ce minune mai are poporul. Ce frumos mai torcea motorul și cu ce pasiune mai freca șoferul tabla frumos vopsită! Băi, mi se adresează acesta. Mă remarcase că eram cel mai deștept dintre drăcăraia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se stabilească la Piatra Neamț, într-o casă moștenită, aflată la poalele muntelui. Treceți pe la mine, vă rog, dacă aveți drum pe aici, mi-a spus la telefon. Am cunoscut-o pe fantastica trapezistă la Dorohoi, cînd Circul de Stat a poposit pe acolo și de atunci a rămas una dintre cele mai bune prietene ale familiei noastre. Eram în drum spre mănăstirea Neamț și mașina sorbea kilometrii fără efort, vremea era răcoroasă și defilarea Moldovei părea ireală. La radio țipa un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ardea de asta. A fost, pentru ei , mai mult o lună de distracție. Eu aveam treabă. Însă, uneori, mă alăturam lor. Așa se face că într-o seară să facem un fel de chef, dar nu prea aveam bani. Am poposit totuși la un bufet al cooperativei pe care o patronam ca, contabil șef. Eram șapte inși - cei cinci practicanți eu și un coleg de-al meu de serviciu. Toți în vârstă de douăzeci de ani. Din lipsă de finanțe, am
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
partea dreaptă a gârlei și, când ajungea în fundul satului, trecea gârla dincolo și se întorcea spre primărie urmând drumul mare. Striga cât îl țineau bojogii : să se știe, oameni buni! duminică, la ceasurile unsprezece, după ce se iese de la sfânta biserică, poposiți pe la primărie. Dom‟ primar vă va zice cum e cu funcierea. duminică, oameni buni ! Bummm-bummm ! La unsprezece ceasuri ! Bummm-bummm ! Poruncă de la dom‟ primar ! Bummm-bummm ! Cei care erau pe acasă, ieșeau pe la porți și îl apostrofau în fel și chip pe
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
Cheiron, dascălul lui Ahile, cu Ducipal care - la propriu - sub Alexandru Macedon a cucerit lumea, pentru ca un altul s’o conducă din senatul roman, după dorința lui Caligula. Și, trecând prin pielea inorogului cere-l „hieroglifia“ pe Cantemir, calul a poposit, Îmbrăcat În argint, pe azurul stemei capitalei Moldovei, pentru a pleca mai departe, cu Hogaș În spinare, În Munții Neamțului... Pisicuța, căci o alta ajunsese de râsul lumii purtând un luptător cu mori de vânt, pe Don Quijote; mai degrabă acela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
blănița la spălat... Nu doar abioticul focul apare ca imperfect În circuitul substanței În Natură, dar și bioticul. Dar, pentru a vedea asta, trebuie să urcăm Într’o mașină a timpului dând Înapoi vreo două-trei sute de milioane de ani, poposind Într’o lume cu mult bioxid de carbon, de vreo trei ori mai mult și cu un efect de seră, deci un aer sufocant, pe potrivă. În jur nu hălăduie decât insecte și un fel de batracieni ce se chinuie
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
reciproc? Tot monarhie. Iar Franța de astăzi e la cea de-a 5-a republică, după ce tot secolul al XIX-lea a alternat-o adesea cu monarhia. Și n’au cerut evreii dumnezeului lor un rege nu mult după ce au poposit În Canaan, și nu un rege așteaptă ca Mesia? Așa că Înlocuiesc acel „Vive la France“, mai ales că orice țară trebuie să trăiască, cu la fel de francezul „Regele a murit, trăiască regele“, care Înseamnă de fapt continuitate, ceea ce viața demonstrează mereu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
frumos. Puteam observa de o parte și de alta munții falnici. Priveliștea era atât de răpitoare încât ai fi zis că natura îți pune sub ochi o salbă de mărgăritare pe o tavă de smarald. Ajungând la Pasul Prislop am poposit pentru a inspira aerul rece și curat de munte și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
era o frumoasă fată care trăia cu mama ei în valea cu același nume, la poale de codru. Era crăiasa acelei păduri și-i păzea pe oamenii locului, precum și turmele lor de oi. Într-o zi, la marginea pădurii au poposit hunii. Un tânăr hun călare, ce căuta un izvor cu apă rece, a fost zărit de frumoasa zână, care, cu o singură săgeată slobozită din arcul ei, l-a ucis. Tatăl tânărului, fiind vrăjitor, a prefăcut-o pe Sitna într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Caietele lui Nicolae (acum, în mare parte, risipite, rătăcite, ori pur și simplu furate; tot acolo am aflat broșura cu "Poemul invectivă" al lui Bogza după mulți ani, am recunoscut cărțulia acasă la un cunoscut poet ieșean: se vede că poposise și el, cândva, cu folos, la Mălini...) erau păstrate într-un geamandan scorojit, pe șifonier. Cu îngăduința tatălui, am ales câteva poeme, desigur, inedite, și le-am publicat la Cluj, în "Tribuna". După apariția versurilor, bătrânul Labiș mi-a trimis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Aquino), reproduce o insolită cugetare a lui da Vinci ("Bărbatul căruia îi e rușine să-și arate penisul sau să-l numească, se înșală. În loc să se zorească a-l ascunde, s-ar cuveni să-l arate cu mândrie") spre a poposi îndelung întru lămurirea întrebării dacă, într-adevăr, negrii sunt mai dotați din acest punct de vedere față de reprezentanții rasei albe. Se pare că, totuși, nu! Un argument l-ar putea oferi și borcanul ce găzduiește în spirt, la Institutul Mina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Care a făcut-o bietul tata? Unde sunteți oițe, Unde sunteți căprițe, Ca eu iar să vă cânt Voi să mă ascultați Să văd ce notă-mi dați. Acum mi-e dor de voi Dragele mele oi, În sat de poposesc Eu nu vă mai găsesc. Am primit și un plic în care conținutul lui nu era datat. Prima hârtie era o scrisoare în care doamna ne și sfătuia: Drăguță doamna Ana, Chiar dacă mi-o luați în nume de rău, că
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]