4,442 matches
-
divinitatea, subiectul poetic se definește practic ca o sumă de energii, de stihii transfiguratoare, de "flăcări cu tron". Starea sa cea mai caracteristică este jubilația, exaltarea, ek-staza. Bineînțeles, șuvoaiele sale enegetice se revarsă și asupra elementelor, regnurilor și obiectelor care populează lumea, fie ele din categoria aproapelui ori aceea a departelui: "Așa, orice suflare-a mea și gând/ vibrează pân' la marginile lumii,/ schimbându-i mersul după pulsul meu". Practic, totul este inclus în spațiul iradiant al acestei energii fundamental luminoase
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un simbol al slavei divine, ci al perfecțiunii creatorului uman: "un cântec înalt de fecioare/ leagănă tronul de aur/ acolo trebuie să te odihnești/ meditând la perfecțiune" (Adâncul mării). Un exemplu încă și mai elocvent este oferit de îngerii ce populează întregul univers liric al lui Dan Laurențiu. Foarte rar (îngerul alb este un asemenea exemplu) ei pot fi interpretați ca "simboluri ale proximității divine și mediul privilegiat al revelației" (Andrei Pleșu). Cel mai adesea sunt transformați în negativ, căci dintr-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ori accentuând Dualitatea viziunii proprii, nu doar a cosmosului urban -, poeta nu face altceva decât să insiste asupra convertirii discursului liric într-unul care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cretonne Louis XVI" [ibidem, p.175]. Similitudinea s e x e l o r este un indiciu al timpurilor moderne. Oraș cu energii descompuse și nostalgii, Parisul de la sfârșitul secolului este un fel de androgin, femeie-bărbat cu sexualitatea inversata 351, populat de femei vampiri și de barbati afeminați la Maupassant și Flaubert (care anunța o temă a decadentei prin personaje cu sexualitate inversata). Într-o nuvelă, sugestiv intitulată L'homme-fille, Maupassant mărturisește: "Car nous sommes tous, en France, des hommes-filles, c
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ambiguitate) și prezintă modul în care acesta depășește barierele lingvisticii.260 Se considera astfel că se poate atribui trăsătură de vag nu doar limbajului, ci și obiectelor fie acestea clădiri, animale sau coline: există o concepție conform căreia entitățile ce populează această lume pot suferi de o lipsă de determinare ce ține de natură lor și nu depinde de manieră în care noi vorbim despre ele.261 Orice obiect slab delimitat, prin mobilitatea contururilor sale, atrage după sine un limbaj vag
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
un spațiu intim ale cărui rezonante permit reconstituirea celuilalt timp: un război de țesut răsuna-n bătătura / iar noaptea se-auzea un scâncet / de căței și de prunci (idem, trad. MB). Vremea copilăriei este însoțită adesea de cântecele celor care populează insula fără seamăn, tărâm sacru al originilor: pajiștile neumblate, munții, malul neatins al mării sunt legănate de melodii străvechi și de vocile oamenilor: Noapte, senine umbre, / leagăn de aer, / vântul mă poartă când prin ține plutesc, / cu el marea, mireasma
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
clipă când mai dulce ți se lasă / pe pleoape somnul și suav, alături / mi se-așează umbra-ndrăgită-a celei / ce-ntâia oară m-a-nvățat iubirea / și m-a lăsat apoi să plâng zadarnic (Visul, vv. 19-20). La rândul său, Quasimodo populează ficțiunile onirice cu figuri feminine din trecutul personal: Un oraș suspendat în văzduh / mi-era ultim surghiun, / și mă strigau în preajma / suavele femei de-odinioară, / și mama, 'ntinerită, / cu mâna-i dragă alegând dintre roze / pe-acelea mai albe, îmi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
copiilor. În viziunea sa despre trecut, Leopardi contamină miturile cu trăirile personale, așa cum a procedat mai târziu și Quasimodo: ce vreme minunată era aceea când, în imaginația omului, toate lucrurile erau însuflețite după chipul lui, adică natură era locuită și populată cu ființe aidoma nouă! Când oamenii credeau că în pădurile puștii locuiau neîndoielnic Amadriadele și faunii și duhurile pădurii și Pan.513 Acea inima a mea de odinioară infantilă, si necunoscătoare de adevăr, atât de dorită de Leopardi, a cărei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
că vreme a suferinței accentuate pe alocuri de diminuarea facultăților creatoare; rememorarea chipurilor din trecut pe firul sonor al amintirii. Vremea copilăriei, a tinereții, creionata frecvent de poetul romantic cu ajutorul unor imagini acustice, este reprezentată de poetul ermetic că lume populată cu glasuri și chipuri dragi (voci și chipuri) sau că undă de sunete și iubire. Cercetarea noastră a arătat manieră în care dialectica sunet / tăcere însoțește binomul trecut / prezent, adâncind contrastele: daca trecutului îi sunt caracteristice armonia, multitudinea de voci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fi reintensificarea procesului de reîmpădurire. Această măsură nu numai că ar ajuta la echilibrarea ecosistemelor forestiere, dar ar reduce de asemenea, și eroziunea solului, ar preveni alunecările de teren și inundațiile iar, în același timp, ar încuraja turismul. Pădurile trebuie populate cu specii de copaci mai puțin vulnerabile (de exemplu, fag în zonele joase de munte și gorun în zonele joase de deal). Este necesar ca speciile de copaci rezistente la schimbări climatice să reziste și la noile tipuri de dăunători
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
asupra presei germane (Timișoara, [2010]). 1.3. Câteva delimitări taxinomice Demersul lui Gérard Genette de a demonta și recompune mecanismul transtextualității chiar a introdus în arhitext: a deschis o Cutie a Pandorei plină de taxinomii în căutarea definirii perfecte, care populează spațiul tipografic, dar mai ales cel al comunicărilor științifice și al site-urilor în domeniu. Poate că acum este un moment potrivit să ieșim din arhitext și să ne îndreptăm, de pildă, către mit. Să ne îndepărtăm puțin de intertext
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
presupune opere noi" (Cusset:1999, 271). Legăturile intertextuale, precum și conștientizarea, de către text, a propriei condiții în literatură îndepărtează orice operă de pericolul însingurării. Totuși, memoria Textului Infinit are propriile criterii după care își alege elementele care merită reținute. Acestea vor popula opere noi și vor opune discontinuității din literatura universală un aer de socializare textuală în care lectorul trăiește, relaxat, certitudinea că timpul este permisiv, un prezent continuu. Nostalgia originilor, ca întoarcere la hipotext, înregistrează un dublu aspect : intertextualitate și intratextualitate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al revistei Punch. Du Maurier (bunic al prozatoarei Daphne Du Maurier) și numeroasa lui familie constituie pentru celibatarul convins James mai ales în anii 1880 o oază de normalitate domestică. Henry își petrece alături de George, în primitoarea casă Du Maurier, populată de copii, toate după-amiezile de duminică, complăcîndu-se în lungi și relaxante conversații. James crede că viața austeră, fără obligații familiale, funcționează ca o condiție sine qua non a creației autentice și, în intimitate, deplînge eforturile pe care Du Maurier le
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a Marelui Crah, modul de viață american se modifică semnificativ, urbani tatea înlocuind masiv structurile societății tradiționale. Prozator înnăscut, Cheever nu putea trece impasibil pe lîngă acest "Canaan" epic, pe care il cartografiază minuțios în povestirile lui, pentru a-l popula ulterior cu tipologiile cele mai diverse. Problema de esență a lumii construite de scriitor rămîne "mișcarea" omului dinspre o istorie către alta. America obsoletă, a vechilor puritani, cu comunități agrare și o subtil închegată vocație a ruralității, dispare, treptat, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dispariția marelui vampir voievodal (anterior sosirii lor intempestive). În alt plan temporal (1972), tînăra naratoare, după o plecare abruptă și suspectă a tatălui ei (similară ocultării lui Rossi), se lansează, alături de un tînăr oxfordian, Stephen Barley, într-o căutare tensionată, populată de vîrcolaci sangvinari și duhuri rele. Își găsește părintele într-o mănăstire din Franța, pregătit de lupta finală cu Țepeș. Grupului i se adaugă miraculos Helen (mama naratoarei), bănuită moartă de mai mulți ani (aflată, în realitate, în căutarea monstrului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
căreia maestrul devine cel ce învață (pe alții) și nu cel ce trebuie să învețe (de la alții), postura secundă fiind rezervată, necondi ționat, discipolului. Exemplele istorice și culturale oferite de Steiner alcătuiesc, cum spuneam, un veritabil "film" (diacronic) al predării, populat cu personaje cînd misterioase și oculte, cînd exotice și imprevizibile. Începutul se încheagă în ceea ce autorul denumește "narațiunile hagiografice" despre Empedocle și Pitagora. Influența acestor doi guru ai antichității a fost covîrșitoare, ducînd la crearea unor școli de cosmografie, filozofie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Fukada îi mărturisește că el însuși, ca Lider absolut, nu e decît un pion într-un joc ce merge dincolo de barierele raționalității. În acest "joc", Oamenii Mici creează "clone" ale indivizilor reali (în "crisa lide de aer"), cu care, ulterior, populează lumea. Mesajul "ideologic" al lui Murakami este, prin urmare, suficient de lizibil: Liderul e Scriitorul care se vrea omniscient și omnipotent în intervalul lui ficțional, un Big Brother necru țător. "Jocul" cu literatura devine însă mai complicat decît pare. Textul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
implicit, în eroi textuali. Reperul lor (de ieșire din real și pătrundere în ficțional!) se leagă de apariția a două luni pe cer. "1Q84" dezvăluie această particularitate astronomică, în comparație cu "fratele" său ceva mai concret și, ca atare, mai neinteresant, "1984": populează cerul, pe parcursul nopții, cu două astre selenare în loc de unul! În substanța acestor "transferuri" de la un cronotop la altul, asistăm, în fond, la deja menționata "facere a literaturii". Murakami înaintează, prin ramificații alegorice, pe un teren conceptual și ideologic anevoios (deși
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înot, un lac de munte, se îneacă. Sfîrșitul "cronicii" naratorului e sec și abrupt. Knecht moare, lăsînd în urmă o operă neterminată, trecută în revistă de istoric cu acribie de arhivar. Romanul se încheie cu trei povestiri scrise de protagonist, populate de trei personaje semnificative: un păgîn, un creștin, și un buddhist. Hesse ne invită să vedem aici trei avataruri ale lui Knecht, toate aflate în căutarea disperată a desăvîrșirii spirituale. Mai mult, putem bănui că efortul căutării rămîne etern -datorită
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mai toate textele sale despre viața mănăstirii sunt pătrunse de un suflu conflictual intră în contrast cu percepția comună de mănăstire, asociată cu ideile de liniște și pace; zgomotul, agitația și taifasul continuu se opun tăcerii și cumințeniei monastice; numele proprii care populează acest univers și care sunt fie exotice, de o seriozitate caricaturală, frizând savantlâcul (Epistimia, Platonida, Eudoxia ș.a.m.d.), comice prin rezonanțele lor sau prin nepotrivire caracterologică, fie locale, dar conotând, precum la Caragiale (cel din lectura lui Ibrăileanu), păturile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
observațiile și comentariile lui George Orwell dovada că absența șefilor, a conducătorilor este tot timpul posibilă. Alții, desigur cei mai numeroși, nu vor pregeta să vadă în acest episod în caracterul efemer al experienței confirmarea caracterului utopic al unei lumi populate de egali. Pentru ei, utopia este imposibilă pe pămînt. LIBERI, CĂCI SERVILI Noțiunea de servitute voluntară e mai complicată decît pare. Relația sa cu ideile de libertate și de egalitate, atît de dragi omului modern, dă la iveală un paradox
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
întîlnesc în mare măsură cu viziunea pe care am numit-o constructivism social. El își încheie demonstrația plin de ironie, subliniind inconsecvența poziției antirealiștilor: aceștia își conduc mașinile, se spală pe dinți ca și cum ar crede în existența unei lumi exterioare populată de obiecte (mașini, străzi, periuțe de dinți, dinți). Teoria omului și a lumii pe care o propunem are în comun cu gîndirea filosofului american două mari postulate: imposibil de a dovedi existența unei realități (în sensul de constrîngere exterioară); imposibil
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
307, care prezintă un automobilist la volanul unei mașini gigant. La început nu ne dăm seama de caracterul supradimensionat (proporțiile automobilului sunt conforme cu cele ale unui model normal), dar camera se retrage și descoperă un oraș ridicol de mic, populat de liliputani. Proprietarul unui astfel de automobil este dominant în sensul cel mai literal al termenului. Reclama se termină când el iese din mașină și femeile, căzând în admirație la picioarele lui, își ridică ochii spre el. „Vedeți lucrurile la
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
bază utilizate în demografie: a) Populația<footnote Originea cuvântului populație trebuie căutată în latinescul populatio (devastare) sau de la depopulo (a depopula). În Franța, termenul population a fost folosit până la mijlocul secolului al XVIII-lea în sensul de „acțiune de a popula”. footnote> (umană) reprezintă o colectivitate statistică formată din persoane care trăiesc într-o anumită perioadă de timp, într-un teritoriu bine delimitat. Populația este - într-o altă concepție - o colectivitate umană, definită printr-un ansamblu de caracteristici specifice și legități
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
prin cititori și în exteriorul social al peisajului cultural românesc. Știm ce poate însemna asta, aici, pe Bahlui și pe Dâmbovița, unde influența franceză despre care vorbea odinioară un ilustru înaintaș, a lăsat tipare recognoscibile și în larghețea piețelor ieșene populate cu palate occidentalizante de la sfârșitul sec. al XIX-lea, și în senzația de déja-vu din zona Arcului de Triumf de pe Dâmbovița. "Le Petit Paris" rămâne însă o formă mimetică, pe când eseurile Simonei Modreanu creează o altă dimen siune francofonă, ad
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]